Într-o țară în care cultura ar trebui să fie bastionul integrității și al meritocrației, asistăm la un spectacol de culise în care interesele personale și alianțele obscure dictează regulile jocului. Sub masca promovării valorilor artistice, se desfășoară o rețea de influență și control care sfidează orice principiu de transparență și corectitudine. Cazul Filarmonicii de Stat Oradea nu este doar o excepție, ci un simptom al unui sistem viciat, unde prietenii devin evaluatori, iar conflictele de interese sunt camuflate în strategii manageriale bine orchestrate. Aceasta nu este doar o poveste despre muzică, ci despre putere, manipulare și poate chiar un cartel al influenței care amenință însăși esența actului cultural.
Începând cu 2022, din comisiile de evaluare a managementului Filarmonicii de Stat Oradea, în al cărei organism de conducere (Consiliul Administrativ) Florin Estefan era membru, făceau parte chiar prietenii săi pentru colaborări artistice (Ioan – Dragoș Dimitriu, Ovidiu Andriș) și chiar manageri care ulterior, se vor uni într-o asociație a intereselor cartelare ale managerilor (Ioan – Dragoș Dimitriu, Ovidiu Andriș, Marin Cazacu etc.), despre care cunoscătorii spun că stabilesc între ei cum să fie evaluate instituțiile din ale căror comisii fac parte, în funcție de interesele fiecăruia, în special financiare, dar chiar și referitoare la angajări. Practic, amicii lui Florin Estefan, cu care fie s-a aflat în raporturi comerciale, fie de asociere juridică, au evaluat cu note maxime managementul instituției pe care dorea să o controleze și la care inclusiv el, personal, a luat parte. Desigur, la acest moment catalogăm acest lucru doar un zvon, însă tot mai multe dovezi întăresc această realitate, pe care o vom prezenta când vom avea tabloul complet.
Controlul la care ne-am referit că îl are Florin Estefan asupra Filarmonicii Oradea se poate observa inclusiv în formatul documentelor emise de această instituție. În cadrul investigațiilor, coroborăm informațiile din multiple surse, inclusiv de la subiecții investigațiilor. Așadar, am înaintat câteva adrese de furnizare a informațiilor publice, similare celor către Opera Națională Română Cluj-Napoca, răspunsurile fiind absolut identice, inclusiv greșelile, destul de improbabil fiind ca două persoane aflate la peste 150 km să gândească și să refuze respectarea legii într-un mod atât de similar.
Răspuns al Filarmonicii de Stat Oradea
Răspuns identic al Operei Naționale Române Cluj-Napoca
După publicarea articolului despre Filarmonica din Oradea, managementul acesteia, ne-a putut oferi brusc contractele solicitate ulterior, situație identică fiind și la Opera Națională din Cluj-Napoca. Filarmonica a motivat însă că furnizarea informațiilor s-a datorat acordului părții contractante, însă aceasta omite că exceptarea de la furnizarea informațiilor publice nu se poate aplica sumelor din contractele care utilizează fonduri publice, ci doar eventual datelor personale ale prestatorului. Se pare însă că „soluția” găsită de conducerea filarmonicii nu a aplicat-o și în cazul primelor contracte solicitate (vizibile în imaginile de mai sus), ceea ce conduce la ideea că probabil sunt lucruri de ascuns.
În dovedirea suplimentară a faptului că Florin Estefan controlează activitatea Filarmonicii din Oradea și contractarea artiștilor invitați stau conexiuni care, chiar dacă indirecte, arată ghidonarea activității instituției astfel încât să-i asigure oportunități artistice în alte locuri, pe același sistem practicat la opera clujeană.
Concorso Internazionale di Canto “Premio Puccini” de la Conservatorio di Musica Luigi Boccherini din Lucca (aprilie 2024) la care Florin Estefan a participat remunerat în juriu (bineînțeles în calitate de manager) este prezidat de dirijorul Gianpaolo Mazzoli, cu care managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca a cântat la Filarmonica din Oradea în septembrie 2024.
Pentru acest eveniment Florin Estefan nu a ezitat să-și promoveze parcursul prin intermediul instituției pe care o conduce.
