Așa zisele elite ale României s-au aventurat în întocmirea de liste ca în vremurile de tristă amintire, iar cine nu le susține inepțiile sunt dușmani ai poporului sau cum mai e la modă în zilele noastre, ”putiniști”. De ce le spun așa zise elite, pentru că nu au fost niciodată elite ale poporului român ci lingăii tuturor sistemelor și conducătorilor vremelnici ai României.
Precum bolșevicii, așa zișii intelectuali ai neamului au introdus discordia în Săptămâna Paștilor spre tulburarea poporului român crunt lovit de toate vitregiile celor 33 de ani de democrație originală. Deși pretind a fi creștini, intelectualii sistemului nu prea sunt duși deloc la biserică, aceștia fiind cadre ale regimului comunist și școliți în doctrina proletcultistă.
Notă: Proletcultul a fost o mișcare politico-ideologică lansată în Rusia sovietică imediat după victoria loviturii de stat a partidului bolșevic în octombrie 1917, în domeniul lingvistic, cultural, literar și chiar științific. Ideea de bază a proletcultismului este cultul proletariatului.
Andrei Pleșu și gura-i păcătoasă a început să arunce cu noroi la bătrânețe în cei care nu îi susțin opiniile, respectiv modificarea datei Paștelui. Bătrânul bolșevic vopsit azi în neomarxist spune că cei care nu îi susțin ideile bolnăvicoase și dezbinatoare de neam sunt fanii lui Putin. Serios?
Se merge pe ideea bolșevică învățată din fragedă pruncie: – Cine nu e cu noi, e dușmanul nostru!
Pleșu Andrei a fost un beneficiar al regimului comunist, acesta având voie să călătorească în străinătate, mai apoi s-a remarcat ca slugă a regimului Iliescu. A deținut funcția de ministru al Culturii în Guvernul Radu Vasile, în perioada umilului Emil, omul care a cedat Ucrainei Bucovina de Nord și Sudul Basarabiei la îndemnul Occidentului. Ca o paranteză, în zilele noastre Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, se opune să cedeze Kosovo la îndemnul Occidentului. Poporul sârb este demn, iar conducătorii lui, demni de respect. Pentru că nu au trădat în fața Occidentului sunt făcuți în fel și chip de presa globalistă.
Pleșu nu a avut nicun fel de rușine să treacă din barca lui Iliescu în cea a Convenției Democrate. Mai apoi, al nostru ”telectual” neavenit a devenit un susținător fervent al regimului despotic Băsescu. Un alt bandit și mare trădător de țară.
Adrian Papahagi, la fel ca și prietenul Pleșu este o cunoscută slugă a regimului Băsescu, a Monicăi Macovei și un sinecurist al oligarhiei băsesciene patronate de Elena Udrea. Papahagi se recomandă ca un conservator veros însă este doar o slugă umilă a celor care îl împing de la spate în demersuri primejdioase.
Adrian Papahagi a fost consilier în Ministerul Afacerilor Externe, în perioada cât instituția a fost condusă de prietenul Teodor Baconschi. Un post călduț pe banii românilor. În timpul celei de-a doua suspendări a președintelui Traian Băsescu, din vara anului 2012, a fost unul dintre criticii vocali ai USL. Papahagi a lins bocancii președintelui Băsescu, că doar așa își poate asigura o slugă un post bine plătit la stat. Domnul cu scrisoarea a candidat din partea ARD la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, într-un colegiu din județul Cluj, fiind susținut de personalități ale PD-L, precum sinistra Monica Macovei și neomarxistul Cristian Preda, însă fără succes. Odată cu căderea regimului Băsescu, Papahagi a devenit un etern necunoscut, o conservă pusă la sertar. Azi e scoasă în glastră ca o ciumăfaie.
Teodor Baconschi, un alt dezbinator fervent al românilor de pretutindeni, așa zis teolog, a ocupat postul de ambasador al României în Vatican în perioada 1997-2001. Baconschi a fost decorat de Vatican cu ordinul Ordinul Pius al IX-lea în grad de Mare Cruce. De asemenea, a mai fost decorat de Italia, Portugalia și San Marino, state dominant catolice.
