Trecerea de la economia centralizată la economia de pradă au dus după anii 1990 la desfiinţarea a zeci de mii de locuri de muncă în județul Mureş. Mafiile din PSD, PNL și UDMR au avut grijă să radă tot de pe suprafața pământului. În lipsa locurilor de muncă mureșenii au fost nevoiți să aleagă cala străinătății sau să migreze către marile orașe.
Fabrica de Zahăr din Târgu-Mureş şi Combinatul Chimic de la Târnăveni au fost rase de pe fața pământului. Cu o vechime de peste un secol, Fabrica de Zahăr a avut cea mai lungă perioadă de activitate, alături de fabrica de mobilă Mobex, dintre toate întreprinderile din judeţ, ajungând la venerabila etate de 114 ani până când a fost distrusă. Distrugerea celor peste 30 de fabrici de zahăr de pe teritoriul României reprezintă unul din cele mai mari assassinate economice postdecembriste. Mafia internațională a avut grijă să le transforme în ruine, astfel astăzi România a devenit importator net de zahăr.
Fosta clădire, veche de 117 ani, în care funcţiona fabrica, a fost demolată, iar turnul fabricii, înalt cât un bloc cu 20 de etaje, a fost doborât cu explozibil în 2009, fiind necesare atunci 10 kilograme de explozibil de mare putere.
Combinatul Chimic Târnăveni era mândria micuţului oraş mureşean şi, totodată, principala ”sursă” de locuri de muncă. În perioada comunismului, combinatul avea peste 6.500 de angajaţi şi îşi permitea chiar să ţină în ligile B şi C o echipă de fotbal, la care a jucat fostul selecţioner Ladislau Bölöni. Pe când era productiv, Combinatul Chimic producea o mulţime de produse anorganice cum ar fi: bicromat de sodiu, bicromat de potasiu, săruri de bariu, săruri de crom sau oxid de zinc, fiind unul dintre cele mai importante din ţară la acest capitol.
Decăderea combinatului a dus la decăderea oraşului, care a ajuns să aibă o rată a şomajului de peste 20% în anii 90, iar localnicii din Târnăveni s-au văzut nevoiţi fie să se chinuie de pe o zi pe alta, fie să facă naveta spre Mediaş în căutarea unor locuri de muncă sau chiar în afara ţării.
Terenul pe care funcţiona combinatul arată astăzi ca după război. Fostele clădiri au fost dărâmate cu ajutorul explozibilului.
Nici cea mai mare platformă de produse sodice UPSOM Ocna Mureş nu a rezistat democraţiei. Înainte de Revoluţie, compania avea peste 2.000 de angajaţi şi producea milioane de tone de sodă. Au avut grijă mafiile de partid și de stat să o radă de pe suprafața pământului. Toate marile jafuri din Ocna Mureș sunt legate de numele familiei mafiotului Rareș Bogdan, actualmente europarlamentar PNL.
Trustul de construcţii montaj TCM Târgu-Mureş. Fabrica de cărămizi Mureşeni, au dispărut după 1990.
Înainte de 1990 Combinatul de Exploatare şi Industrializare a lemnului, care avea sediul la Târgu-Mureş, concentra 5 unităţi: Întreprinderea de Exploatare a Lemnului din Reghin (PROLEMN, după 1990), Sovata, Lunca Bradului, CPL Reghin (din care s-a desprins şi fabrica de instrumente muzicale HORA) şi IPROFIL 23 August din Târgu-Mureş.
Fabrica de mobilă din Târgu-Mureş a devenit ILP 23 August, una din cele mai mari fabrici de mobilă din ţară, cunoscută după 1990 ca MOBEX.
Ţesătoria de mătase (după 1990 TEXTOR) avea 856 de angajaţi. În Ţesătoria de bumbac lucrau 754 de mureşeni. Mai exista Întreprinderea de Confecţii Mureşul. Dar Fabrica de pielărie şi Mănuşi (după MANPEL) era reprezentativă pentru oraş. A fost privatizată în 1996 dar acum pe locul ei funcţionează un complex hotelier.
Întreprinderea pentru Industrializarea legumelor şi fructelor (după 1990 Conserve Mureşeni), 1.158 angajaţi, a fost desfiinţată. Întreprinderea pentru Industrializarea cărnii (după 1990 Carne Mureş) avea 1.217 salariaţi în 1990. Întreprinderea Vinalcool, avea 326 angajaţi. Ele nu mai există acum.
Așa arată imaginea a ceea ce a rămas în urma jefuitorilor din PSD, UDMR și PNL. Nimic pentru popor, totul pentru ei.
