O investigație Anchetatorii.ro în baza documentelor oficiale ale Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură
Statul român este impotent și profund acaparat de o justiție nulă și inexistentă. Prin decizii judecătorești ilegale, infractorii au reușit să oblige statul român să plătească o despăgubire de peste 61 de milioane de euro s-au să ofere drept de proprietate asupra 17 mii de hectare pădure. O să prezentăm lucrurile dintr-o altă perspectivă decât cea oficială.
O PĂDURE CÂT UN JUDEȚ MIC
Șaptesprezece mii de hectare. Pentru cei care nu au o referință imediată, este vorba despre o suprafață de pădure echivalentă cu aproximativ jumătate din suprafața totală a județului Ilfov sau, mai concret, cu peste 170 de kilometri pătrați de masiv forestier din inima Munților Rodnei și Maramureșului. Aceasta este miza unui dosar care a durat peste un deceniu, a trecut prin zeci de instanțe judecătorești, a generat acuzații de fals în înscrisuri oficiale, uz de fals și inducere în eroare a autorităților statului român — și care, în cele din urmă, nu a dus la nicio pedeapsă cu închisoarea pentru niciunul dintre inculpați.
Documentul care stă la baza acestei investigații este o adresă oficială a Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură, înregistrată sub numărul 59069/13.10.2014, transmisă ca răspuns la o interpelare parlamentară formulată de deputatul Ciobanu Gheorghe și adresată ministrului delegat pentru Relația cu Parlamentul, Eugen Nicolicea. Deși formulat în limbajul arid și birocratic al unui răspuns oficial guvernamental, documentul conține, între rânduri, anatomia completă a unuia dintre cele mai complexe și mai prejudiciabile cazuri de fraudă din istoria retrocedărilor de păduri din România post-comunistă.
CONTEXTUL ISTORIC: COMPOSESORATUL NOBIL BORȘA ȘI MOȘTENIREA SA DISPUTATĂ
Pentru a înțelege frauda, trebuie să înțelegem mai întâi entitatea juridică în jurul căreia s-a construit totul: Composesoratul Nobil Borșa. Composesoratele sunt forme tradiționale de proprietate colectivă, specifice Transilvaniei și Maramureșului, cu rădăcini în dreptul austro-ungar. Membrii unui composesorat dețin împreună un teren forestier sau pășune, fiecare cu o cotă-parte proporțională cu contribuția inițială.
Conform documentelor oficiale verificate de delegații ministrului, Composesoratul Nobil Borșa a deținut în proprietate o suprafață totală de 22.576,4 jugare, echivalentul a aproximativ 11.325,80 hectare de pădure. O parte din această suprafață — respectiv circa 5.162 de hectare — a fost expropriată în cadrul reformei agrare din 1923, rămânând în proprietatea composesoratului aproximativ 6.056,8 hectare.
Aceasta este realitatea istorică documentată, verificabilă și necontestată de nicio parte. Suma totală a drepturilor legitime de proprietate care puteau fi reconstituite, în baza actelor originale ale Composesoratului Nobil Borșa, nu putea depăși, în niciun scenariu legal, suprafața de 11.325,80 de hectare. Cu toate acestea, s-a solicitat și s-a obținut, în instanță, recunoașterea unui drept de proprietate pentru 17.000 de hectare — cu aproximativ 5.674 de hectare mai mult decât existau în realitate în patrimoniul istoric al fostului composesorat.
ANATOMIA FRAUDEI: DOUĂ ASOCIAȚII CU ACELAȘI NUME
Mecanismul prin care a fost posibilă această fraudă este, pe cât de simplu în esență, pe atât de sofisticat în execuție. El se bazează pe existența simultană a două asociații distincte, cu același nume, cu sedii diferite și organe de conducere diferite, care au revendicat drepturi de proprietate pe baza acelorași acte.
