În întreagă sa existență, Bursa de Valori București a fost de multe ori afectată de contextele socio-politice ale vremurilor. Fondată pe 1 Decembrie 1882, Bursa de Valori București este închisă de mai multe ori până în 1945(Răscoală țărănească 1907, Războiul Balcanic 1912-1913, Primul Război mondial 1914-1918 și Al Doilea Război Mondial 1939-1945) când este închisă de regimul comunist timp de aproape 50 de ani până în 20 noiembrie 1995 când se redeschide.
Din 1995 până în prezent Bursa de Valori București și-a ales doar intermediari de tip Societăți de Servicii de Investiții Financiare (SSIF), Bănci și câteva platforme de brokeraj cu interfață unfriendly și inaccesibile, fară să caute o modalitate de a lista acțiunile românești pe mai multe burse și mai mulți brokeri mari ca eTorro sau Trading212.
Desi listarea la bursă a unei companii constă în deschiderea capitalului, acțiunile pot fi cumpărate doar de la acești intermediari de casă ce au capital social suficient cât poată să cumpere pachete majoritare de la orice companie listată prin diverse mecanisme. Valoarea totală de piață a BVB este de 37.25 miliarde de Euro în timp ce OMV(compania mamă) are o capitalizare de piață de 18 miliarde de Euro ceea ce înseamnă că toate companiile listate la BVB valoarează cât jumătate dintr-o singură companie listată de Bursa de la Viena.
Să înțelegem mai bine lucrurile, BVB este un jucător nesemnificativ pe piață de capital globală și nu poate concura cu alte burse ale lumii atâta timp cât valoarea totală a pieței de capital din Romania face cât doua companii austriece ca OMV și este deținută de monopolul intermediarilor de mai sus. Deschiderea de capital este un termen nepotrivit pentru o companie ce se listează doar la BVB ci mai degrabă ar fi mai mult o deschidere către monopol atâta timp cât acțiunile nu sunt accesibile la nivel global ci sunt accesibile doar la nivel local.
De-a lungul anilor BVB a fost părtaș la privatizarea companiilor de stat și a răspuns pozitiv lobby-urilor venite de la intermediarii de casă ai acestora.
Vom lua un caz concret și irațional de privatizare a unei companii de stat ajunsă pe mâna austriecilor. Deși viitorul era clar în 2004 că mașinile se vor înmulți rapid și că cererea petrolului vă crește semnificativ, Guvernul condus de Adrian Năstase delapidase cu firme de casă ale partidului(PSDR, actualul PSD) Petrom pentru a îl declara neperformant și să îl poată vinde austriecilor.
Sub pretextul lipsei performanței, la fel ca și celalalte companii de stat care au fost delapidate de managementul pus de politicienii aflați la putere, Petrom este vândută în 2004 către compania austrică OMV care în prezent deține 51% din acțiuni. Politicienii s-au folosit și se vor folosi în continuare de pretextul lipsei de soluții ce constă doar în reorganizarea companiei cu oameni competenți, bine intenționați și viziune și vor găsi doar soluțiile date de jucători străini sau grupuri de interes mafiot.
Incompetență sau rea voință? Ar fi greu să ne hotărâm la una dintre cele două atâta timp cât ambele cazuri se află într-o relație de interdependență.
Conform dicționarului
INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu posedă cunoștințele necesare spre a putea judeca o problemă, o situație, un fapt; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva. Daca aceasta persoana nu are cunoștințele necesare pentru a judeca o problema profesionala, înseamnă că altcineva trebuie să îi dea instrucțiuni cu ce trebuie să facă.
Jocurile de monopol pe care le fac băncile comerciale împreună cu fondurile mutuale intermediare BVB și cu politicienii aflați la putere golesc patrimoniul românilor de la an la an și au transformat România în principal exportator de forță de muncă al Europei.
Pe lângă decapitalizarea monetară pe care o fac aceste grupuri de interese au reușit să depopuleze România, o țară în timp de pace, mai ceva ca Afganistanul. Efectele monopolurilor asupra pieței de capital au transformat România într-un stat mafiot ce și-a pierdut orice conduită democratică. Statul de drept despre care ni se vorbește este de fapt statul monopolurilor străine. Dacă este monopol nu mai există concurență și astfel grupurile de interese devin mafii. În aceste condiții: Democrația a murit, trăiască democrația.
Vom lua doua privatizări importante în Romania drept exemplu să înțelegem mai bine mecanismul de înstrăinare nejustificat a patrimoniului statului.
PETROM SA(2004)
Actual OMV Petrom SA este privatizat chiar de Guvernul Năstase în plină ascensiune.
De la preluarea pachetului majoritar de către austrieci, aceștia și-au ajustat cifrele prin compania listată la BVB ținând compania la un preț mediu de aproximativ 40 de bani/acțiune fară a o lista pe alte burse în timp ce compania mamă listată pe mai toate bursele europene asimilează capital din mai multe părți având un preț mediu aproximativ de 37 Euro/Acțiune.
Cum ar putea concura o companie care este listată pe o singură bursă cu o companie listată pe mai multe burse? Nu ar putea. Când o companie este listată pe o singură bursă avem de a face cu un risc foarte mare de manipulare a pieței având în vedere lipsa concurenței și prezența monopului.
Niciun investitor de retail cu experiență nu va cumpăra acțiuni pe termen mediu și lung de la o companie listată pe o singură bursă.
Un alt exemplu concret despre cum funcționează corespunzător piața de capital este Microsoft ce are acțiunile listate pe mai multe burse. Riscul în cazul manipulărilor de piață este redus datorită listării acțiunilor companiei pe mai multe burse.
