Războiul hibrid: Influența rusească în media și captarea Europei de Est prin oligarhi

Captarea media, s-au mai pe larg, sursă influenței prin media, a devenit cel mai vizibil și discutat aspect al amprentei Kremlinului la nivel global, însă în particular la nivelul Europei Centrale și de Est. Dezbaterea și-a atins punctul culminant după ce Rusia a recunoscut faptul că a influențat alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii în 2016.

Acest lucru a fost văzut ca o parte a strategiei de ,,război hybrid” venit din partea Moscovei, război ce caută să altereze politicile domestice din Europa cu ajutorul canalelor de informare publică. Principala țintă au fost afacerile legate de mass-media din Europa Centrală și de Est (CEE) și Balcanii Occidentali, cum ar fi ziarele, revistele, posturile de televiziune, dar și știrile online, acestea fiind doar câteva exemple. Toate aceste sectoare joacă un rol important în acest ,,război hybrid”, deoarece au un puternic impact asupra procesului politic într-o democrație. În Europa Centrală și de Est și Balcanii Occidentali mass-media este mai mult politică decât comercială, o parte din vină provenind de la rolurile dominante ale oligarhilor în plan intern, însă și din vina corupției.

Kremlinul începe în Octombrie 2014 să controleze media rusească, restricționând posesia străină a acesteia până la 20%. În Europa această faza a democratizării, ajutată de populariatatea mass mediei internaționale a Regatului Unit, Germaniei și Statelor Unite, a dat greș în împuternicirea democrației politice socialiste. Acest fapt este bazat pe un studiu efectuat în anul 1997 în Bulgaria, România, Republica Cehă, Polonia și Slovacia, însă poate fi ușor văzut faptul că nici următoarea generație mass-media, cum ar fi WAZ și ProSiebenSat (Germania), RTL (Luxemburg), Time Warner (Statele Unite), Modern Times Group (Suedia), și multe altele nu au avut succes.

România, Bulgaria, Cehia, Slovenia și Slovacia, îl au că punct comun pe Petr Kellner, cel care a cumpărat CME, deținător al PRO TV, preluând ulterior și alte active media din cadrul Europei Centrale și de Est. Oligarhul ceh Petr Kellner este un ,, activ militant pentru reorientarea geopolitică a Cehiei spre Rusia” dar și pentru ridicarea sancțiunilor economice impuse Moscovei de Uniunea Europeană, după cum spune Ognian Shentov într-un studiu publicat în anul 2019. Petr Kellner este cunoscut și ca un bun prieten al președintelui rus Vladimir Putin.

Imperiul miliardarului ceh a pornit dintr-o escrocherie de tip FNI în orașul Sankt Petersburg, numit în Rusia Fondul Petru cel Mare, în anii 90`, oraș condus la acea vreme chiar de actualul lider de la Kremlin, Vladimir Putin.

Aflat în topul Forbes că fiind cea mai bogată persoană din Cehia, cu o avere de 16 miliarde de dolari, Petr Kelnner este unul dintre preferații președintelui Milos Zeman, care are puternice legături cu Rusia.

Kremlinul însă încearcă să își recâștige aliații, și să atace încă odată democrația liberală, utilizand instrumente similare. În timp ce metodele sunt aceleași, împrăștierea viziunii Kremlinului asupra lumii, noua tehnologie a permis introducerea și propagarea mult mai eficientă a știrilor false și a dezinformării. De asemenea, Kremlinul s-a angajat în operațiuni de exploatare acceptate de stat, ceea ce a ajutat la extinderea dominației sale asupra Europei.

Câteva dintre cele mai comune căi de a spori influență Rusiei asupra Europei include: furnizarea de conținut, reclame, valorificând jurnalizarea slabă și exploatând conținutul media pentru știri false și dezinformare sau campanii antieuropene. Un procentaj de 37% dintre cetățenii Uniunii Europene au luat zilnic contact cu știri false în anul 2018. Studiile au arătat că 70% din acest tip de știri este repostat, împrăștiinduse de șase ori mai repede decât o știre reală și ajunge la mult mai mulți oameni.

Cu tacticile media, Rusia și-a asigurat o ușa deschisă, permițându-și să abuzeze de lacunele Guvernului Europei. Slaba încredere în mass-media din Europa a fost doar un punct forte pentru propaganda rusească. Totuși, neîncrederea în media este atribuită slabei libertăți a mass-mediei, percepția scăzută a eficienței știrilor datorată eșecului general (,,Nu se întâmplă nimic dacă un politician corupt este expus”).

În ultimii zece ani, câteva dintre țările europene au dezvoltat tipare diferite în cee ace privește încrederea în media. Astfel încât avem România, Republica Cehă, Slovacia și Lituania cu o încredere medie atât în presă tipărită, cât și în cea în format electronic.

Simultan cu restrângerea accesului în plan intern al mass-mediei, Rusia s-a angajat în diferite metode convenționale și neconvenționale de penetrare a spațiului de informare european. Punctele de vânzare afiliate cu Kremlinul sunt folosite atât că să poată acoperi controlul evenimentelor din interior, cât și în scopul răspândirii informațiilor dincolo de granițele Rusiei.

Această strategie a fost numită ,,Verificare a difuzării”, și nu are neapărat ca scop prevenirea aflării unor anumite evenimente sau bucăți de informație de către audiențele de pretutindeni. Din contra, totul a fost creat strategic. Pentru a se asigura că verificarea difuzării funcționează, Rusia susține mass media din toată Europa. Exemplele mass media promițătoare ale Europei includ și cele trei mari agenții de știri: TASS (ITAR-TASS/știri interne), Rossiya Segodnya (RIA Novosti/știri interne și externe) și Interfax (agenție privată, ar fi avut legături cu KGB-ul prin jurnaliști de la Radio Moscova în 1989) și canalul internațional RT, deținut de TVNovosti (NGO înființat de RIA Novosti in 2005).

În cel mai notabil exemplu, Rusia a deținut o parte semnificativa a Euronews. Aparent Kremlinul a deținut controlul asupra 16,94% din Euronews TV înainte că afaceristul egiptean Naguib Sawiris să cumpere 53% din companie in anul 2015. Două dintre cele 12 persoane de pe panoul de supervizare al Euronews erau de origine rusă (Evgeny Beksov care se ocupă de rularea operațiunilor rusești ale Euronews și Petr Fedorov care manageria Rossyia 24).

Deținerea media este un mecanism de susținere pentru ca Moscova să își exersese puterile atât acasă cât și pentru hotare. Kremlinul prefera să se alieze cu magnații locali și oligarhii care exercită atenție in țara respectivă prin controlul grupurilor media și prin legături cu liderii politici și parlamentarii.