De asemenea, concertul comemorativ „100 de ani de la moartea lui Giacomo Puccini” de la Biserica San Francesco din Lucca din 28 aprilie 2024, unde Florin Estefan a participat remunerat, a fost coordonat de același Gianpaolo Mazzoli, artist invitat doar la instituțiile în care Florin Estefan are influență și care fac parte dintr-o asociație a managerilor de instituții culturale.
Sursa: https://filarmonica-valcea.ro/eveniment/gala-aniversara-giacomo-puccini/
Sursa: https://filarmonicaoradea.ro/events/kyrie-eleison/
Sursele noastre ne-au relatat că Florin Estefan a insistat pentru Gianpaolo Mazzoli ca dirijor la Oradea, ipoteză pe care o lăsam deocamdată doar la nivel de relatare, până când vom putea prezenta documentele. Sigur că în acest caz mai există ca membru în același juriu un alt solist vocal, Bruno De Simone, care a avut contracte cu Opera Națională Română Cluj-Napoca prin managerul Florin Estefan, dar despre acest caz vom reveni.
Am fost surprinși să constatăm că nu este singurul caz și că cele prezentate pot deveni o practică.
Filarmonica Pitești, prin cooptarea îndrăgitului pianist Ștefan Doniga în Consiliul Artistic, se află într-o situație similară, cu mențiunea că în acest caz, Consiliul Artistic nu este un organism deliberativ, cu putere de decizie, dar rămâne o pată de moralitate în actul managerial pentru faptul că numele artistului a devenit foarte prezent în programul filarmonicii de când face parte din consiliu. Desigur că interesele managerilor aflați în spatele acestor numiri în consilii sunt înțelese de cei care cunosc modul în care funcționează acest sistem, având legătură, din păcate, mai degrabă cu obținerea de oportunități profesionale și personale decât în favoarea instituțiilor culturale.
Relațiile financiare și obiectivitatea evaluărilor lui Cătălin Lupeș asupra managementului lui Florin Estefan
O altă asociere pentru un parcurs managerial perpetuu am descoperit între Cătălin Lupeș, managerul Filarmonicii de Stat Sibiu și Florin Estefan. Primele informații care se conturează arată o relație apropiată între cei doi, conlucrând permanent la dezvoltarea unui CV profesional pe bani publici.
Există o problemă de legislație pe care niciun politician nu s-a grăbit să o remedieze în ultimii 15 ani (nici Lucian Romașcanu – PSD, nici Iulian Bulai – USR, nici Bogdan Gheorghiu/Raluca Turcan – PNL, toți reprezentanți care aveau permanent pe buze cuvinte precum reformă, performanță, transparență), pentru că le-a fost pe plac atât lor, cât mai ales managerilor pe care i-au susținut. Regimul de incompatibilități al membrilor comisiilor de proiecte de management și de evaluare anuală este o gaură neagră pentru cultură, iar managerii se asociază în tot felul de raporturi contractuale unii cu alții. Ministerul Culturii afirmă cu nonșalanță că unul dintre membrii comisiei de analiză a proiectului de management al lui Florin Estefan din 2023 a fost chiar Cătălin Lupeș, manager chiar în orașul în care fostul Ministru al Culturii, Raluca Turcan, este președinte de filială PNL, Sibiu. Toate acestea sunt dublate de interesul acestor doi manageri (alături de mulți alții) de a crea și dezvolta un organism al managerilor de filarmonici și opere din România unde au interese comune și declară ca obiectiv „susținerea schimburilor de experiență și cooperare între membrii săi în domeniul activității de management cultural și creație interpretativă […]; susținerea, dezvoltarea și protejarea statutului membrilor Asociației […]”. Persoanele care fac parte din această asociație sunt manageri ai Filarmonicii „Banatul” Timișoara, Filarmonicii din Bacău, Filarmonicii „George Enescu” București, Operei Naționale din Iași, Filarmonicii din Brăila, Operei din Brașov, Filarmonicii Satu-Mare, Filarmonicii din Botoșani, Filarmonicii din Pitești, Teatrul Național de Operă și Operetă Galați, Filarmonicii din Oradea, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” etc.
În concret, ceea ce au făcut până acum a fost să se invite remunerat între ei la instituțiile pe care le conduc, după cum se vede în afișele de mai jos, sau să-și apere funcțiile.
