Soroș, pentru o societate deschisă: Rețeaua spionajului străin în România

Distribuie acest articol!

“Întotdeauna este mai usor sã mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva,” afirma George Soros către adepții săi. George Soros / György Schwartz ( 1930 – ), evreu, nascut în Ungaria, speculator, investitor, activist politic, chairman al Soros Fund Management si Open Society Institute, membru Board of Directors COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS (CFR).

Fundaţia sa, pompos denumită “pentru o societate deschisă,” cu filiale în toate ţările est-europene încă din anii 1990, finanţează burse pentru tinerii din domeniul financiar sau economic,pentru studioşii în ştiinţele umaniste (din facultăţile de filosofie, drept, jurnalistică, lingvistică, ştiinţe politice etc) Pe deoparte, nu dorea să-şi facă singur concurenţă şi pe de alta, avea nevoie de o reţea de intelectuali care să-i satisfacă la un moment dat interesele speculative. Mulți aruncă în fața opiniei publice mărul stricat George Soroș și rețeaua sa de indivizi din România, însă vorbim de o agenție de spionaj a partenerului strategic în România – Statele Unite ale Americii.

Ca să nu ne ducem după fentă și să îl transformăm pe Soroș într-un personaj malefic, el este doar un agent care își urmărește interesele personale dar și ale serviciilor de informații americane prin ideologizare unor intelectuali din România care mai apoi fac partide sau ocupă funcții importante în statul roman.

Încă din anul 2004, odată ce România a făcut pași mari spre lumea occidentală spionii SUA au fost aduși la masa puterii de către președintele Traian Băsescu și nu au mai fost scoși nici în ziua de azi. România este astăzi penetrate informativ mai rău ca înaintea pactului de la Varșovia. De la Ana Pauker la Nicolae Ciucă… doar o imagine în oglindă. Nu aem nimic cu americanii și nu pot fi niciodată comparați cu rușii. Orice ocupație americană va fi întotdeauna ”soft” însă orice ocupație rusă va fi întotdeauna ”hard”.

Ca orice stat SUA își vede interesul în România dar interesul românilor nu mai are cine să îl reprezinte pentru că acești spioni din rețeaua Soroș au acaparat puterea în stat. Cei care îi vedem zilnic la televizor sunt niște marionete care execute ordinele marelui licurici.

George Soros a investit în 1990, pentru fundația sa din România, 1,5 milioane de dolari. Banii au servit implementarii unor programe civice și pregătirea unor elite pentru preluarea puterii în stat într-un viitor apropiat. Între 1990 Și 1994, Fundatia s-a ocupat de pildă, cu elaborarea „manualelor alternative” – scrise de membrii Fundației – în colaborare cu Ministerul Educației.

Investitiile lui Soros în România au crescut progresiv. De la 4,3 milioane de dolari în 1992, la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma record de 15,8 milioane de dolari. Din anul 2000, însa, strategia finanțării Fundației s-a schimbat. Soros explica astfel strategia financiara a Fundatiei sale: „Calea pe care Fundația a ales-o este ca atunci când a devenit foarte eficientă în anumite domenii, să înființeze organizații autonome în aceste domenii, la a caror finanțare să contribuie doar parțial.”

Printre oamenii de vază din anturajul lui Soroș în anii 90 îi putem enumera pe Silviu Brucan, Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu, Monica Macovei, Adrian Cioroianu, Călin Popescu Tăriceanu, Renate Weber, Traian Băsescu, Sandra Pralong, Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Mihai Răzvan Ungureanu etc. Mai apoi au apărut Alina Mungiu Pippidi, Mircea Toma, Cristian Pârvulescu, Violeta Alexandru, Elena Calistru, Claudiu Crăciun, Cristian Ghinea, Cătălin Drulă, Nicușor Dan etc.

Scăderea finanțării pentru ong-urile sale a scăzut după 2000 pentru că agenții societății deschise au ajuns la putere în România. Traian Băsescu președinte, Călin Popescu Tăriceanu premier, Monica Macovei ministru al Justiției, Mihai Răzvan Ungureanu șef al SIE etc. Nu mai era nevoie de finanțare pentru că oamenii săi au pus mâna pe bugetul României de unde se pot îndestula fără limite. Nu trebuie să mai povestim ce jaf am avut în țară în perioada regimului Băsescu.

Într-un interviu dat ziarului ZIUA, din 17 iunie 2006, Sandra Pralong, prima conducĂtoare a „Fundației Soroș” în România declara: „Trebuie să acceptăm și ideea că, în general, Partidul și Securitatea i-au recrutat pe cei mai buni.” Și: „Am văzut – și mama mea a văzut în jurul meu – cum Securitatea venea să-i recruteze în liceu pe elevii cei mai buni.” Sau: „Eu, în școala generală, când nu m-au facut pionieră, am venit acasă plângând. Nu pot să garantez ce aș fi devenit (dacă nu plecam).” Despre dosare: „Ce credibilitate mai au dosarele, dacă sunt deja suspectate de a fi traficate?” Sandra Pralong adaua: „Dacă au făcut compromisuri, mi-ar plăcea să mi-o spună ei primii. Să nu aflu eu din terțe surse. Voi avea un respect nemărginit pentru acești oameni… Aduceți-vă aminte de Paleologu.”

 

O scurtă istorie a legăturilor lui Soros cu Roşia Montană.

La 17 aprilie 2007, George Soroș recomanda printr-o scrisoare adresată directorului companiei Newmont (una dintre companiile acţionare ale Gold Corporation care s-a asociat cu statul român), Wayne Murdy, o atenţie specială acordată unui parteneriat într-un proiect “dubios.”

