Partidul Social Democrat (PSD) continuă să fie o umbră sinistră a trecutului său, păstrând în rândurile sale figuri corupte, demagogi și falși reformatori. De ce PSD rămâne un simbol al degradării politice în România? Pentru că rădăcinile sale sunt adânc înfipte în minciună, corupție și manipulare, atribute pe care le-a purtat de la revoluția din 1989, când s-a transformat, prin Ion Iliescu, într-un partid moștenitor al regimului comunist, până la lideri actuali precum Marcel Ciolacu, care duc mai departe acest flagel politic.
Marcel Ciolacu, un impostor periculos și oportunist
Marcel Ciolacu, cel care astăzi vizează funcția supremă în stat, este, fără îndoială, un produs perfect al acestei moșteniri toxice. Își promovează imaginea de „salvator” și „reformator” al PSD, dar în spatele discursului său aparent echilibrat, ascunde aceleași ambiții totalitare care au definit stilul politic al liderilor PSD din trecut. Ciolacu este, la fel ca Liviu Dragnea înaintea lui, un maestru al manipulării și al jocurilor de culise, disperat să ajungă la putere cu orice preț. Metodele lui, deși mai subtile decât ale predecesorilor săi, nu sunt mai puțin periculoase.
Una dintre cele mai revoltătoare caracteristici ale lui Ciolacu este pretenția sa de „revoluționar”. Fără vreo implicare directă în schimbările din 1989, Ciolacu reușește totuși să încaseze o pensie specială ca „revoluționar”, o pensie oferită pe baza unor merite iluzorii. Acest lucru nu doar că arată impostura sa, dar subliniază și profundele contradicții morale care definesc cariera sa. El vorbește despre corectitudine și echitate socială, dar se bucură de privilegii pe care le-a câștigat prin minciună și manipulare. Este, în esență, un simbol al ipocriziei care domină PSD.
Apucăturile dictatoriale ale lui Ciolacu
Sub masca de politician moderat, Ciolacu a demonstrat deja tendințe dictatoriale care ar trebui să îngrijoreze orice cetățean conștient de pericolul pe care îl reprezintă concentrarea puterii într-o singură mână. Una dintre metodele sale preferate este manipularea Curții Constituționale pentru a obține decizii favorabile. Prin subordonarea acestei instituții-cheie, Ciolacu își asigură controlul asupra jocului politic, eliminând orice opoziție reală și competitorii politici cum a fost cazul Dianei Șoșoacă.
Un exemplu recent este utilizarea birourilor electorale județene pentru a bloca candidaturile Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) la alegerile parlamentare. Aceste tactici, menite să suprime competiția politică și să neutralizeze opoziția, sunt reminiscențe ale unor regimuri autoritare din istoria recentă a României. Ciolacu este disperat să-și asigure un viitor politic, chiar dacă asta înseamnă să manipuleze procesul democratic în avantajul său. Metodele sale, care includ eliminarea competitorilor și manipularea instituțiilor, seamănă periculos de mult cu cele ale lui Liviu Dragnea, fostul lider PSD condamnat la închisoare pentru corupție.
Marcel Ciolacu nu este doar o copie a lui Dragnea, ci și a întregii clici de politicieni PSD care și-au construit cariere pe minciună și înșelăciune. La fel ca mulți alți colegi de partid, și-a „coafat” CV-ul pentru a impresiona electoratul. Nu este un secret că Ciolacu și-a construit o imagine educațională care nu reflectă realitatea. A recunoscut public că a fost corijent și că nu prea i-a plăcut școala, find coleg de Ecologică cu Elena Lasconi. Impostura academică este o boală endemică în rândurile PSD, unde mulți lideri și-au falsificat studiile sau au beneficiat de diplome obținute prin influență și conexiuni.
Din acest punct de vedere, Ciolacu nu face excepție. El face parte din acel grup de politicieni agramați și necalificați care vor să pună mâna pe putere doar pentru a-și perpetua privilegiile și pentru a continua să controleze resursele țării. Marcel Ciolacu nu poate conversa în limba engleză cu partenerii străini, fapt ce aduce grave prejudicii țării noastre. Lipsa sa de integritate și educație reală nu face decât să confirme că el nu este decât un alt impostor într-o lungă serie de figuri politice toxice.
PSD: partidul hoției și al penalilor
Încercările de „reformare” a PSD sunt, în realitate, doar tentative de cosmetizare. În fond, PSD rămâne partidul hoției și al penalilor, un partid care, de la Iliescu până la Ciolacu, a știut doar să se agațe de putere prin orice mijloace. Crimele revoluției și manipulările post-decembriste ale lui Ion Iliescu au fost moștenite de generațiile ulterioare de lideri, care au perpetuat un sistem corupt și clientelar. Cazul NORDIS este cel mai bun exemplu de corupție generalizată, dar nu putem uita nici de baronii penali care încasează șpaga la portbagaj, exemplu cazul Buzatu. Marcel Ciolacu și-a creat în jurul său un grup infracțional organizat format din Sorin Grindeanu, Laura Vicol, Horia Constantinescu, Ștefăniță Munteanu, nepotul Mihai Ciolacu, Marian Neacșu, Victor Moraru, Adrian Țuțuianu, Daniel Băluță, Robert Negoiță și alții. Acest grup infracțional organizat a adus prejudicii de peste 1 miliard de euro prin numirile abuzive în fruntea companiilor de stat, fapt sancționat de Comisia Europeană prin tăierea fondurilor din PNRR.
Războiul de pe Planșeul de la Unirii ne arată deja lăcomia acestei grupări criminale care vrea să captureze total România.
Marcel Ciolacu reprezintă acest sistem, iar ambițiile sale pentru președinție sunt periculoase pentru viitorul României. Este disperat să ajungă în funcția supremă nu pentru a servi interesul public, ci pentru a controla total puterea, la fel cum Dragnea a încercat înaintea lui. În spatele măștilor de „reformatori” și „modernizatori” se ascund aceleași vechi apucături: corupția, manipularea și dictatura.
Nu pot să votez PSD și, cu atât mai puțin, un personaj ca Marcel Ciolacu. PSD este un partid care și-a construit puterea pe corupție, manipulare și pe crimele lui Iliescu, iar Marcel Ciolacu nu este decât o continuare a acestei tradiții toxice. Fals revoluționar, impostor academic și politician cu apucături dictatoriale, Ciolacu este o amenințare pentru democrație și viitorul României.
