O investigație Anchetatorii.ro scoate la lumină anatomia unui stat capturat. La Constanța, justiția și protecția consumatorilor nu mai servesc cetățeanul, ci au devenit instrumentele private ale unui grup infracțional organizat, format din înalți funcționari publici. Sub masca unor acțiuni spectaculoase de mediu sau de control, procurori cu funcții de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Constanța și conducerea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) au pus la cale o suveică de șantaj economic, protecție politică și epurare a funcționarilor incomozi. Numele implicate sunt grele: procurorii Teodor Niță și Gigi Valentin Ștefan, alături de controversatul Horia Constantinescu.
Când instituțiile statului își dau mâna nu pentru a aplica legea, ci pentru a o deturna în scopuri financiare și de putere, democrația însăși este pusă în pericol. Informațiile și documentele intrate în posesia presei desenează harta unei rețele de tip mafiot, în care procurorii fabrică dosare concurenței, iar șefii de instituții de control acționează ca recuperatori și intermediari pentru interesele imobiliare și politice.
Surse judiciare susțin că procurorii de la Parchetul General ar fi găsit joi suma de 100.000 de euro în biroul procurorului Gigi Ștefan de la Parchetul Curții de Apel Constanța.
De asemenea, în mașina acestuia ar fi fost găsiți alți 30.000 de euro, au adăugat surse judiciare.
Arhitectura rețelei de crimă organizată de la Constanța
În centrul acestei pânze de păianjen se află trei personaje-cheie: Horia Constantinescu (fost șef ANPC Constanța și ulterior președinte ANPC la nivel național), procurorul Teodor Niță (cunoscut autointitulat specialist pe „probleme de mediu” în cadrul PCA Constanța) și procurorul general al PCA Constanța, Gigi Valentin Ștefan.
Relația dintre aceștia nu este una de colaborare inter-instituțională legală, ci un pact de asistență mutuală ilicită. În schimbul serviciilor prestate de Horia Constantinescu pe teren – care bloca sau favoriza agenți economici după dictare –, procurorii Niță și Ștefan îi asigurau acestuia un scut penal impenetrabil. Orice dosar penal în care Horia Constantinescu era cercetat era rapid „rezolvat” sau îngropat de protectorii săi din magistratură.
Mai mult, protecția venea și de la cel mai înalt nivel politic. Nu este un secret că Horia Constantinescu beneficiază de legături istorice puternice: fostul premier Adrian Năstase (cel care l-a decorat în trecut pe procurorul Gigi Ștefan) este chiar nașul unuia dintre copiii lui Constantinescu. Această rețea de cumetrii și datorii istorice a cimentat un sentiment de impunitate totală.
„Ecologia” ca armă de șantaj. Rutele Constanța și Nădlac
Una dintre cele mai cinice metode prin care grupul a reușit să „căpușeze” mediul de afaceri a fost inventarea unei false cruciade ecologiste. Specializarea procurorului Teodor Niță pe probleme de mediu nu a fost o vocație juridică, ci o strategie de afaceri.
Portul Constanța, principalul punct de intrare a mărfurilor în România, a devenit terenul lor de vânătoare. Pentru a mima rezultate grandioase și a justifica controalele abuzive, Niță l-a folosit pe Horia Constantinescu pentru a ataca importatorii de haine second-hand. Interpretând legea într-un mod absurd și abuziv – pretinzând că hainele second-hand trebuie declarate deșeuri dacă nu sunt spălate individual, la bucată –, au reușit să blocheze importuri masive. Scopul ascuns? Crearea unei presiuni uriașe asupra importatorilor, obligându-i să „negocieze” pentru a nu fi distruși financiar.
Când unii agenți economici au înțeles schema de extorcare din Portul Constanța și au decis să aducă marfa pe rute terestre, prin Vama Nădlac, pentru a evita „taxa de protecție” a lui Niță, rețeaua s-a adaptat. Procurorul Niță îi trimitea lui Horia Constantinescu documente din dosare de cercetare penală, iar șeful ANPC trimitea echipe să oprească și să sigileze camioanele la granița de vest.
Aici intervine un abuz de putere flagrant: ANPC nu are, conform legii, competența de a opri camioane în trafic sau în vamă pentru a le sigila. Cu toate acestea, prin teroare și folosindu-se de ecusonul instituției, blocau marfa până când interesele financiare ale grupului erau satisfăcute.
Monopolul pe Gunoaie: Cum să faci milioane cu ajutorul Parchetului
Dacă hainele second-hand erau doar o sursă de presiune, afacerea cu gropile de gunoi a reprezentat ”tunul” financiar. Informațiile arată că grupul a pus la cale o schemă clasică de monopolizare a pieței.
Prin intermediul procurorului Niță, au fost deschise dosare penale operatorilor gropilor de gunoi existente în județul Constanța. Sub presiunea anchetelor și a suspendării activității, fluxul de deșeuri a fost deviat forțat către o nouă ”groapă de gunoi” înființată lângă Constanța, controlată din umbră de membrii grupării. Fără concurență, noua groapă a impus prețuri mai mult decât duble față de piață, generând venituri colosale, de ordinul milioanelor, direct în buzunarele celor care au orchestrat schema.
Epurarea Instituțională: Teroarea asupra comisarilor ANPC
Un stat de drept se bazează pe funcționari independenți. Rețeaua Constanța a înțeles acest lucru și a decis să elimine orice comisar ANPC care refuza să intre în jocurile lor murdare. Modul de operare este de-a dreptul șocant și arată cum Parchetul a devenit o armă de asasinat profesional.
