În ultimele luni, sistemul de sănătate mintală(Centrele de sănătate mintală) din România a cunoscut modificări radicale, generând confuzie și frustrări în rândul profesioniștilor din domeniu. De la OUG 147/2024 din decembrie anul trecut, care promitea o regândire a strategiilor naționale și până la legea 205 din decembrie 2025, realitatea este că, în locul unor reforme reale, am asistat la un carusel amețitor de reorganizări birocratice, schimbarea titulaturii în ”Centre de sănătate mintală, pentru prevenirea și tratarea adicțiilor” fiind întâmpinată cu scepticism de către specialiști. Ce se ascunde dincolo de aceste modificări? Este vorba despre o simplă cosmetizare a realității sau despre o intenție de reformare a sistemului?
Aceste centre, baza asistenței psihiatrice comunitare încă din anii ’70, se confruntă cu o criză acută de resurse și personal. Medicii psihiatri se întreabă, pe bună dreptate: ”schimbarea numelui ne poate rezolva problemele?”. Răspunsul este evident – NU. În spatele acestor măsuri administrative se află o realitate dură, în care sistemul menit să promoveze recuperarea se confruntă cu lipsa de coerență și cu dificultăți în definirea propriului scop.
Consecințele reorganizării
În ciuda proclamării de către autorități a unui nou început, medicii se confruntă cu o realitate diferită. Psihiatria se află într-o situație precară, iar centrele, în loc să ofere îngrijire de calitate, sunt suprasolicitate cu atribuții extinse și fără fonduri adecvate. Reorganizarea a fost, în esență, o formă pentru schimbare aspectului instituțional, fără a realiza îmbunătățiri concrete la nivelul muncii medicale.
Mai mult decât atât, Ordinul 1562/2025 a adus medicii în fața unui paradox: în timp ce s-au făcut promisiuni mari în privința resurselor, realitatea a arătat exact opusul. Noile cerințe impun un flux de lucru imposibil de gestionat, mai ales în contextul în care personalul nu a primit instruirea necesară pentru atribuțiile impuse acum, afectând capacitatea medicilor de a oferi tratamente corecte și lăsând pacienții vulnerabili într-o stare de incertitudine.
O voce ignorată
Vocea medicilor din sistem a rămas fără ecou. Deși au încercat să comunice propuneri și observații pertinente în perioada de transparență decizională, răspunsurile au fost fie ignorate, fie trimise în zona ”ventilării emoțiilor”, așa cum a declarat într-o conferință, pseudo- psihologul Cătălina Constantin, care nu are nimic nici cu psihiatria și nici cu prevenția în domeniul drogurilor. Autoritățile par a se îndepărta de valorile fundamentale pe care ar trebui să se bazeze un sistem de sănătate mintală: colaborarea, respectul și valorificarea expertizei.
Un aspect notabil al acestei reorganizări este monopolizarea discursului cu focalizare pe tratarea adicțiilor. Este adevărat că adicțiile sunt o problemă urgentă, dar nu reprezintă întreaga realitate a sănătății mintale. Tulburările precum schizofrenia, depresia majoră și tulburările bipolare sunt la fel de importante și necesită o atenție similară. Ignorarea acestora, în favoarea concentrării exclusive pe adicții, riscă să marginalizeze pacienții cu probleme de sănătate mintală care nu intră în această categorie. Medicii psihiatri se tem că, prin evidențierea adicțiilor, se creează o abordare distorsionată, în care celelalte afecțiuni sunt trecute cu vederea sau primite cu un interes superficial.
Decizia de a schimba focalizarea este mai mult decât o simplă reorganizare; este o negare a complexității și diversității patologiei psihice, având consecințe grave pentru pacientul obișnuit, din cauză că atunci când resursele și atenția sunt concentrate în mod disproporționat asupra unui aspect anume al sănătății mintale, pacienții cu probleme cronice, dar non-adictive, rămân fără suport. Ei depind de continuarea tratamentului și de accesul la intervenții adecvate, care le pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții.
Exemple din teren
Este necesară o privire asupra realității zilnice în Centrele de Sănătate Mintală și pentru Prevenirea Adicțiilor pentru a înțelege pe deplin provocările cu care se confruntă medicii. Decizia autorităților de a reorienta CSM-urile spre tratarea adicțiilor lasă mulți pacienți tineri fără îngrijirea necesară, care le-ar putea influența pozitiv viitorul.
În acest context, medicii și specialiștii din linia întâi și-au exprimat deschis nemulțumirea față de faptul că propunerile lor nu sunt luate în considerare. Ei au semnalat constant problemele din sistem și au cerut schimbări concrete, însă reacțiile autorităților au rămas limitate, fără integrarea reală a soluțiilor avansate de profesioniști.