Teodor Baconschi, a fost cunoscut ca un susținător al regimului Băsescu, iar la un moment dat a ajuns subiect de glume fiindcă ar dormi cu poza Elenei Udrea sub pernă, cunoscută în acea perioadă ca amantă prezidențială și stâlp de bază al regimului, un fel de Elena Lupescu în perioada dictaturii lui Carol al II-lea.
La căderea regimului Băsescu, Teodor Baconschi și-a arătat adevărata față numindu-i pe protestatari o “mahala ineptă și violentă”. De altfel, a fost un întreg concurs de invective din partea liderilor PDL – senatorul Iulian Urban i-a numit pe protestatari “viermi” și mai apoi, un alt lider al PDL a spus: “ce să faci, nu poți să-ți dai demisia pentru niște ciumpalaci”!
Știu aceste lucruri pentru că și eu eram unul din viermii care a cerut demiterea lui Băsescu și a hoardei sale de bandiți ce jefuia țara după bunul plac.
Ana Blandiana, o doamnă respectabilă, se avântă în demersul dezbinator al sinecuriștilor regimului Băsescu. Ana Blandiana a valsat mereu între două lumi. Între lumea civică disidentă și lumea politică. A devenit cunoscută după căderea regimului Ceaușescu, fiind prin preajma lui Ion Iliescu, pe care mai apoi la stigmatizat. Prima întâlnire a poetei Ana Blandiana cu Ion Iliescu, în decembrie 1989: „Atunci am înţeles că oameni ca Doina Cornea şi ca mine erau acolo să fie puşi în vitrină”.
Revoluționarul Maricel, poate unul dintre cei mai mari luptători pentru libertate pe care i-a avut România după 89, îmi povestea cum Ana Blandiana și Doina Cornea au ieșit la balconul CC în data de 25 decembrie și i-au îndemnat pe revoluționari să meargă acasă că sa terminat Revoluția. Se terminase Revoluția doar pentru poporul român, pentru că în acele zile oamenii KGB-ului se instalau la putere și aveau să ducă România pe căi primejdioase. A avut dreptate Ana Blandiana. Au fost puse în vitrină pentru ca regimul Iliescu-FSN să se poată instala la putere liniștit. Poporul român a suferit și continuă să fie subjugat de rămășițele FSN, o săgeată gălbioară cu trei trandafiri în vârf.
Vasile Bănescu, un alt susținător al schimbării datei Paștelui, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, este absolvent al Facultății de Teologie din București, cu studii în Germania și studii de doctorat în Litere. De ceva ani, Vasile Bănescu conduce Biroul de Presă, fiind primul laic care devine purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.
Ce îl recomandă pentru această funcție? Zâmbește: „Ce să mă recomande? Experiența în învățământ unde am profesat zece ani. Aici dialogul e fundamental. Mai e și experiența interconfesională pe care am avut-o după terminarea studiilor în străinătate”, afirma Vasile Bănescu într-un interviu.
„Eu sunt un fel de produs al momentului «Colectiv». A fost, atunci, o criză de comunicare și s-a decis schimbarea purtătorului de cuvânt. De ce eu? Pentru că exista atuul experienței comunicării în spațiul mediatic și a dialogului interconfesional, precum și formarea intelectuală”, a mai spus Vasile Bănescu.
La momentul Colectiv eram și eu în stradă. Acele reacții mizerabile la adresa Bisericii Ortodoxe Române au fost promovate intens de unitatea militară Digi 24. Biserica Ortodoxă Română nu avea nici o vină în cazul evenimentelor tragice de la Colectiv, dar serviciile trădătoare de țară căutau un țap ispășitor, așa că BOR a fost pus pe tapet ca instituție demodată, învechită și lipsită de empatie. Serviciile trădătoare de țară aveau în plan să îl scoată țap ispășitor doar pe Piedone, încercând din răsputeri să îi salveze scaunul lui Ponta.
