A TRUE STORY: Ițele unor jafuri americane de proporții reapar la Belgrad. 700 de milioane de dolari destinate victimelor de război din Bosnia și Herțegovina s-au evaporat

Distribuie acest articol!

În negura anilor 90 a dispărut marele imperiu sovietic controlat cu mână de fier de la Moscova. URSS era un colos cu picioare de lut, lucru spre care tind unele imperii din ziua de azi. Unii nu observă că istoria se repetă dacă nu o cunoști sau refuzi să o înțelegi.

În urma dispariției URSS în fostele Republici sovietice au avut loc revoluții sau războaie sângeroase. Vă ofer astăzi două exemple: Iugoslavia și Republica Moldova. În activitatea mea de jurnalist de investigație am ajuns să aflu și lucruri ce țin de infracțiuni internaționale, precum și implicarea serviciilor secrete de top ale lumii în diferite scheme. Presa se teme să vorbească de astfel de lucruri deoarece nu înțelege sau se teme să nu deranjeze pe cineva. În meseria noastră trebuie să servim masele, poporul, nu infractorii sau grupurile de interese ce jefuiesc popoarele, fie că sunt de la Moscova, Beijing sau Washington.

Echipa ANCHETATORII s-a lovit de mai multe scheme criminale prin care fostele țări sovietice au fost spoliate de niște granturi oferite de Statele Unite ale Americii. Banii donați de SUA nu au ajuns niciodată la fostele popoare sovietice ci în buzunarele unor băieți deștepți despre care noi am descoperit unele lucruri, însă cu mai multe date sau ceva arestări ar trebui să vină serviciile americane și The Federal Bureau of Investigation(FBI), pentru a se face lumină.

Schema pe energie – grant oferit de Merrill Lynch SUA – România și Republica Moldova

Maia Sandu – Olesea Stamate

Fostele state sovietice despre care vorbesc sunt Republica Moldova, Bosnia și Herțegovina, România și Serbia. O să încep cu Republica Moldova. Frații noștri de peste Prut s-au plâns de faptul că o grupare a comunității criminale internaționale încearcă să lase Republica Moldova fără 130 de milioane de dolari. Echipa ANCHETATORII a ajuns până în birourile actualului președinte al R. Moldova, Maia Sandu, cu această problemă, dar se pare că lucrurile sunt foarte complexe. În această seară, Procurorul General al Republicii Moldova, Alexander Stoianoglo, a fost reținut de ofițerii Serviciului de Informații și Securitate.

Acum 23 ani, în noiembrie 1998, executivul de la Chișinău a apelat la Guvernul României solicitînd furnizarea în regim de urgență a curentului electric, pentru a acoperi deficitul de pe piață, ca urmare a sistării livrărilor de la Centrala Electrică de la Cuciurgan. Furnizările au început imediat și au continuat până în anul 2001. Contractul a fost semnat în ianuarie 1999 între Compania Națională de Electricitate (CONEL România) și Î.S. „MOLDTRANSELECTRO” Republica Moldova. Acordul stipula şi metoda de achitare pentru energie: transmiterea pachetului de acţiuni deţinut de stat în S.A. “Tirex-Petrol”, a mijloacelor obținute din vânzarea rețelelor de distribuție din Republica Moldova, precum şi a cărbunelui sau a altor mărfuri şi servicii ale unor companii moldovenești.

În aprilie 2001 statul român au decis stingerea creanței în sumă de 31 928 450.00 dolari, înregistrată cu titlu de datorie de către Î.S. „MOLDTRANSELECTRO” Moldova către „Compania Națională de Electricitate” S.A. din România, pentru energia electrică livrată. La momentul desființării Companiei Naționale de Electricitate din România, aceasta datorie a fost stinsă și nicidecum nu putea să fie transmisă către S.C.P.E.E.T. „Termoelectrica” S.A. care ulterior, a separat datoria în două părți, 15.000.000,00 și 17.040.400,00 dolari U.S.D.

