În spatele discursului oficial despre protejarea interesului public, la vârful Primăriei Sectorului 1 funcționează o mașinărie de direcționare cu dedicație a fondurilor comunității către grupuri de interese cu greutate politică și mediatică. Pe data de 17 septembrie 2026, primarul Sectorului 1, George Tuță, un edil care își confirmă tot mai apăsat eticheta de „PSD-ist cu haină de PNL-ist”, a executat un veritabil balet administrativ și a eludat cu bună știință prevederile legislației privind achizițiile publice pentru a livra un contract important unor firme mufate direct la banul public.
Printr-o manevră administrativă forțată, derulată pe repede înainte, edilul a încredințat serviciile de curățenie pentru un patrimoniu de clădiri publice având o suprafață totală de 17.611,48 metri pătrați către o asociere comercială controlată de Daniela-Madi Păcuraru, soția patronului Realitatea TV, Maricel Păcuraru, și de socrul controversatului om de afaceri Ilie Potecaru. Documentația acestei afaceri, care face referire inițial la șapte clădiri publice și ulterior la șaptesprezece imobile ocupate de diverse instituții, scoate la iveală o sfidare flagrantă a regulilor de integritate, concurență și eficiență bugetară.
Dimensiunea financiară a acestei atribuiri arată din start că nu avem de-a face cu o simplă achiziție administrativă, ci cu o supraevaluare grosolană suportată din taxele cetățenilor. Contractul semnat sub patronajul lui George Tuță are o valoare de aproximativ 280.000 de lei fără TVA, sumă care urcă la circa 340.000 de lei cu TVA inclus, ceea ce se traduce printr-un tarif unitar de aproximativ 15,9 lei pentru fiecare metru pătrat curățat. În condițiile în care prețul mediu practicat pe piața de profil pentru serviciile de curățenie în clădirile publice se situează în jurul valorii de 4 până la 5 lei pe metru pătrat, rezultă că primarul Sectorului 1 a acceptat să plătească din bugetul instituției o valoare triplă față de nivelul real al pieței. Această generozitate extremă pe bani publici nu a fost o simplă eroare de estimare, ci punctul central al unei operațiuni prin care resursele primăriei au fost canalizate direct către firmele familiei Păcuraru și ale apropiaților PSD.
Absurditatea situației devine și mai stridentă atunci când este analizat profilul celor două societăți comerciale care au avut nevoie să se asocieze pentru a presta o activitate atât de comună precum curățenia unor sedii administrative. Beneficiarul contractului este asocierea formată din PHG Waste Management SRL, compania deținută de Daniela-Madi Păcuraru, și NMD Zet Zone SRL, o societate administrată de Dan Natalia Mădălina.
Dincolo de întrebarea elementară privind motivul pentru care este necesară o asociere între două firme pentru a spăla podelele și a șterge praful în clădirile publice, datele oficiale furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului demonstrează că niciuna dintre aceste două entități nu are vreo legătură, ca obiect principal de activitate, cu serviciile de curățenie generală a clădirilor. În nomenclatorul activităților economice există alocat în mod expres codul CAEN 8121 pentru activitățile de curățenie generală a clădirilor, însă firmele preferate de administrația Tuță activează în sfere complet diferite. Astfel, PHG Waste Management SRL, firma soției patronului de la Realitatea TV, are ca obiect de activitate codul CAEN 3811, care vizează colectarea deșeurilor nepericuloase, în timp ce partenerul său de asociere, NMD Zet Zone SRL, are ca obiect principal de activitate codul CAEN 4646, adică comerțul cu ridicata al produselor farmaceutice.
