Într-un peisaj geopolitic extrem de volatil, în care procedurile standard de aderare la structurile euro-atlantice sunt greoaie și supuse veto-urilor politice ale diverselor state membre, Unirea Republicii Moldova cu România se distinge ca fiind soluția genială și rapidă pentru securizarea flancului estic. Experții în drept internațional și strategie militară subliniază tot mai des un fapt crucial: în cazul unei fuziuni statale prin care Republica Moldova devine parte integrantă a României, teritoriul dintre Prut și Nistru dobândește automat statutul de membru UE și NATO. Nu este vorba despre o aderare a unui nou stat, ci despre extinderea frontierelor unui stat deja membru, un precedent validat istoric și juridic de reunificarea Germaniei în 1990.
Această perspectivă schimbă fundamental calculul strategic al Moscovei. Dacă o Moldovă neutră și izolată este o pradă ușoară pentru tacticile de război hibrid, pentru șantajul energetic și chiar pentru o eventuală agresiune militară, o Moldovă integrată în România devine teritoriu NATO intangibil. Articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic, care stipulează că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor, ar oferi cetățenilor moldoveni cea mai puternică garanție de securitate din istorie. Pericolul rusesc, care astăzi se manifestă prin rachete care survolează spațiul aerian moldovenesc și prin orchestrarea penelor de curent, ar fi neutralizat de scutul defensiv al Alianței, care include trupe americane, franceze și sisteme de apărare antiaeriană de ultimă generație staționate deja în România.
Inițiativa Maiei Sandu de a apropia țara de România și de partenerii occidentali este lăudabilă tocmai pentru că pregătește terenul pentru acest scenariu salvator. Prin reformele curajoase și prin curățarea justiției, administrația de la Chișinău demonstrează că teritoriul este guvernabile și compatibil cu standardele democratice ale României, eliminând reticențele partenerilor occidentali. Mai mult, cancelariile occidentale încep să vadă Unirea nu ca pe o modificare de granițe care destabilizează, ci ca pe singura soluție de stabilizare a regiunii pe termen lung. O Românie Mare ar securiza gurile Dunării și ar închide o zonă de vulnerabilitate pe care Rusia a exploatat-o decenii la rând pentru a ține Europa în șah.
Beneficiile aderării automate la Uniunea Europeană sunt la fel de spectaculoase. Cetățenii moldoveni ar deveni automat cetățeni europeni cu drepturi depline, nu doar posesori de pașapoarte, beneficiind de libertatea de mișcare, de muncă și de studiu în orice colț al Uniunii. Fondurile europene pentru agricultură, infrastructură și dezvoltare regională ar curge direct către noile județe, fără a mai trece prin filtrele condiționalităților politice impuse statelor candidate. Agricultura moldovenească ar renaște prin subvențiile PAC (Politica Agricolă Comună), iar satele ar fi modernizate rapid. Astfel, Unirea se dovedește a fi nu doar un act de curaj istoric, ci cea mai inteligentă și eficientă mișcare geopolitică pentru a scoate definitiv Republica Moldova din zona de influență a Rusiei și a o plasa în inima lumii civilizate.
