Fosta platformă industrială a Clujului a dispărut încet-încet după Revoluția din 1989. Fabricile care altădată adunau aproape întreaga populație a orașului au ajuns niște ruine, un loc sumbru parcă de pe altă lume, asta dacă nu au fost rase de pe fața pământului lăsând loc mallurilor, ansamblurilor imobiliare sau clădirilor de birouri. Atât a putut să ofere Boc și clica lui mafiotă în ultimii 34 de ani.
Tot ce s-a întâmplat după Revoluție a fost o predare fără luptă la inamic. Am ajuns ca astăzi, după ce am avut o industrie bine pusă la punct, să lucrăm ca manufacturieri pentru străini. E ca și cum am lucra pe plantații pentru coloniști. Românul nu mai are astăzi nicio șansă la dezvoltare proprie. Nu mai avem nicio demnitate ca națiune, și asta din cauza că nici n-am fost lăsați să ne dezvoltăm dar și datorită trădărilor din guvernele postdecembriste din PSD și PNL.
Unde am ajuns noi după 1989? La o umilință extraordinară a muncitorului român, a țăranului român. Am ajuns o țară de consum acum, doar că nu consumăm din produsele noastre, ci suntem consumați de alții.
O lașitate cruntă, o predare fără luptă, cu lozinci din astea superbe, de dezvoltare, de progres, practic o distrugere a potențialului de creație și a locurilor de muncă, fără să pui nimic în loc. Înainte de lovitura de stat din decembrie 1989 arătam ca o națiune, aveam o personalitate aparte prin ceea ce produceam noi ca popor.
Inflația României pe ianuarie 2024 vs. ianuarie 2023 este de departe cea mai mare din Uniunea Europeană. În timp ce media din UE este 3,1%, România are o inflație mai mare de două ori și jumătate, 7,3%.
România este cea mai inflaționistă țară din Uniunea Europeană. Dacă salariul tău nu a crescut din ianuarie 2023 până în ianuarie 2024 cu cel puțin 7,31%, ești mai sărac acum decât în urmă cu un an. Orașul în care inflația a lovit cel mai puternic este Cluj Napoca.
Clujul, acolo unde găsim și cel mai scump coș de consum. Cei mai săraci oameni din Cluj au devenit în ultimul an, nu mai săraci, mult mai săraci. Rupți în fund în oraș de 5 stele cu prețuri de 5 stele. Urbea este patronată de zeci de ani de cel mai hoț primar din țară Emil Boc.
De la fabrici și uzine, Clujul între ruine, gunoaiele din Pata Rât și betoanele lui Boc
Clujana
Clujana, fostul colos al industriei românești și mândria Clujului în lume, avea peste 10.000 de angajați. Fostele hale ale fabricii rânjesc astăzi hidoase. Au rămas în picioare fostele hale, dar nu sunt decât niște schelete sinistre, degradate, cu geamurile sparte și un iz de hoit în stare de putrefacție. Din tot ce a fost aici a rămas, ca o mărturie peste timp, turnul în vârful căruia străjuiește un imens pantof de tablă, ruginit și el. Pe locul unde altădată era un furnicar de muncitori care făceau încăltăminte pentru europeni și americani vezi doar bălării și noroi. Unele dintre clădiri au fost închiriate unor firme private, astfel că fărâma de viață ce mai străbate dincolo de izul de cimitir este dată de un restaurant, de un magazin care vinde covoare și draperii, sau de cîteva firme de IT.
Ursus
Fabrica de bere Ursus e un alt colos al industriei Clujului de odinioară. Minți luminate au decis în urmă cu ani mulți relocarea fabricii cât mai departe de oraș. În Buzău chiar. Aici s-a intrat brutal cu buldozerele și doar micul restaurant de aici mai aduce aminte de celebra fabrică cu ursul brun pe frontispiciu. Pofta nestăvilită a ansamblurilor imobiliare a mușcat dur din fosta fabrică de bere cu ajutorul lui Emil Boc, astfel că pe locul acesteia au apărut un bloc uriaș, cu locuințe de lux, un hotel și un minimall.
Combinatul de Utilaj Greu
CUG-ul, un loc în care altădată muncea un sfert din populația Clujului are și el imaginea unui muribund, o amintire jalnică a comunismului. Din colosul care producea cazane pentru export în toată Europa şi fosta URSS nu a mai rămas aproape nimic, iar tot ce s-a putut valorifica a fost dus la fier vechi. În 2006, cele 36 de hectare ale CUG au intrat în proprietatea companiei germane Max Aicher, care avea inițial planuri mărețe: revitalizarea turnătoriei de aici, fie ridicarea unui parc industrial, sau măcat a unui proiect imobiliar. Ați ghicit, de atunci nu s-a întâmplat nimic.
Carbochim
În Piaţa 1 Mai, peste drum de Clujana, se mai ține pe picioare, dumnezeu mai știe cum, o altă fabrică cu nume a Epocii de Aur, Carbochim. Și aici a mai rămas doar umbra fabricii înființată încă din 1949. Fabrica abia mai respiră, însă și așa, este în prezent cel mai mare producator de abrazive profesionale din România. Aici încă se mai fac corpuri abrazive, discuri abrazive pentru debitare/tăiere, abrazivi pe suport etc, iar toate astea ajung în țări din Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat, Europa și America. Investitori pentru a repune fabrica pe picioare nu se găsesc, nici măcar cineva interesat în vreun ansamblu imobiliar sau comercial.