Documentele Privind Adoptarea Legii 209 by FreePress on Scribd

Potrivit experților, valoarea totală a prejudiciului material care ar putea fi adus Republicii Moldova în urma cesionării creanței în valoare de 15.000.000,00 USD precum și vânzării-cumpărării creanței de 17.040.400,38 USD la situația de 29 decembrie 2020, constituie suma de 130.515.259,00 de dolari, care este în creștere permanentă. Experții afirmă că, deși datoria R.Moldova fost stinsă în baza legii adoptate de statul român, Casa de avocatură Mușat & Asociații, în calitate de lichidator S.C.P.E.E.T. „Termoelectrica” S.A. – România, organizează licitații publice privind vânzarea unor pretinse creanțe restante, inducând în eroare în mod fraudulos agenții economici. Una dintre companiile care a participat la licitație este și ”LAFARINA-PLUS” S.R.L, care a devenit adjudecatar al creanței în cuantumul de 17.040.400,38 USD, în schimbul sumei de 1.891.484,40 USD.

Mai multe detalii despre această schemă criminală avem AICI și AICI

SUA a donat 700 de milioane de dolari pentru Arhiva Programului Pământ – Republica Moldova – detalii AICI și AICI

Filat – Voronin – Lucinschi – Păduraru

Banii donați de SUA pentru Arhiva Programului Pământ a ajutat o grupare criminală din Republica Moldova să pună mână pe bani și averea moldovenilor ridicată cu sudoare în perioada regimurilor comuniste. În această schemă am descoperit implicarea unor personaje interconectate cu schema pe energie. Vorbim de foștii președinți ai Republicii Moldova, Petru Lucinschi, Vladimir Voronin, precum și de marele mafiot Vladimir Filat, personaj implicat în furtul miliardului, dar și un avocat celebru, fost consilier prezidențial, Ion Păduraru. Oare cum au și-au permis acești indivizi să fure banii SUA?

Despre asta s-a întrebat și echipa ANCHETATORII, de aceea ne-am permis să facem câteva adrese oficiale către ambasadele SUA de la București și Chișinău, însă nu am primit nici un răspuns până în ziua de azi. Acest lucru ne face să ne punem întrebarea despre implicarea unor oficiali americani direct conectați la aceste scheme criminale. Aceste donații impresionante făcute de SUA nu au ajuns niciodată la poporul moldovean sau la sârbii și bosniacii din actualul stat Bosnia și Herțegovina după cum voi prezenta mai jos.

700 de milioane de dolari destinate victimelor de război din Bosnia și Herțegovina s-au evaporat – GRANT SUA

Svetlana Melnicenco, director al „Centrului National al Experților Judiciari și Specialiștilor de Performanta” S.R.L. (CNEJSP), reprezentantul oficial al «International ABU Development Foundation», care a participat la investigații jurnalistice a faptelor sus indicate, a parvenit cu noi dezvăluiri.

La începutul anilor 1990, Guvernul SUA a alocat 700 de milioane de dolari în „scopuri umanitare”, bani destinați victimelor de război din Bosnia și Herțegovina.

Grantul a fost alocat prin Security Pacific National Bank (SPNB) https://en.wikipedia.org/wiki/Security_Pacific_Bank  din Los Angeles, California, SUA, care a emis Ordinile bancare internaționale negociabile în toate țările lumii (International Money Order negotiable in all countries of the world / IMO) în valoare de 2.000 de dolari fiecare, pentru a fi distribuiți victimelor războiului din Bosnia și Herțegovina cu completarea datelor personale a destinatarilor. Deținătorii Ordinilor bancare internaționale au avut posibilitate să monetizeze acestea în orice bancă din lume.