Revenind la OMV și cum își ajustează aceștia cifrele este greu de probat dar trebuie să ne uitam mai atent cine sunt intermediarii mari ai pieței de capital în Romania.
După cum puteți observa rechinii pieței de capital sunt chiar bănci. Ele dețin monopulul pieței de capital în Romania și nu au niciun interes în a ceda din numărul de acțiuni către alte burse sau alți brokeri pentru că nu ar mai putea modela piață după bunul plac. Cine verifică băncile când ele dețin monopolul asupra principalelor instrumente financiare ale unei economii de piață(acțiunile,obligațiunile și banii)?
Instituțiile abilitate ale statului care ar trebui să verifice băncile coabitează suspect, mai grav acest monopol de pe piața de capital distruge dezvoltarea țării și blochează investițiile în România.
Dacă nimeni nu verifică băncile și chiar dacă le verifică vă fi doar un joc de imagine cum ne-am obișnuit, acestea vor putea să ajusteze cifrele companiilor cu ușurință fară că cineva să le poată aduce atingere în vreun fel. Aparatele POS și banii cash sunt rulați prin bănci. Nimeni nu are acces la registrele de rulaje ale băncilor fară a fi pornită o anchetă penală, deci pot ajusta cu ușurință cifre și la imensitatea rulajului pe care îl au aceste companii, făcând practic aproape imposibil de probat o ajustare.
Alro SA (2002)
Una dintre cele mai controversate privatizări este chiar ALRO SA companie considerată „perlă a coroanei”. Managementul dezastruos aduce uzina de aluminiu de la o valoare de 17,6 lei/acțiune la o valoare 1,6 lei/acțiune în momentul privatizării. Privatizarea celui mai mare producător de aluminiu din Europa de Est nu a fost realizată prin vânzarea clasică a unui pachet majoritar de acțiuni, desi oferte depuseseră mari companii ca Pechiney (Franța), Alcan (Canada), Alcoa (SUA) sau Norsk-Hydro (Norvegia).
Firma oligarhuliui rus, Vitali Matsitski, o casă de comerț Marco International a cumpărat treptat în mod direct și prin subsidiarele sale pachete de acțiuni Alro de pe piața de capital intermediarizată de https://www.bvb.ro/Intermediaries/ListOfIntermediaries/GeneralIndex.
Inițial Ovidiu Musetescu a vrut să vanda societatea prin majorare de capital făcută chiar de Marco International. Grupul devenenind astfel majoritar, statul neprimind niciun ban și sumele s-ar fi întors înapoi în societate, noroc că procesul a fost stopat de opinia publică. Din păcate în 2001 grupul strânsese deja 41% așa că Mușetescu sub pretextul că nu se va mai așeza nimeni la masă cu un acționar majoritar le vinde și restul de 10%. Cât a încasat statul, nimeni nu știe. La acea vreme se spunea că ar fi încasat 11,4 milioane de dolari pentru pachetul de 10% când dacă se vindea pachetul majoritar de 51% ar fi putut încasa 50 de milioane. După ce grupul oligarhului rus pune mâna pe pachetul majoritar, statul îi vinde și Alprom sub pretextul că e mai bine să aibă ambele același acționar majoritar fiind în aceeași nișa. În 2005 DNA anunță că începe să ancheteze privatizarea ALRO SA , dar și în 2021 ancheta a fost fară niciun rezultat.
Hidroelectrica SA urmează în 2022
Legea 173/2020 a fost inițiată și votată de majoritatea PSD din precedentul Parlament și interzice pentru o perioadă de 2 ani privatizarea sub orice formă a acțiunilor deținute de stat la companiile și societățile naționale, la instituții de credit, precum și la orice altă societate la care statul are calitatea de acționar, indiferent de cota de capital social deținută.
După expirarea legii PSD 173/2020 cel mai profitabil activ al statului va fi listat pe Bursa de Valori București ceea ce înseamnă că vă ajunge direct în mana intermediarilor https://www.bvb.ro/Intermediaries/ListOfIntermediaries/GeneralIndex ce dețin monopolul asupra pieței de capital din România(Majoritari Bănci și Fonduri Mutuale).
La fel ca și ALRO SA sau PETROM SA sub pretextul crizei provocate de prăbușirea cu 40% a burselor vor opta să vândă pachet majoritar inițial și dacă nu vor putea vinde direct pachetul majoritar cum au încercat cu ALRO SA, grupul de monopol îi va ajuta să cumpere treptat pachete minoritare la prețurile cele mai joase în funcție de cum vor manipula piața. Deschiderea capitalului Hidroelectrica nu are ca scop dezvoltarea companiei pentru că va fi listată pe o bursă asupra căreia există un monopol, scopul este unul clar, compania se va vinde ori în mai multe pachete minoritare, ori într-un pachet majoritar.
Dacă politicienii vor să dezvolte Hidroelectica SA vor angaja oameni cu viziune și bine pregătiți care pot accesa fonduri de la Uniune și în felul acesta nu ar fi nevoiți să vândă patrimoniul lăsat moștenire de părinții și bunicii noștri. Este clară intenția de înstrăinare a acestui activ către aceste grupuri mafiote ce dețin monopolul și nu există niciun motiv rațional și coerent să deschizi capitalul unei companii producătoare de energie când lumea modernă este total dependentă de energie și poți accesa subvenții. Efectele legii 173/2020 trebuiesc extinse pe o perioadă de minim 5 ani pentru a trece de efectele crizelor actuale, altfel grupurile de interes mafiot vor continua să fure liniștite din patrimoniul național.
