În inima Bucureștiului, la poalele Casei Presei Libere, se află zidurile impunătoare ale Companiei Naționale a Imprimeriilor Coresi. Un nume ce evocă o epocă de aur a tiparului românesc, a cărții sfinte și a jurnalismului dedicat. Coresi, mai mult decât o fabrică, este o păstrătoare de istorie, o mărturie a cuvântului tipărit care a format generații. Astăzi, însă, ecourile presei și ale literaturii par să se fi stins. În locul foșnetului paginilor proaspăt imprimate, un sunet strident a început să zgârie timpanele: cel al banilor publici, presupus deturnați cu o dezinvoltură șocantă.
Povestea declinului nu este nouă, dar capitolele cele mai recente, cele scrise chiar sub ochii noștri, sunt cele mai revoltătoare. În rolul principal, Irimie Gabriel Băcăințan, o figură care a reușit să acumuleze o putere aproape absolută, jonglând simultan cu titlurile de Administrator Special și Director General. În mod paradoxal, această dublă calitate, menită să asigure o gestiune riguroasă și o redresare economică în momente dificile, pare să fi creat exact breșa prin care lichiditățile companiei se scurg, lent, dar sigur, într-un vârtej de cheltuieli nejustificate.
Imaginați-vă tabloul: o companie de stat, într-o situație financiară precară, aflată sub lupa unui control ministerial. Ar fi de așteptat o austeritate exemplară, o drămăuire atentă a fiecărui leu. Realitatea, așa cum o dezvăluie documentele, este însă un scenariu demn de un film de categorie B. În loc de investiții strategice sau de optimizare a costurilor operaționale, din conturile Coresi, sub semnătura aceluiași domn Băcăințan, curg sume considerabile către achiziții ce sfidează orice logică economică sau morală.
De la baxuri întregi de vinuri fine și praline de lux, comandate de la un hipermarket renumit, la produse cosmetice de mii de lei de la un magazin de parfumuri exclusivist, până la facturi umflate pentru ”tâmplărie PVC” sau contracte vag definite de ”servicii” în valoare de sute de mii de euro – toate acestea compun portretul unui Administrator Special care, în loc să administreze, pare mai degrabă să devalizeze. Aceste achiziții nu sunt doar ”greșeli de management”; ele sunt jaloane pe un drum ce duce direct în sfera penalului, un drum pavat cu nepăsare și un profund dispreț față de banul public și față de moștenirea unei instituții emblematice.
Și, ca o ultimă tușă a acestei farse tragice, apar informații despre o directoare economică intrată subit în concediu medical, cu o fractură ”providențială”, imediat după demararea controlului de la MC. O coincidență prea convenabilă pentru a fi credibilă, care amplifică senzația unei operațiuni orchestrate, menite să eludeze responsabilitatea și să acopere urmele.
Această analiză narativă este doar o schiță a unui scandal ce cere lumină. Ea pune sub semnul întrebării nu doar integritatea unui singur om, ci și eficiența mecanismelor de control și supraveghere ale statului român, lăsând să planeze o întrebare teribilă: cine mai veghează asupra banilor publici când chiar și „lichidatorii” devin, sub acoperire, principalii sifonari ai acestora?
Jaful de la Coresi: Cum se toacă banii statului pe șampanie, parfumuri și termopane sub nasul autorităților
În timp ce cultura românească se zbate în subfinanțare cronică, o companie strategică a statului, aflată în subordinea Ministerului Culturii, a devenit, se pare, pușculița personală a unui singur om. Compania Națională a Imprimeriilor Coresi SA (CNI Coresi), o instituție cu o istorie venerabilă, este astăzi scena unui jaf organizat, orchestrat cu un cinism dezarmant chiar în timpul controalelor guvernamentale.
În centrul acestui scandal se află Irimie Gabriel Băcăințan, un personaj care a reușit performanța rară de a concentra puterea absolută în mâinile sale, ocupând simultan funcțiile de Administrator Special și Director General. Sub pretextul ”salvării” companiei, documentele intrate în posesia noastră dezvăluie o realitate halucinantă: zeci de mii de euro scurși din conturile companiei către magazine de lux, furnizori de băuturi fine și firme de construcții, într-un moment în care compania ar trebui să fie sub o supraveghere financiară strictă.
Surse din interiorul instituției descriu o atmosferă de teroare și complicitate, unde directorul economic a intrat subit în concediu medical (”cu piciorul în ghips”) imediat după un control al Ministerului Culturii, lăsând câmp liber pentru semnarea unor plăți care sfidează orice logică economică sau legală.
Cea mai frapantă dovadă a disprețului față de banul public o reprezintă achizițiile de ”protocol”. Într-o perioadă în care Coresi ar trebui să drămuiască fiecare leu, domnul Băcăințan pare să fi confundat sediul companiei cu un salon de nunți de lux.