Din informații publicate în mass-media s-a aflat că, aceste Ordine se află în vânzare pe „Piața neagră” din anul  2001, nefiind completate, fapt care confirmă că, până în ziua de azi nici un cetățean din Bosnia și Herțegovina nu a primit cei 2000 de Dolari SUA – ajutor care le-a fost oferit de către contribuabili și Guvernul SUA. https://www.prweb.com/releases/2004/11/prweb178588.htm

Svetlana Melnicenco, reprezentant oficial al Fundației Internaționale pentru Dezvoltare ABU

În ultimul timp, către Svetlana Melnicenco, în calitate de reprezentant oficial al Fundației Internaționale pentru Dezvoltare ABU, s-au îndesit adresările din partea persoanelor din diferite țări (inclusiv: Romania, Serbia, etc.), cu propunere de a procura Ordinile bancare internaționale (International Money Order / IMO) în valoare de 2.000 de dolari fiecare.  

Câteva zeci de milioane de dolari în cecuri au reapărut la Belgrad -Serbia

Astfel, din informația parvenită, în Romania este deținătorul a Ordinilor bancare în valoare de 100 milioane de Dolari, care le-a procurat contra cost de 10% din valoare nominala și din motivul că nu le poate utiliza, le vinde la acela-si preț. În Serbia, Bosnia și Herțegovina sunt persoane care dețin Ordinile bancare în valoarea de peste 300 milioane de Dolari. Reieșind din faptul, că deținătorii Ordinelor nu au documente de proveniență, precum și din motivul că acestea nu sunt completate, vânzătorii le propun la un preț care variază între 10 – 22 % din valoarea nominală.

În comun acord cu conducerea fundației, a fost luată decizie, de a oferi un sprijin pentru cetățenii din Bosnia și Herțegovina, care au suferit în urma războiului, trăiesc în sărăcie totală – prin depunerea eforturilor necesare ca acestea Ordine bancare internaționale, în sfârșit, să ajunga către beneficiarii lor legali.  

În acest scop urmau să fie informate organele abilitate. În același timp, din informația din mediul informațional este evident că, organele respective, din mai multe țări sunt la curent cu toate ilegalitățile, dar n-au intervenit nici într-un mod. Pe parcursul a 20 ani, organe de drept, nu au făcut nimic din ce era posibil potrivit competenței sale – n-au depistat grupul de infractorii care au furat Ordinile bancare internaționale și nu au le-au tras la răspundere penală. A fost suficient timp pentru a le scoate din circuit Ordinile, de a stopa manipulările și vânzările ilegale și de a le restitui Statului destinatar. 

Din acest motiv am hotărât ca să acordăm un ajutor cu depunerea faptelor incontestabile.

În acest scop, inițial era necesar de efectuat următorii pași: de a obține de la așa numiții „Vânzători” un exemplar al Ordinului bancar internațional, apoi, prin intermediul al unii băncii (care a sa fie de acord să colaboreze într-acest sens) de expediat acest Ordin bancar către banca emitentă, pentru verificare în scopul obținerii confirmării că este original și este acoperit cu fonduri respective, prin grantul făcut de SUA pentru cetățenii din Bosnia și Herțegovina.

Câteva zeci de milioane de dolari în MOI au reapărut la Belgrad

În perioada „tratativelor” cu vânzătorul, i-a fost comunicat că Fondul nu poate cumpăra „mâța în sac” și l-am convins să vândă un exemplar pentru a-i verifica autenticitatea și care este situația cu acoperirea lui financiară.

Prin intermediul a unui susținător, originar din Serbia, a fost procurat un Ordin bancar la un preț de 200 dolari SUA, care a expediat acest ordin bancar în Republica Moldova prin poștă de la Belgrad. https://www.posta.md/ro/tracking?id=RR275346862RS

ÎN URMA VERIFICĂRILOR DE SPECIALITATE ȘI CERCETĂRI AMĂNUNȚITE, INCLUSIV DISCUȚII CU OFICIALII BANCARI EMITENȚI, S-A DESCOPERIT CĂ ORDINILE DE PLATĂ (OMI) SUNT AUTENTICE ȘI NIMENI NU A ÎNCASAT BANII, ÎNSĂ, CONTUL DIN CARE TREBUIAU SĂ FIE FĂCUTE PLĂȚILE ESTE GOL.