Dacă un comisar ANPC din țară refuza să dea curs solicitărilor ilegale ale lui Horia Constantinescu, intra pe fir procurorul Teodor Niță. Indiferent de județul în care activa funcționarul (Ilfov, Brașov, București), Niță îi deschidea un dosar penal la Constanța, sfidând orice norme elementare de competență teritorială. Dosarele erau făcute pe repede-înainte, iar comisarii erau trimiși în judecată doar pentru a putea fi suspendați din funcție, pe baza legii statutului funcționarului public.
Mai mult, dacă în timpul proceselor apăreau martori care depuneau mărturie în favoarea comisarilor abuzați, procurorul Niță le deschidea imediat dosare penale și acestora, pentru a-i intimida. Aceasta nu este justiție, ci teroare instituțională, menită să asigure loialitatea absolută față de Horia Constantinescu.
Documentele Abuzului: Probele Negre pe Alb
Acuzațiile sunt susținute de documente oficiale care demonstrează disprețul total față de lege:
- Adresa Ilegală a lui Gigi Ștefan (Cazul Mureș): Un document oficial semnat de Procurorul General Gigi Valentin Ștefan îi solicită direct și nominal lui Horia Constantinescu să participe la o percheziție a PCA Constanța în județul Mureș. Este o dublă ilegalitate: în primul rând, Comisariatul Constanța nu are personalitate juridică pentru a i se adresa direct o astfel de corespondență (trebuia adresată ANPC central). În al doilea rând, un comisar din Constanța are exact zero competență teritorială în județul Mureș. Cu toate acestea, Constantinescu a mers, a filmat și a forțat comisarii locali să întocmească acte false de constatare a unor pretinse „tone de deșeuri”.
- Falsul prin Omisiune din Registrul ANPC: Pentru a-și acoperi urmele, în registrul de intrări-ieșiri al ANPC, în dreptul adresei primite de la Parchet, Horia Constantinescu a omis deliberat să completeze expeditorul și conținutul documentului. O dovadă clară a premeditării și a conștientizării faptului că acțiunea era ilicită.
- Aroganța Parchetului către Brașov: Când Comisariatul Regional Brașov a avut curajul să solicite Parchetului Constanța explicații legale cu privire la prezența nejustificată a lui Constantinescu în jurisdicția lor, răspunsul semnat de Gigi Ștefan a fost halucinant. În loc să indice temeiul legal (care nu exista), procurorul general a răspuns cu aroganță, afirmând practic că decizia procurorului nu poate fi chestionată de o instituție de control care „nu este parte în cauză”.
Tentaculele Imobiliare, Interlopii și Conexiunile Politice
Preluarea controlului asupra instituțiilor a fost doar mijlocul; scopul a fost îmbogățirea ilicită și extinderea influenței. În umbra procurorilor, Horia Constantinescu a dezvoltat un imperiu de interese:
- Imobiliare și Interlopi: A ocupat ilegal zeci de mii de metri pătrați de plajă în Costinești și a construit blocuri (prin OBA), folosindu-l ca paravan pe Marius Onea, un individ cunoscut în Constanța cu antecedente în zona proxenetismului. Legăturile dintre procurorul Niță și anumiți interlopi erau intermediate de Constantinescu; în schimbul foloaselor necuvenite, Niță oferea protecție judiciară.
- Justiția Capturată: Influența grupului a ajuns până în sălile de judecată. Sursele indică faptul că procurorul Niță a reușit să-și plaseze nora în funcția de judecător la Constanța (aceeași care ar fi pronunțat o condamnare controversată în cazul Diaconescu). Prin aceste conexiuni, se obțineau hotărâri favorabile în instanță.
- Stadionul din Constanța și Cazul Erbașu: Un exemplu este contractul pentru noul stadion din Constanța. După contestații în instanță, contractul a fost câștigat (cu „ajutor” judiciar) de o asociere din care face parte firma Erbașu și o firmă nouă, aparținând soției lui Horia Constantinescu.
- Protecția Nordis: În plin scandal național legat de țepele imobiliare Nordis, filiala din Constanța a beneficiat de un tratament preferențial. Horia Constantinescu a blocat reclamațiile clienților păgubiți și a constrâns comisarii ANPC să nu efectueze controale. Această protecție a fost facilitată de relația strânsă cu Laura Vicol (fostă șefă a Comisiei Juridice din Camera Deputaților), Constantinescu intermediind legătura dintre Vicol și procurorii constănțeni.
- Trafic de Influență la București: Mai mult, prin intermediul relațiilor sale, Constantinescu a facilitat ca Sorina Docuz (o persoană din anturajul intim al premierului Ciolacu) să obțină contracte extrem de bănoase pentru amplasarea de bannere publicitare pe schelele șantierelor Erbașu din centrul Capitalei. Tot el a asigurat „protecția” la Constanța pentru patronii cluburilor de fițe Nuba.
Un test pentru Statul Român
Ceea ce se întâmplă la Constanța nu este un simplu caz de corupție izolată, ci o radiografie a felului în care statul poate fi privatizat de un grup de interese. Când procurorii folosesc sigla Ministerului Public pentru a face dosare la comandă și a proteja afaceri, iar șefii de agenții naționale se comportă ca vătafi pe moșii, cetățeanul de rând și antreprenorul onest nu mai au nicio șansă.
Aceste dezvăluiri și documente reprezintă un test de turnesol pentru instituțiile centrale de la București. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Inspecția Judiciară și Direcția Națională Anticorupție (DNA – Structura Centrală) au obligația imperativă de a descinde la Constanța. Orice întârziere în investigarea acestui cartel înseamnă complicitate la distrugerea statului de drept în România.