Documentele fiscale analizate arată că, la finalul anului 2025 (conform datelor din facturi), Coresi a achitat facturi de mii de lei către Carrefour România pentru cantități impresionante de alcool și dulciuri fine. Nu vorbim de apă sau cafea pentru angajați, ci de vinuri de colecție: Prince Matei, Chateau Valvis, Sole Fetească Regală sau Dom Bogdan Magnalum, cu prețuri ce ajung și la 82 de lei sticla. Alături de acestea, kilograme de praline belgiene și trufe de ciocolată completează un tablou al opulenței finanțate din bani publici.
Întrebarea legitimă este: Ce fel de activitate de imprimerie necesită stocuri de vin Cuvee Matei și Chateau Valvis? Cine sunt beneficiarii acestor „degustări” plătite din bugetul unei companii de stat aflate în dificultate?
Dar „protocolul” nu se oprește la băutură. O altă factură, emisă de Sephora Cosmetics România, arată o plată de 4.182 RON din conturile Coresi. Patru mii de lei pe produse cosmetice și parfumuri! Este greu de imaginat cum justifică administratorul special achiziția de rujuri, fonduri de ten sau parfumuri de lux în contabilitatea unei imprimerii naționale. Acesta este un exemplu clasic de folosire a creditului societății în scopuri contrare intereselor acesteia, o faptă cu iz penal evident.
Schema ”Termopanul” și tunurile imobiliare mascate
Dacă băutura și parfumurile pot fi considerate „mici ciupeli” de câteva mii de euro, adevărata hemoragie financiară se produce prin contracte de achiziții și servicii cu valori mult mai mari.
Sub mandatul dublu al lui Irimie Gabriel Băcăințan, CNI Coresi a virat sume colosale către firma Lefyn Cons Trust S.R.L.. Facturile indică plăți de aproape 100.000 RON pentru „tâmplărie PVC”. În plin proces de insolvență sau reorganizare, prioritatea directorului general a fost schimbarea geamurilor? Sau avem de-a face cu o achiziție supraevaluată, menită să direcționeze lichiditățile companiei către firme prietene?
Mai mult, apare o plată uriașă, de 743.402,47 RON (aproximativ 150.000 Euro), către Sterie Business SRL, efectuată rapid, într-o singură tranșă. Descrierea facturii este lacunară: „Prestări servicii cf. contractului”. Această grabă de a plăti sume imense unor SRL-uri, chiar sub ochii corpului de control, sugerează o încercare disperată de a goli conturile înainte ca neregulile să fie stopate oficial.
Sursele noastre indică faptul că aceste lucrări și servicii sunt fie inutile, fie executate la prețuri mult peste piață, reprezentând un mecanism clasic de delapidare. Prin fragmentarea achizițiilor sau prin contracte-cadru ambigue, banii sunt scoși din firmă sub aparența unor cheltuieli legitime de ”întreținere” sau ”consultanță”.
Complicitatea prin tăcere și fuga de răspundere
Contextul în care se desfășoară aceste achiziții este la fel de grav ca faptele în sine. Potrivit informațiilor din interior, după un control recent al Ministerului Culturii care a început să ridice probleme, directorul economic al CNI Coresi a intrat subit în concediu medical, invocând o fractură (”picior în ghips”).
Această ”îmbolnăvire” strategică pare a fi o tentativă de a evita semnarea documentelor incriminatoare sau de a scăpa de întrebările inspectorilor. În lipsa directorului economic, Irimie Gabriel Băcăințan, din dubla sa poziție de Administrator Special și Director General, a preluat controlul total asupra plăților. Această concentrare de putere elimină orice filtru de control intern (principiul „celor patru ochi”), permițând efectuarea de plăți discreționare fără nicio opoziție.
Ceea ce se întâmplă la CNI Coresi nu este doar un management defectuos, ci are toate caracteristicile unui grup infracțional organizat condus din biroul directorului general.
Avem toate elementele constitutive ale unor infracțiuni grave:
Deturnarea de fonduri: Bani destinați redresării economice sunt folosiți pentru bunuri de lux (Sephora, Carrefour).
Delapidare: Însușirea de bunuri sau bani din patrimoniul societății în interes personal sau pentru terți.
Abuz în serviciu: Semnarea unor contracte (termopane, servicii vagi de 700.000 RON) care prejudiciază interesele companiei, posibil cu încălcarea legii achizițiilor publice.
Irimie Gabriel Băcăințan pare să acționeze după principiul ”după mine, potopul”, golind conturile unei companii de stat chiar în timp ce autoritățile încearcă să verifice situația. Faptul că aceste achiziții sfidătoare (alcool, parfumuri) apar în contabilitate denotă un sentiment de impunitate totală.