Afișe ale concertelor din mișcarea managerilor de filarmonici și opere din Romnânia
Putem observa în afișele de mai jos evenimentele în care Florin Estefan a participat remunerat în cadrul instituției conduse de Cătălin Lupeș, astfel că se ridică întrebarea dacă obiectivitatea membrului de comisie Cătălin Lupeș a fost afectată în acest caz.
Foloasele din spatele acestor ”participații pe merit” sunt mult mai elaborate și subtile însă. Evenimentele cele mai evidențiate în rapoartele de activitate (acte care stau la baza evaluărilor anuale ale managementului) sunt acum și propriile festivaluri ale fiecărei instituții. Din ceea ce am aflat până acum, managerii care fac parte din comisiile de evaluare a altor manageri, obțin de la cei din urmă participarea instituțiilor managerilor pe care îi evaluează la costuri minime, în cadrul acestor festivaluri. Astfel, aceștia se pot lăuda ministerului cu festivalurile grandioase pe care le-au organizat, cu cheltuieli minime, deși, în fapt, managerii primesc și recompense financiare, sub formă de invitații la evenimente artistice remunerate de către ceilalți manageri care organizează astfel de festivaluri.
Surse din anturajul managerilor spun că după toate procedurile preliminare, Cristian Lupeș a abandonat intenția de a li se alătura membrilor asociației managerilor, însă această decizie nu a însemnat că în ceea ce privește partea financiară și de influență colaborarea nu a continuat.
Cea ce trebuie înțeles este că această asociație este una a veritabilelor interese ale managerilor, nicidecum una aflată în slujba dezvoltării culturii și a instituțiilor culturale din țară, așa cum statutul ar putea lăsa să se înțeleagă. De altfel, membrii care formează această asociație sunt managerii pe persoană fizică, nu instituțiile culturale, ca entități juridice. Astfel, cu prima ocazie au dat eficiență scopului referitor la susținerea, dezvoltarea și protejarea statutului membrilor Asociației. Practic, rămânerea lor ca manageri pe viață. Prezentăm câteva documente privitoare la evaluarea managerului Filarmonicii Botoșani din anul 2021(președinte al asociației la acea vreme), în cadrul căreia asociația a transmis în scris critici referitoare la procedura de evaluare, mai exact la componența comisiei. Iată ce susțineau reprezentanții acestei asociații, care erau manageri ai altor instituții de spectacole/concerte:
Așadar, deducem că managerii care formează asociația consideră că evaluările managementului instituțiilor de cultură trebuie realizate doar de către manageri între ei, aceștia fiind singurii deținători ai cunoștințelor în domeniu, o practică periculoasă, care a și adus nivelul managementului cultural public la dezastrul în care se regăsește astăzi. Un alt aspect este și faptul că managerul evaluat nu poate fi contrazis repetat în cadrul evaluării, iar acțiunile realizate de manager în cadrul mandatului nu pot fi catalogate altfel decât realizări. Deci orice persoană care are alte aprecieri despre activitatea managerului unei instituții de cultură este desconsiderată de această asociație, așa cum se observă în punctul de vedere al acestui membru de comisie.
Ori, investigațiile noastre luptă tocmai împotriva acestor fenomene de tip cartelar între managerii instituțiilor culturale, cu aportul politicienilor din cadrul autorităților publice ierarhic superioare. Obiectivul central trebuie să fie dezvoltarea culturii și asigurarea condițiilor propice pentru desfășurarea ei, accesul publicului la produs cultural calitativ, nu îmbogățirea patrimonială și nepatrimonială a managerilor.
În fața acestor realități tulburătoare, rămâne o întrebare esențială: cât timp vom mai accepta ca arta și cultura să fie transformate în monedă de schimb pentru ambiții personale și rețele de putere? Nu este vorba doar despre instituții sau manageri, ci despre un ideal pierdut, despre credința că arta poate înflori într-un mediu curat și onest. Investigațiile vor continua, pentru că adevărul, oricât de incomod ar fi, merită să fie auzit.
Responsabilitatea revine fiecăruia dintre noi: să nu fim doar spectatori ai acestui ”joc” periculos, ci să cerem transparență, corectitudine și respect față de valorile care ar trebui să definească un act cultural autentic.