Prima asociație — cea legitimă — este Asociația Composesorală Borșa cu sediul pe str. Libertății nr. 150, orașul Borșa, județul Maramureș. Aceasta era deja pusă în posesie cu o suprafață de 69,07 hectare de pădure, în baza actelor de proprietate ale fostului Composesorat Nobil Borșa, prin procedurile legale prevăzute de legislația fondului funciar.
A doua asociație — cea suspectă — este Asociația Composesorală Borșa cu sediul pe str. Stăvilarului nr. 6, același oraș, reprezentată de Mihali Matei și Albu Gheorghe. Această entitate a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 17.000 de hectare de pădure, folosind aceleași acte de proprietate ale Composesoratului Nobil Borșa. Mai mult, conform documentului oficial, cererea a fost introdusă pe 20 ianuarie 2003, dar a fost antedatată ilegal ca și cum ar fi fost depusă pe 11 martie 2000, sub numărul 1048 — un detaliu aparent minor, dar cu consecințe juridice enorme, deoarece data depunerii cererii determina prioritatea în procedura de reconstituire.
Această manevră a antedatării nu a fost o simplă eroare administrativă. Ea a reprezentat un act deliberat de fals în înscrisuri oficiale, menit să confere aparența de legalitate și de prioritate cronologică unei cereri care, de fapt, fusese formulată ulterior altor solicitări legitimate de lege.
STRĂMUTAREA CAUZEI: MUTAREA DOSARULUI DEPARTE DE OCHII CELOR CARE ȘTIAU
Unul dintre cele mai neliniștitoare aspecte ale acestui caz este modul în care reprezentanții asociației de pe str. Stăvilarului au reușit să obțină strămutarea cauzei de la Judecătoria Vișeu de Sus — instanța naturalmente competentă, situată în imediata vecinătate a localității Borșa — la Judecătoria Aleșd, județul Bihor. Judecătoria Aleșd se află la peste 200 de kilometri distanță de Borșa, în alt județ, departe de realitățile locale și de judecătorii sau martorii care cunoșteau contextul.
Această strămutare s-a dovedit crucială. Instanța din Aleșd, fără a cunoaște mijloacele frauduloase utilizate, falsurile realizate de Mihali Matei și Roman Viorel, și fără să știe că la acea dată Mihali Matei nu reprezenta de fapt în mod legitim Asociația Composesorală Borșa, a pronunțat o hotărâre catastrofală: a dispus anularea Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 770/A din 24.03.2003 și a recunoscut dreptul de proprietate pentru 17.000 de hectare în favoarea Asociației de pe str. Stăvilarului.
Sentința civilă nr. 217/2004 a Judecătoriei Aleșd a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 599/A/2004 a Tribunalului Bihor și irevocabilă prin decizia civilă nr. 603/2005 a Curții de Apel Oradea. Statul român, pădurile sale și cetățenii săi tocmai pierduseră, în mod irevocabil, 17.000 de hectare de pădure — pe baza unor documente falsificate pe care niciuna dintre instanțele din lanțul de judecată nu le identificase ca atare.
COMPOSESORATUL CISLA: AL TREILEA ACTOR ÎN SCENARIUL PROPRIETĂȚILOR MULTIPLE
Parcela juridică a Borșei nu s-a oprit la două composesorii concurente. Documentul oficial menționează că, ulterior, a mai fost înființat un composesorat — Composesoratul Cisla Borșa — care a fost pus în posesie cu suprafața de 6.056,9 hectare de pădure, tot în baza acelorași acte de proprietate ale fostului Composesorat Nobil Borșa.
Reînființarea sa a fost solicitată după apariția Legii nr. 247/2005, iar Judecătoria Vișeu de Sus a dispus, prin sentința nr. 2/06.10.2005, reconstituirea acestuia. Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Maramureș a validat, prin Hotărârea nr. 2 din 29.11.2005, cererea pentru 6.056,9 hectare. Asociația a fost pusă în posesie prin procesul-verbal nr. 115/05.01.2006, iar pe numele său a fost emis titlul de proprietate nr. 20003 din 01.11.2006.