Din păcate pentru Ponta, și majoritatea conducătorilor din România, este faptul că șefii instituțiilor mint. Raed Arafat și profesorii penali ai spitalelor din Capitală i-au transmis premierului Ponta că noi avem de toate și că nu e nevoie de trimiterea pacienților în străinătate. Așa a apărut celebra declarație a lui Bănicioiu și Ponta: ”Noi avem de toate!”.
Din păcate pentru arșii de la Colectiv nu prea am avut de nici unele, iar românii și-au refulat furia în stradă. Am avut o inspirație de moment în acea seară de protest de la Colectiv. Securiștii îmbrăcați la costum au venit în Piața Universității să dea ordine și încercau să conducă mulțimile spre Primăria Sector 4. Din păcate pentru ei, românii ne cunoșteau pe noi, cei din Piața Universității, așa că ne-au urmat spre Palatul Victoria. Și Ponta a căzut. Securiștii au rămas cu buza umflată.
De la primele apariții ale tovarășului Vasile Bănescu pe la unitatea militară UM DIGI24 am înțeles că omul nu prea e dus la biserică deși spune că o reprezintă. Sincer, ca om cu experiența străzi și participant la sute de manifestații civice mi-a lăsat impresia că am în față un securist uns cu toate alifiile, dar și un membru al sistemului, apărător al regimului opresiv care jefuiește, dezbină și distruge România de 33 de ani. La UM ajungi doar cu binecuvântare de la cei cu ochii albaștri.
Odată ajuns pe cai mari și favoritul presei neomarxiste pe care o ține în buzunar, mai exact pe grupul său de whatsapp cu jurnaliști, Vasile Bănescu a început să se dea în petec și să înfiereze pe oricine îndrăznește să îi dezaprobe opiniile controversate. Vasile Bănescu a făcut din BOR o afacere media proprie, unde el dictează ce e bine și ce e rău, dar totuși în contradicție totală cu menirea Bisericii Ortodoxe Române și cu credincioșii din România. Un român bun creștin nu o să fie niciodată de acord cu smintelile tovarășului Bănescu și apucăturile sale anti-ortodoxe.
Cunosc oameni care respectă rânduiala cu mare sfințenie și nici unul nu are o părere bună despre acest personaj. Probabil pe domnul Bănescu experiența interconfesională din Germania l-a dus spre apostazie. Implicarea sa în ultimele scandaluri ne arată că îi place să dezbine poporul român, la fel ca și sus numiții tovarăși de căruță ai regimului Băsescu.
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Ce-i mână pe ei în lupta asta fără sens? Poporul român sărbătorește Sfintele Paști de aproape două mii de ani și niciodată nu s-a gândit la dată și canoane pentru că în Crezul de la Niceea noi mărturisim: „Cred întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”. Ce înseamnă aceste cuvinte?
Una înseamnă că Biserica este una, singură, fiindcă Dumnezeu este unul. „Un trup şi un Duh … o nădejde … un Domn.. o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor” (Efes. 4, 4-6). În marea Sa rugăciune arhierească, Iisus s-a rugat ca Biserica să fie „una”, aşa cum El şi Tatăl sunt una (Ioan 17, 22).
Semnatarii acelei scrisori către Sfântul Sinod al BOR pentru unificarea Paștelui ne arată fața ”diavolului” care se preface în înger şi citează din Scriptură. De ce fac acest lucru? Pentru a-i dezbina pe români. La fel ca și regimurile pe care le-au slujit ei, nu au făcut altceva decât să dezbine, pentru că asta știu să facă. Menținerea la putere a unui regim despotic se face doar prin dezbinarea poporului.
Trimiși la studii prin Occident, prelucrați și trimiși înapoi acasă, au stat liniștiți ca niște conserve și s-au activat la unison ca la un semnal. Oare cine își dorește dezbinarea poporului român în aceste vremuri de război? Vizita de la Budapesta!?
Atacuri la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a datinei străbune au mai fost și vor mai fi, dar noi românii vom stat stâlp și drept păvază în fața celor veniți din neagra străinătate.
Ce spunea Mihai Eminescu despre Biserica Ortodoxă Română
„Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)
„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)
un editorial de Matei Alexandru