Întrebarea este următoarea: CINE A FURAT BANII? NICI UN ORDIN BANCAR NU A FOST PREZENTAT CĂTRE PLATĂ, DAR BANII ALOCAȚI ÎNTR-ACEST SENS AU DISPĂRUT!!!

Spre marele regret, intențiile bune ale colaboratorilor Fundației și ale susținătorilor actului  de binefacere pentru cetățenii din Bosnia și Herțegovina s-au soldat cu eșec, iar International Money Order a devenit un instrument de îmbogățire pentru un grup de escroci/infractori.

Cum putea să se întâmple, ca în Bosnia și Herțegovina, tot așa ca și în Romania și Republica Moldova, de banii oferiți de către contribuabili și Guvernul SUA, în calitate de grant, au tras foloase și s-au îmbogățit, numai nu acei, pentru cine au fost destinați.

În final –  ajutoarele financiare acordate de către Guvernul SUA fie pentru Moldova sau Românei, fie pentru Bosnia și Herțegovina ori altă țară săracă,  nu își ating scopul, nu ajung la destinație. Oare așa o țară puternică cum este SUA cu atâtea organe de drept nu pot găsi banii contribuabililor săi? Cui de fapt au facut donații și ajutoare în valoare de miliarde de Dolari?

În urma verificărilor de specialitate și cercetări amănunțite, inclusiv discuții cu oficialii bancari emitenți, s-a descoperit că cecurile(OMI) sunt autentice și nimeni nu a încasat banii, însă contul din care trebuiau să fie făcute plățile este gol. Scrisoarea trimisă de la Belgrad, înainte de a ajunge la expertul judiciar, a trecut și pe la Serviciul de Informații și Securitate din Republica Moldova.

Scrisoarea trimisă de la Belgrad, înainte de a ajunge la expertul judiciar, a trecut și pe la Serviciul de Informații și Securitate din Republica Moldova

Având în vedere că vorbim despre 350.000 de cecuri ce trebuiau completate cu datele personale ale cetățenilor din Bosnia și Herțegovina, victime ale războiului sângeros din anii 90, practic cei care au efectuat schema criminală aveau în față o muncă titanică așa că au avut grijă să delapideze banii direct din cont fără a lăsa urme. Mai multe detalii sunt devoalate de un avocat italian ce a avut cunoștință despre acest caz în anii 2000, însă la fel ca și acum nimeni nu a reușit să afle cine a furat acești bani donați de Statele Unite ale Americii, bani care nu au ajuns niciodată la poporul sârbo-bosniac.

Aceasta este o poveste adevărată

30 octombrie 2004

La începutul anilor 1990, guvernul SUA a alocat 700 de milioane de dolari în „scopuri umanitare”. Banca Națională a Pacificului de Securitate (SPNB) din Brea, California, a fost contractată pentru a converti banii în cecuri bancare preplătite (ordinele de plată internaționale / OMI) în valoare de 2.000 de dolari fiecare pentru a fi distribuiți victimelor războiului din Bosnia. Dar, în 1992, banca a suferit o „încălcare a securității” și s-a dispus distrugerea OMI. Ce s-a întâmplat cu aceste 700 de milioane de dolari?

În 1996, aceeași bancă (SPNB) care fusese responsabilă pentru „încălcarea securității” în 1992, a primit un alt contract pentru a transforma 700 de milioane de dolari în cecuri bancare preplătite (IMO) pentru o companie numită International Trading Holding din New York. Garantul? Banca Națională a Americii. Prin contract, acești bani erau destinați și în „scopuri umanitare”. Erau aceiași bani din 1990? Dacă da, a ajuns la destinație de data aceasta? Dacă nu, cine ne poate spune ce s-a întâmplat cu ambele destinații care se ridică la 1,4 miliarde de dolari?