Psiholog mediocru în leadership
Unul dintre aspectele care ridică cele mai multe semne de întrebare în cadrul reformei vizează conducerea Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog. În loc ca această structură să fie coordonată de medici psihiatri cu experiență, instituția este condusă de psihologi cu experiență redusă și medici fără experiență sau practică în activitatea centrelor de sănăate mintală, fără competențele și autoritatea necesare pentru a gestiona echipe formate din medici psihiatri.
Se ridică, astfel, o întrebare validă: cum poate un pseudo-psiholog, fără rezultate notabile să conducă centre în care medicii psihiatri sunt adevărata forță de decizie? Acești psihologi, fără experiență clinică serioasă, riscă să subestimeze complexitatea problemelor de sănătate mintală, transformându-se în simpli administratori de hârtii, uitând de esența tratamentului psihiatric.
Mediocritatea nu ar trebui să fie o calitate acceptată în leadership, mai ales în domenii atât de critice precum sănătatea mintală. Dacă vrem să asigurăm un sistem de îngrijire de calitate, atunci conducerea trebuie să fie asigurată de profesioniști capabili, cu expertiză relevantă și o aprofundare a cunoștințelor necesare pentru a lua decizii informate.
Psihiatrii și specialiștii din domeniul sănătății mintale trebuie să-și recapete vocea în fața reformelor care îi afectează. Este important ca acest sistem să evolueze în mod real, pentru a răspunde nevoilor pacienților, fără a ignora complexitatea sănătății mintale, căci numai prin implicarea activă a medicilor, cei care cunosc într-adevăr miezul acestei probleme, putem crea un sistem care îndeplinește cerințele birocratice, dar care, mai presus de toate, servește pacienților și nevoilor lor.
Situația actuală, în care birocrația și deciziile administrative par să primeze în detrimentul îngrijirii pacienților, nu mai poate continua. Medicii trebuie să se implice activ în formularea politicilor care afectează sănătatea mintală, iar colaborarea între profesioniști și autorități este esențială pentru a transforma o abordare superficială într-una care abordează realitatea complexă și diversă a sănătății mintale.
O viziune a viitorului
Având în vedere provocările actuale, se ridică o altă întrebare: cum vom reconstrui sistemul de sănătate mintală din România? Răspunsul nu poate fi simplu și liniar, dar o direcție clară este necesară. Este vital ca medicii să fie împlicați în mod activ în elaborarea strategiilor, având astfel capacitatea de a influența schimbările din sistem. Poate fi adoptat un model de leadership colaborativ, în care fiecare specialist în domeniu își poate aduce aportul.
Un alt aspect important este asigurarea unor resurse adecvate. Nu putem îmbunătăți sănătatea mintală doar prin schimbări de denumire, ci este nevoie de investiții în infrastructură, formare continuă pentru personalul medical și sprijin real în implementarea programelor de prevenție. Credința că putem avansa fără a aloca fonduri corespunzătoare este o iluzie periculoasă, care va continua să mențină pacienții într-o stare de vulnerabilitate.
Rolul esențial al medicilor
În acest peisaj complicat, medicii psihiatri sunt cei care pot reda umanitatea centrelor de sănătate mintală. Capacitatea lor de a înțelege atât diagnosticele, cât și suferințele umane, deschiderea lor pentru a crea legături cu pacienții este o putere care trebuie recunoscută și amplificată. Ei sunt cei care trebuie să stea în fruntea reformelor, să conteste deciziile care nu servesc binele pacienților și să continue să caute răspunsuri corecte și empatice. Dacă vrem să schimbăm fața sănătății mintale în România, haosul birocratic trebuie să facă loc unei colaborări autentice între specialiști și autorități.
Medicii au responsabilitatea de a pleda pentru realitatea pacienților lor, de a insista asupra importanței integrării diversității patologiilor și de a susține abordări care respectă demnitatea și nevoile fiecărui individ.
Atunci când ne uităm dincolo de numerele înghețate și de documentele birocratice, realizăm că fiecare pacient care pășește în centrul de sănătate mintală poartă cu sine o poveste unică, o aspirație de a se elibera de suferință, o speranță care merită să fie împlinită, iar medicii, cu dedicarea și empatia lor, sunt atât practicanți ai științei medicale, cât și susținători ai umanității. Astfel, apelul este simplu: să ne unim forțele pentru a transforma CSM-urile în veritabile oaze de speranță și recuperare! Aceasta nu este doar o misiune profesională, ci o chemare umană profundă, o datorie morală față de toți cei care luptă cu probleme de sănătate mintală, căci în centrul acestor eforturi stă angajamentul nostru de a aduce lumină în cele mai întunecate colțuri ale suferinței umane.
Aceasta este, cu adevărat, esența rolului medicilor: să fie lumina călăuzitoare în căutarea sănătății mintale a pacienților, să transforme provocările birocratice în oportunități de creștere și schimbare, iar împreună să construim un sistem mai puternic și mai uman.
Va urma.