La 30 iunie 2007, se deschidea Centrului de Informare Soroș de la Roşia Montană. Renate Weber(avocat al poporului, astăzi), Principesa Margareta şi Ion Haiduc(Academia Română) au anunţat o asociere de lungă durată. Ulterior li s-au alăturat şi alte organizaţii, majoritatea neecologiste. Sute de proteste, de procese îndreptate contra companiei care avea licenţa de explorare a zăcămintelor de aur şi de argint. Cine finanţa aceste acţiuni?

“Întotdeauna este mai usor sã mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva,” păi, nu?
Revenind la interesele lui Soros, este interesant de urmărit jocul de din afară şi de dinăuntru al acestuia. Regulamentul bursei canadiene, acolo unde sunt listate marile companii miniere ale lumii, este foarte clar. Acţiunile pot fi nominale sau la purtător (fără a se cunoaşte identitatea): Cine are peste 20% trebuie să fie acţionar la vedere.

Compania româno-canadiană Roşia Montană Gold Corporation este listată de ani buni la bursă, acum având o valoare de piaţă de aproape 2,6 mld de dolari. Şi încă nu s-au început lucrările de exploatare. În martie 2011, miliardarul american îşi vindea toate acţiunile deţinute la Newmont Mining Corp (compania care deţine acum 20% din Gabriel Resources, principalul acţionar la Rosia Montana Gold Corporation), precum şi pe cele de la Caterpillar (producătoare de echipament pentru industria minieră), pentru ca, trei luni mai târziu, în luna iunie 2011, să rascumpere acţiuni la aceleaşi companii şi, în plus, la alte 20 de companii cu profil minier. În aceiaşi perioadă agitaţia ecologistă continua. Acţiunile creşteau şi scădeau. Ceea ce era pe gustul miliardarului care deşi nu recunoaşte că finanţa opoziţia proiectului, reţeaua sa de foşti bursieri era foarte activă.

Cel mai important exemplu de succes pentru George Soros este Mihai Răzvan Ungureanu care a fost membru al Board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – Bucuresti, în perioada 1996-1998. După această perioadă a urmat ascensiunea fulminantă a personajului ajuns prim ministru. Câţi tineri din generaţia 90 puteau obţine o bursă la “St. Cross College” al “University of Oxford”, să devină “Senior Fellow” la “Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies” din cadrul lui “St. Cross College” (Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume? Apoi, reprezentantul României în Pactul de Stabilitate, o iniţiativă americană de strângere de granturi pentru Balcani, “senior Reader” la “George C. Marshall Center for Security Studies” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania)? ‘
Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunităţile oferite de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi de cum George Soros a reuşit să finanţeze un proiect de viitor. Să mai zică cineva că nu e un mare filantrop…

Soroș – Tăriceanu

 În cadrul rețelei „Soroș Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri cunoscute, si unele mai putin cunoscute.

Dintre cele mai puțin afișate (până acum) în public, remarcam: „Uniunea pentru Reconstrucția României”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundatia „Concept” etc. Cele mai importante sunt: „Fundatia pentru o societate deschisă” (FSD), fostă până în 1997, „Asociația Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă”, care reprezintă punctul central al „piramidei” celorlalte „ONG”-uri. Care se mai autodefinesc și drept „societatea civilă”. FSD asigura finanțarea celorlalte ONG-uri, care însă – între timp – si-au creat și surse proprii de subvenționare.

Cele mai cunoscute ONG-uri din cadrul lui „Soros Open Network Romania” (SON) sunt:
„ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA” (APD). Înfiintata în august 1990, de Adrian Moruzi, la Brașov. A fost finanțată, mai întâi, de „National Democratic Institute”, după care a intrat în piramida SON. Are 30 de filiale în întreaga țară și peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numărătoarea paralelă a voturilor etc. Organizează în fiecare an „Universitatea de vară de la Balvanyos” (Covasna), alături de „Liga Pro-Europa”, și „Uniunea Tineretului Maghiar” precum și de FIDESZ. „Pro-Democratia” este finanțată pe lângă SON (mai exact de FSD) și de: „National Democratic Institute”, „Freedom House”, „USAID” (United States Agency for International Development) si „Westminster Foudation for Democracy”. Din 1999, „Pro-Democrația” îl are în frunte pe Cristian Pârvulescu, așa zis analist politic.

„SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ” (SAR). Societatea este condusă de Alina Mungiu. Alina Mungiu a venit cu ideea alianței „DA” – dintre Partidul Democrat si Partidul National Liberal – care a adus regimul Băsescu la putere.
Finanțarea vine de la „Open Society Institute”, precum și de la „Banca Mondiala”, „Freedom House” (James Woolsey), și „Marshall Fund”.
„ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA-COMITETUL HELSINKI” (APADOR-CH). Condusă la început de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei, până la intrarea în guvernul președintelui Traian Băsescu.

„GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS). Înființat cu mult zgomot în 1990, în prezența lui Ion Iliescu, la „Hotelul Intercontinental”, GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepinieră a FSD.

„AGENTIA DE MONITORIZARE A PRESEI ACADEMIA CAȚAVENCU” – Mircea Toma, personaj care, astăzi, dorește să înființeze ”ministerul Adevărului” împreună cu Raed Arafat.  

Rețeau Soroș este atât de bine dezvoltată în România încât am putea scrie un roman despre spionii lui Soroș.

Primul pas spre eliminarea resurselor acestor monștri ai spionajului extern în România este punerea pe tapet a unei legi ce interzice finanțarea și coordonarea unui ong din exterior. Fără resurse sunt doar niște câini care latră fără să muște.


Distribuie acest articol!