Timp de peste 12 ani, aceste contracte au rămas acoperite de secret până în aprilie 2003, când oficialii din biroul controlorului, agenții FBI și oficiile DA din California au decis să divulge publicului unele informații cu privire la OMI. Din informațiile insuficiente dezvăluite, au reușit să eticheteze IMO-urile drept „false” fără să ofere dovezi în acest sens și le-au legat cu grijă de anunțul arestării a patru persoane care au încercat să încaseze OMI la o bancă din San Diego și să le valideze.

În aprilie 2003, Dale Lee, anchetatorul șef al biroului controlorului din California, a dat publicității această declarație ziarelor californiene: „Rădăcinile cazului se întorc la începutul anilor 1990, când Banca Națională de Securitate Pacific a fost supusă unei încălcări a securității. În primul rând. pentru a fi cumpărat de Bank of America (BofA), SPNB a contractat distrugerea OMI. Distrugerea avea să aibă loc în Filipine. Dar unele OMI au devenit o matrice pentru falsificatori. Banii falși au început să circule în Europa de Est în 1992, când banca a fost absorbită de Bank of America (BofA). „

Declarația lui Lee este înșelătoare, deoarece nu explică arestările și presupune că OMI sunt false. În ciuda gravității acuzațiilor ridicate (conspirație împotriva fraudei, deținerea de titluri false, fraudă bancară), toți cei arestați au fost condamnați pentru abateri. De ce a fost atunci necesară organizarea acestor arestări? Cum este posibil ca două persoane să fi fost arestate pentru trimiterea OMI la oficiul controlorului atunci când există locul exact în care trebuie să mergeți dacă aveți OMI și doriți să știți dacă sunt valabile!?! Cum se poate avea intenția de a comite fraude atunci când persoana acuzată se prezintă autorităților pentru a valida OMI-urile în cauză? (Faptul rămâne că există puține alternative de verificare, altele decât prin intermediul biroului controlorului.

Cea mai șocantă revelație a acestor arestări „discutabile” rămâne faptul că una dintre cele patru persoane, Vladimir Jacovina, este principalul coordonator al OMI de 520 milioane de dolari aflat încă în circulație în Europa! După ce a pledat vinovat de șase capete de acuzare, inclusiv conspirație la fraudă, deținerea de valori mobiliare falsificate și fraudă bancară, Jacovina a primit ordin să se întoarcă în Croația. Este de la sine înțeles că Jacovina nu s-a întors în țara sa și căuta în prezent modalități de a utiliza OMI ca garanție pentru investițiile europene. Este posibil ca Anchetatorul Lee și echipa sa specială nu l-au recunoscut pe Jacovina? Dacă ar fi vrut să recupereze OMI aflate încă în circulație, nu ar fi trebuit să-l țină în custodie? Autoritățile nu au făcut o greșeală de neiertat, ordonându-i să se întoarcă singur în Croația sau a fost făcut intenționat?

De ce au așteptat autoritățile 12 ani pentru a „ieși la bursă” în același timp cu arestările orchestrate din California? 