Este imperativ ca organele de cercetare penală – DNA și Parchetul de pe lângă Judecătorie – să se autosesizeze. Facturile prezentate în această anchetă sunt doar vârful aisbergului. Trebuie verificate toate contractele semnate de acest „administrator special” care, în loc să administreze activele statului, pare să le lichideze în propriul beneficiu. Ministerul Culturii nu mai poate asista pasiv la devalizarea Coresi; tăcerea în acest moment devine complicitate.
ANALIZĂ JURIDICO-PENALĂ PRELIMINARĂ Privind activitatea numitului Irimie Gabriel Băcăințan la CNI CORESI SA
Pe baza documentelor financiare (facturi fiscale) și a situației de fapt descrise (achiziții de bunuri de lux, servicii nejustificate, plăți efectuate în cumul de funcții), se conturează indicii temeinice privind săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de Codul Penal și Legea societăților nr. 31/1990.
Delapidare (Art. 295 Cod Penal)
Fapta: Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar public (sau persoană care exercită o însărcinare de orice natură), în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Argumentație: Achiziționarea de produse cosmetice de la Sephora (4.182 RON) și cantități mari de alcool/dulciuri de lux de la Carrefour (3.285 RON) din fondurile companiei nu poate fi justificată prin obiectul de activitate al CNI Coresi. Aceste bunuri sunt, prin natura lor, destinate uzului personal, nefiind cheltuieli deductibile sau necesare activității economice. Folosirea cardului firmei sau a conturilor pentru aceste plăți constituie elementul material al infracțiunii de delapidare.
Abuz în Serviciu (Art. 297 Cod Penal)
Fapta: Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice.
Argumentație: Achitarea sumei de 743.402 RON către Sterie Business SRL și a lucrărilor de tâmplărie PVC în cuantum de aprox. 100.000 RON, în condițiile în care societatea se află în dificultate financiară sau sub supraveghere, reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de administrator. Dacă aceste contracte au fost atribuite fără o procedură concurențială transparentă, la prețuri supraevaluate sau pentru servicii fictive/inutile, fapta întrunește elementele abuzului în serviciu cu consecințe deosebit de grave.
Folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății (Art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990)
Fapta: Se pedepsește fondatorul, administratorul, directorul […] care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Argumentație: Aceasta este infracțiunea specifică administratorilor. Plățile către Sephora și achizițiile de alcool sunt exemple „de școală” pentru această infracțiune. De asemenea, dacă se dovedește o legătură între administrator și firmele beneficiare (Lefyn Cons Trust, Sterie Business), încadrarea este directă pe acest articol.
Conflict de interese / Incompatibilitate (Administrativ/Penal)
Situația: Cumulul funcțiilor de Administrator Special și Director General, deși uneori permis în proceduri de insolvență, devine problematic când persoana își aprobă propriile cheltuieli (lipsa segregării atribuțiilor). Absența controlului financiar preventiv (prin „dispariția” directorului economic) agravează răspunderea administratorului unic decident.
În timp ce sticlele de Prince Matei se golesc în birourile conducerii, iar mirosul de parfum scump de la Sephora încearcă să acopere izul de putrefacție managerială, Compania Națională a Imprimeriilor Coresi se scufundă încet, dar sigur. Ceea ce vedem în aceste facturi nu sunt doar niște „cheltuieli neeligibile”. Sunt simptomele unui sistem bolnav, în care funcția publică a devenit sinonimă cu prădarea resurselor statului.
Irimie Gabriel Băcăințan nu a acționat într-un vid. A acționat sub privirea îngăduitoare a autorităților care, prin lentoare, devin complici morali la acest dezastru. Fiecare zi în care acest individ rămâne în funcție, având drept de semnătură unică asupra conturilor, este o zi în care patrimoniul statului român mai pierde câteva mii, sau chiar sute de mii de lei.
Dacă Ministerul Culturii și procurorii nu intervin astăzi pentru a opri hemoragia financiară și pentru a securiza documentele, mâine s-ar putea să nu mai avem ce ancheta. Coresi riscă să devină doar o altă carcasă goală, o victimă de pe lista lungă a companiilor de stat căpușate până la os, în timp ce „groparii” ei se retrag liniștiți, cu buzunarele pline, în vile cu tâmplărie PVC proaspăt montată din banii noștri.
A sosit momentul ca ”imunitatea” de facto a administratorilor speciali să înceteze. Domnule Băcăințan, doamnelor și domnilor procurori, aveți cuvântul. Românii așteaptă nota de plată, dar de data aceasta, nu ei trebuie să o achite.
Va urma!