Unirea
În zonă exista și fosta fabrică Unirea. Potrivit datelor din piaţa imobiliară, un lot din platforma industrială unde se află Unirea SA din Cluj-Napoca a fost deja achiziţionat de Fondul Suveran al Norvegiei, norvegienii fiind chiar interesaţi de achiziţia întregii platforme sau de o suprafaţă cât mai mare din aceasta. De precizat faptul că Fondul Suveran al Norvegiei gestionează active de circa 1.000 miliarde de dolari, investind banii din petrol şi gaze în acţiuni şi proprietăţi la nivel internaţional.
Conform unui raport de pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB), Adunarea Extraordinară a Acţionarilor companiei Unirea SA din data de 23 iulie 2019 a aprobat vânzarea imobilelor constând în construcţii şi terenuri din Cluj-Napoca, din Piaţa 1 Mai nr. 1-2. Terenul este format din nouă loturi cu o suprafaţă totală de circa 41.500 mp, iar preţul de vânzare aprobat este de cel puţin 18 milioane de euro, plătibil în două tranşe până la finalul anului curent, arată zf.ro.
Tricotaje Someșul
O altă fabrică cu ștaif a fostei platforme industriale a Clujului a fost și Someșul. În renumita fabrică de tricotaje lucrau și aici peste 1000 de oameni.Încet, încet, numărul acestora s-a tot micșorat, până când cineva a decis punerea la pământ a tot ce însemna producție industrială. Evident, ce locație mai bună putea exista aproape de buricul târgului decât pentru o clădire de birouri. Așa s-a ajuns să prindă viață unua dintre cele mai mari clădiri de acest gen din oraș, dacă nu cea mai mare. Clădirea a intrat în proprietatea celor de la Dedeman.
Argos
În apropiere, funcționa și fosta platformă Argos. A apărut și aici un investitor, de astă dată unul belgian, Speedwell, care a demarat construcția unui proiect mixt aproape de Canalul Morii și de complexul de birouri The Office, cu birouri, spaţii comerciale şi peste 200 de apartamente şi clădiri de până la şase-şapte etaje.
Flacăra
Fosta fabrică de textile Flacăra a devenit și ea istorie, și a devenit în prezent o gazdă primitoare pentru industria IT.
Libertatea
Libertatea, fosta mare fabrică de mobilă a Clujului înființată în 1870, s-a transformat și ea în timp și a devenit un complex de birouri pe 22.000 mp de teren, Liberty Technology Park. Reconvertirea în parc tehnologic s-a făcut printr-o investiţie de 30 de milioane de euro, după ce fondul Fribourg controlat de fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, a preluat 90% din capitalul social al societății.
Feleacul
Sediile fostei fabrici de dulciuri Feleacul s-au transformat rând pe rând în clădirea de birouri Cluj Business Center, într-un ansamblu rezidențial pe str. H. Barbusse, respectiv într-un hotel de cinci stele pe str. Traian Moșoiu. Înfiinţată în 1918, Feleacul s-a profilat pe caramelaj, drajeuri şi fondante, iar după 10 ani a intrat în patrimoniul Băncii de Credit Cluj. După naţionalizare, a preluat o secţie de halva, rahat şi turtă dulce. De la o producţie de 4.700 de tone în 1997, Feleacul a ajuns în 2002 în pragul falimentului. După ce statul a vândut-o în 1997, avea doi acţionari semnificativi: Florian Haus (51%), şi Asociaţia Salariaţilor (9%). Florian Haus, controlat de omul de afaceri sirian Omar Hayssam, a luat un credit bancar garantat cu acţiuni la Feleacul, dar nu a mai rambursat banii, astfel că societatea a ajuns pe mâinile fraţilor Buzoianu. Ei au transformat sediul de pe str. Traian Moşoiu, mutând administraţia pe str. Henri Barbusse, iar pe vechea locaţie au ridicat hotelul Opera Plaza.
Napolact
Fondul Morava a achiziţionat cu 4,2 milioane de euro spaţiile Napolact de pe Bd. 21 Decembrie, pe 7.300 mp. Pe locul fostei fabrici de produse lactate s-a ridicat un hipermarket Lidl la parter și spații de birouri la etaj. Producția a fost mutată la marginea Clujului, în Baciu, de către grupul Friesland Câmpina, care a cumpărat pachetul majoritar de la foștii salariați. Activitatea fabricii s-a redus considerabil însă, după ce producția de înghețată a fost vândută către Unilever, astfel că actuala înghețată Napoca se produce tocmai în… Bulgaria.
Mucart
Pe terenul fostei fabrici de carton Mucart a fost ridicat un ansamblu imobiliar de către omul de afaceri Ovidiu Turcu. Singura fabrică de hârtie din Cluj-Napoca şi-a închis porţile în 2008.
Prodvinalco
Producătorul de băuturi alcoolice Prodvinalco s-a lansat și el pe piața imobiliară a Clujului. Compania și-a relocat sediul pe Calea Baciului, iar pe terenul de 4.200 mp de pe strada Traian a apărut un complex de birouri și de spații comerciale. Astăzi, din fosta platforma industrială a Clujului, doar două dintre marile fabrici produc la un nivel consistent: Terapia, medicamente, pe o suprafață totuși mai mică decât înainte de 1989, și Farmec – cosmetice și uz casnic.
Distrugerea României în cei 35 de ani de postdecembrism de către PSD și PNL va rămâne în analele istoriei mondiale ca model pentru asasinii economici din viitor.