Așadar, Primăria Sectorului 1 a pus laolaltă o firmă de colectare a gunoiului nepericulos și un depozit angro de produse farmaceutice pentru a face curățenie în șaptesprezece clădiri publice, ignorând complet firmele care au ca activitate principală tocmai acest domeniu. Mai mult, disproporția dintre cele două societăți asociate ridică semne suplimentare de întrebare asupra rolului real al fiecăreia în această schemă financiară, întrucât firma soției lui Maricel Păcuraru figura în anul 2025 cu 153 de angajați, pe când firma de comerț farmaceutic NMD Zet Zone SRL are doar un singur angajat. Deși opinia publică a ajuns să fie obișnuită cu anomalia prin care diverse firme mufate la stat prestează cu totul altceva decât ceea ce ar trebui să facă, alegerea deliberată a unor operatori economici fără legătură principală cu obiectul contractului trădează intenția clară de a direcționa banii către anumiți destinatari prestabiliți.
Pentru a înțelege de ce a fost introdusă în această ecuație o firmă cu profil farmaceutic și cu un singur salariat, trebuie privit dincolo de numele familiei Păcuraru, spre care s-a îndreptat inițial toată atenția publică. Despre NMD Zet Zone SRL s-a vorbit mult mai puțin, deși această societate face parte chiar din holdingul firmei deținute de soția lui Maricel Păcuraru, iar structura acționariatului său scoate la lumină o piesă esențială a puzzle-ului politico-financiar. Un pachet majoritar de 95% dintre acțiunile NMD Zet Zone SRL este deținut de un pensionar în vârstă de 79 de ani. Spre deosebire de rețetele clasice ale evaziunii și corupției, în care persoane vulnerabile sunt folosite drept paravan în firme dubioase conectate la bugetul de stat, în acest caz pensionarul de 79 de ani nu este un simplu interpus fără putere, ci este chiar Marian Alexandru Lazăr, socrul cunoscutului om de afaceri Ilie Potecaru.
Numele lui Ilie Potecaru deschide cutia Pandorei în ceea ce privește conexiunile dintre afacerile pe bani publici și protecția politică la nivel înalt în București. Potecaru a fost un apropiat al fostului primar al Sectorului 6, Cristian Poteraș, edil condamnat la închisoare pentru retrocedări ilegale, și a fost asociat cu omul de afaceri Cornel Petruț în cadrul firmei ILCOR AUTO ECO, compania care, în anul 2008, pe vremea mandatului lui Poteraș, încasa banii din ridicarea mașinilor parcate neregulamentar în sector.
Din punct de vedere politic, deși Ilie Potecaru nu a deținut formal carnet de membru al PSD, trecând în schimb pe la PDL și candidând pentru un post de deputat din partea PP-DD, el s-a remarcat ca un susținător activ și un apropiat al social-democraților. El a fost cel care i-a făcut campanie electorală candidatului PSD Gabriel Mutu și i-a pus la dispoziție spații pentru desfășurarea campaniei, consolidându-și astfel statutul de aliat de încredere al PSD, adică exact partidul fără al cărui sprijin George Tuță nu ar fi reușit să câștige alegerile pentru Primăria Sectorului 1 în anul 2024.
Această datorie electorală a lui George Tuță față de Partidul Social Democrat explică întreaga sa conduită administrativă și supunerea tot mai vizibilă în fața intereselor de partid și de grup care gravitează în jurul PSD. Mandatul său este deja marcat de atribuirea unor contracte la limita legii și pline de semne de întrebare către firme din sfera de influență a PSD, dar și de predarea unor funcții-cheie către oameni de casă ai social-democraților. Este elocvent cazul numirii unor membri PSD la conducerea unor companii înființate nelegal, așa cum s-a întâmplat prin instalarea lui Doru Iamandi la șefia societății URBANZOR SRL.
În aceeași notă de subordonare politică se înscrie și numirea în funcția de Arhitect-Șef al Sectorului 1, fără organizarea vreunui concurs, a lui Dan Tudor, alt personaj adus direct pe filiera PSD. În acest tablou de vasalitate politică, firmele din spatele contractului de curățenie reunesc două centre majore de influență racordate la banul public, în condițiile în care nici televiziunea Realitatea Plus, controlată de familia Păcuraru, nu trăiește din reclame comerciale pe piața liberă, ci din sumele uriașe încasate de la partidele politice, adică tot din subvenții provenite din bani publici.