Astfel, suprafețele atribuite în baza acelorași acte de proprietate originale au ajuns să fie:
- Primăria orașului Borșa: 5.162 hectare
- Asociația Composesorală Cisla: 6.056,9 hectare
- Asociația Composesorală Borșa, str. Libertății nr. 150: 69,07 hectare
- Total legitim reconstituit: aproximativ 11.286 hectare
La care se adaugă hotărârea judecătorească irevocabilă pentru 17.000 de hectare în favoarea asociației de pe str. Stăvilarului — generând o suprapunere masivă și o dublă (sau chiar triplă) atribuire a aceleiași păduri către entități juridice diferite.
PROCESUL PENAL: ACHITARE ȘI SANCȚIUNI ADMINISTRATIVE
Instituțiile statului au sesizat în cele din urmă caracterul fraudulos al operațiunilor. A fost deschis un proces penal care a parcurs mai multe instanțe. Concluzia sa este, poate, cel mai tulburător element al întregului dosar.
Prin decizia penală nr. 417/03.06.2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, s-a dispus achitarea tuturor inculpaților, aplicându-se față de fiecare dintre aceștia doar o sancțiune administrativă — echivalentul, în sistemul juridic român al epocii, al unei simple amenzi contravenționale. Cu alte cuvinte, persoanele care, conform documentelor oficiale ale statului, au folosit cereri antedatate, au falsificat înscrisuri oficiale, au indus în eroare comisii administrative și instanțe judecătorești pentru a obține irevocabil dreptul de proprietate asupra a 17.000 de hectare de pădure de stat, au plecat acasă fără nicio zi de închisoare.
Pe latura civilă, instanța a dispus desființarea alterării înscrisului de la poziția 1048/2000, constând în adăugarea mențiunii „Composesoratul Borșa” în Registrul special al Primăriei Borșa. O reparație simbolică, insuficientă și tardivă, care nu a putut anula efectele hotărârilor judecătorești civile deja irevocabile.
R.N.P. Romsilva, prin Direcția Silvică Maramureș, nu a renunțat. A formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3885/2012-R din 02.10.2013 a Curții de Apel Oradea, acțiunea înregistrată în dosarul civil nr. 2676/177/2010. Rezultatul a fost la fel de descurajant: prin hotărârea nr. 4788/2013 din 09.10.2013, instanța a respins contestația Regiei Naționale a Pădurilor ca neîntemeiată și a respins contestațiile formulate de Albu Gheorghe și Scoropan Martin pentru lipsa calității procesuale active.
Cine plătește prețul
Documentul oficial al Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură este explicit în atribuirea responsabilității morale și juridice: „Culpa pentru că s-a adus într-o astfel de situație entitatea juridică (…) aparține învinuiților Mihali Matei și Albu Gheorghe (…) care prin inducerea în eroare și a unor manopere dolosive și fără urmarea procedurilor prevăzute de legile fondului funciar, au adus autoritățile statului român în imposibilitatea de a pune hotărârile judecătorești de reconstituire pentru entitatea juridică îndreptățită în executare.”
Este o recunoaștere oficială, în alb și negru, a faptului că statul român a fost fraudat. Și totuși, la data elaborării documentului — octombrie 2014, la peste un deceniu de la primele sesizări din 2002 — situația rămânea nerezolvată. Pădurile continuau să fie administrate pe baza unor titluri de proprietate emise în condiții de fraudă documentată oficial.
Întrebările care rămân fără răspuns sunt cel puțin la fel de grave ca faptele documentate: Cum a fost posibilă strămutarea strategică a dosarului la o instanță îndepărtată? Cine a facilitat antedatarea cererii în registrele Primăriei Borșa? De ce achitarea inculpaților nu a atras revizuirea hotărârilor civile pronunțate în baza documentelor falsificate? Și, mai presus de toate: în cei peste 20 de ani scurși de la primele sesizări, cine a beneficiat efectiv de exploatarea celor 17.000 de hectare de pădure?