Poate că motivul ne aduce în 2001, când un om de afaceri italian din Roma, după ce a primit OMI de la o companie croată ca ofertă de investiții în firma sa, a început o investigație normală pentru a determina validitatea acesteia. El a adus un (1) numere de serie originale ale IMO și IMO de 20.000.000 de dolari agenților FBI John Casenza și Linda Vidi de la Ambasada americană la Roma, oferindu-și cooperarea deplină în cazul în care documentele se dovedesc ilegale. Casenza l-a chemat înapoi la 18 mai 2001 pentru a spune că „singura modalitate de a le verifica validitatea a fost depunerea lor într-un cont”. Omul de afaceri a trimis și numerele de serie către Bank of America (BofA) pentru verificare. BofA a răspuns (dar numai verbal prin telefon) că numerele de serie erau „legitime”. E-mailurile și faxurile dvs. de verificare către Leticia Duarte, Supervizor al oficiilor controlorilor de stat din California din Sacramento, nu au primit niciodată un răspuns. Cu atenție, el a trimis doar 100 de IMO-uri partenerului său din SUA pentru verificare la Bank of America din Los Osos, California, unde aveau contul firmei. De această dată, BofA a refuzat să le accepte, declarând că sunt „reale”, dar nu au putut fi acceptate pentru depunere deoarece „aveau un cont invalid” (Cum pot documentele preplătite „reale” să aibă un cont invalid?!?).

După ce nu a primit niciun răspuns de la Duarte și știind că informațiile complete despre documentele preplătite, cu un cont invalid, trebuiau să fie la birourile controlorului, prin legea acordului de tăcere, omul de afaceri a dedus că contul trebuie să fie valid. Deci, pentru o verificare ulterioară, a trimis o (1) OMI în contul său personal la Banca Federală de Economii USA din San Antonio, Texas și două (2) OMI în contul său personal de servicii de colectare a impozitelor pentru impozitele datorate, inclusiv, ca precauție, o scrisoare către ambele instituții, care le avertizează că documentele ar putea fi false sau invalide. Toate cele trei (3) OMI au fost onorate de Bank of America. (Ce dovadă mai bună de validitate?)

După câteva zile, un misterios „avocat financiar” pe nume Randy Evans s-a prezentat asociaților americani ai omului de afaceri, pretinzând că reprezintă WBMB Enterprise Ldt., O firmă cu experiență în negocierea OMI și a oferit colaborarea organizației sale în schimbul unui procent. Birourile lui Evans au fost vizitate în Phoenix și se pare că totul părea legitim. A fost semnat un contract cu WBMB pentru colaborarea lor. OMI în valoare de 194.000 de dolari a fost livrată prin curier partenerului lui Evans, John Buttner, care a trebuit să le depună în contul firmei lor. .

OMI-urile au fost confiscate imediat de agentul FBI al lui El Paso, Kurt Schmidt, fără a primi nicio chitanță sau raport. Procurorul general, John Cornyn, a declarat în mod arbitrar că IMO-urile sunt „false”, pe baza opiniei necalificate a agentului Schmidt și a declarațiilor prompte făcute de oficialii BofA (una dintre părțile care ar beneficia enorm dacă nu onorează IMO-urile). Omul de afaceri a răspuns cerând dovezi și documentație că IMO-urile erau false, mergând direct la Cornyn, FBI din El Paso, birourile controlorului din California și controlorul monedei din Washington DC Nimeni nu i-a răspuns la apelurile telefonice, la faxuri sau e-mail! (Evans și birourile sale dispăruseră între timp și informațiile despre firma sa nu mai puteau fi găsite.)

Omul de afaceri, exasperat de comportamentul autorităților, a invocat Legea transparenței și a primit în cele din urmă un răspuns la 19 decembrie 2001 de la Controlorul din Washington DC, declarând OMI ca fiind „documente nevalide”, fără a preciza de ce. Câteva zile mai târziu a primit și documentația pertinentă, dar cenzurată, incompletă și de o valoare discutabilă!

Exact asta a căutat și a cerut omul de afaceri ……. un răspuns oficial !! Și la această dată (19 decembrie 2001) și-a oprit cecurile …. chiar dacă formularea „documente nevalide” nu avea niciun sens, dată fiind natura IMO-urilor (documente preplătite)! Până în acel moment, ea „deranjase prea mult” și cineva trebuie să o fi luat personal!