Pentru a se asigura că această asociere cu greutate politică pune mâna pe contractul supraevaluat de trei ori, George Tuță nu a fost doar darnic cu bugetul instituției, ci a forțat nota procedurală și a încălcat în mod direct articolul 104 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Primăria a recurs la procedura negocierii directe, un instrument excepțional pe care legea îl permite doar atunci când sunt îndeplinite cumulativ condiții de o strictețe extremă. Astfel, cadrul legal cere în mod expres să existe o situație de extremă urgență, această urgență să fie determinată de evenimente complet imprevizibile, evenimentele respective să nu fie sub nicio formă imputabile acțiunii sau inacțiunii autorității contractante, termenele procedurilor concurențiale normale să nu poată fi respectate, iar contractul să fie strict necesar pentru gestionarea situației, inclusiv sub aspectul duratei sale, conform alineatului patru al aceluiași articol.
Legea stipulează clar că nu este suficient ca o primărie să declare din pix că serviciile sunt urgente, ci trebuie să probeze aceste condiții prin documente și împrejurări concrete. Or, în cazul curățeniei unor sedii administrative, invocarea unei urgențe imprevizibile este o sfidare a logicii elementare, singura ipoteză plauzibilă pentru o asemenea urgență fiind aceea că toate cele șaptesprezece clădiri publice ar fi răsărit peste noapte din pământ, iar a doua zi dimineață ar fi fost ocupate pe neașteptate de instituții, fără ca primăria să fi putut prevedea că înăuntru va fi nevoie de curățenie.
Încăpățânarea lui George Tuță de a servi cu orice preț asocierea dintre firma soției patronului Realitatea TV și firma socrului lui Ilie Potecaru a atins apogeul în modul de desfășurare a procedurii propriu-zise. Întreaga operațiune administrativă a fost comprimată în doar 24 de ore, cu o comisie de evaluare constituită în aceeași zi, într-o încercare transparentă de a face totul pe repede înainte, cu speranța că niciun alt operator economic nu va observa achiziția și nu va avea timp să reacționeze.
Planul de a acționa în liniște a fost însă dejucat de faptul că alți trei participanți au fost pe fază și au reușit să depună oferte în acel interval minuscul, respectiv asocierea Libro Events – Romprest Servicii Integrate, compania Clean Prest Activ și societatea Group Velstand. Pomenindu-se cu patru ofertanți la ușă, administrația Tuță a comis un abuz procedural greu de justificat: deși avea patru oferte depuse, a chemat la negocieri un singur participant, și anume asocierea firmelor controlate de familiile Păcuraru și Potecaru. Ceilalți trei ofertanți au fost pur și simplu ignorați și lăsați pe dinafară, fără ca autoritatea contractantă să manifeste vreo curiozitate de a afla dacă aceștia ar fi putut oferi condiții superioare sau un preț apropiat de media pieței, mult mai mic decât tariful triplu acceptat în final.
Ca tabloul acestei încredințări cu dedicație să fie complet, primarul care invocă neîncetat interesul public în discursurile sale a avut grijă ca firmele câștigătoare să nu fie deranjate nici măcar de riscul unor sancțiuni contractuale serioase în caz de neîndeplinire a obligațiilor. În contractul cu o valoare totală de 340.000 de lei cu TVA, George Tuță a permis inserarea unei clauze de penalitate derizorii, de doar 0,01% pe zi de întârziere, ceea ce, potrivit datelor din documentație, s-ar traduce printr-o sumă ridicolă de doar 835 de lei.
Prin această succesiune de ilegalități, de la invocarea fictivă a urgenței și trucarea concurenței în doar 24 de ore până la acceptarea unui preț triplu și a unor clauze de protecție pentru două firme de deșeuri și produse farmaceutice, administrația Sectorului 1 demonstrează că bugetul local a devenit moneda de schimb prin care George Tuță își achită datoriile politice față de rețelele PSD și aliații lor mediatici.