În ianuarie 2003, succesorul lui Cornyn, AG Johnny Dutton, a răspuns printr-un mandat de acuzare și arestare pentru omul de afaceri care nu dorea să se oprească de a pune întrebări și a cerut răspunsuri de la autorități. Dutton a urmat urmele lui Cornyn și nu s-a deranjat niciodată să ofere dovezi ale acuzațiilor sale. Este logic să acuzăm și să arestăm singura persoană care nu numai că era calificată să efectueze o investigație cu privire la validitatea OMI, dar care s-a adresat și direct autorităților competente pentru a oferi informații și a oferi cooperarea autorităților în localizarea OMI. inca in circulatie?

A fost această persoană prea aproape de ceva care nu a fost destinat cunoașterii publice?

Un alt aspect fascinant al acestei înțelegeri este comportamentul oficialilor Bank of America (BofA) pe toată durata anchetei omului de afaceri. Când au fost presați de cererile de informații despre OMI, oficialii au răspuns în diferite moduri:

….. au confirmat mai întâi că OMI erau „legitime”,

….. apoi au declarat că IMO-urile „nu aveau un cont bancar valid”,

….. apoi a onorat unul (1) IMO pe contul omului de afaceri la banca sa din Texas,

….. apoi au onorat două (2) OMI ca plată pentru impozitele datorate (!),

….. apoi au refuzat să-i onoreze

ASTĂZI ACESTE FAPTE EVENIMENTE RĂMÂN:

  • Nicio agenție oficială nu a emis vreodată un raport sau o chitanță pentru OMI confiscate.
  • Nici Banca Națională a Pacificului de Securitate și nici Banca Americii nu au fost responsabili pentru o „încălcare a securității” în 1992 (legată de OMI).
  • Nu se știe nimic despre a doua destinație de 700 de milioane de dolari în IMO.
  • Bank of America a obținut profituri mari din implicarea sa în acest acord și se pregătește să strângă și mai mult, nefiind obligat să onoreze OMI sau să returneze banii pierduți în „încălcarea securității” din 1992/93. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că acestea răspund cu declarații conflictuale și ignominioase.
  • Niciun oficial sau agenție a guvernului SUA nu a dat vreodată explicații cu privire la motivul pentru care IMO-urile au fost folosite ca instrument de distribuire a ajutorului victimelor unei țări devastate de război, știind bine ce dificultăți pot fi întâmpinate în încasarea unei astfel de monede în care au avut încredere serviciile bancare erau aproape inexistente. Destinatarii au avut puține opțiuni în afară de a se baza pe investitori privați care ar fi cumpărat IMO-urile cu o reducere bruscă.
  • În ianuarie 2003, un om de afaceri respectabil din Roma a fost acuzat în mod fals de „complicitate la comiterea fraudei bancare” și „fraudă bancară” într-un rechizitoriu depus de Texas Sutton AG. Acuzația, după cum prevede legea, nu include dovezi și dovezi că IMO-urile erau false. Acuzațiile raportează doar opiniile agenților FBI și remarcile făcute de oficialii Bank of America. Bărbatul a fost arestat de două ori, plasat în arest la domiciliu timp de 9 luni, trebuind să se prezinte poliției de 3 ori pe săptămână și a fost obligat să sufere atât povara financiară, cât și stresul emoțional asupra lui și a familiei sale, obligându-l să continue bătăliile legale în sistemul judiciar italian notoriu suprasolicitat de prea multă muncă și prea ușor influențat de aroganță și grosolănie a acțiunilor autorităților SUA. Toate acestea pentru a evita extrădarea. În plus, onorabilul judecător Michael S. McDonald de la Curtea din El Paso, Texas, i-a refuzat bărbatului dreptul său legal de reprezentare într-o Curte de Justiție din SUA, afirmând că nu vrea să discute faptele până când acuzatul nu este în prezenţă.

Jurnalist de investigație – Matei Alexandru


Distribuie acest articol!