În spatele facturilor pentru măturatul și întreținerea străzilor din Sectorul 5 se ascunde una dintre cele mai grave nereguli financiare descoperite în administrația locală: servicii de salubrizare achitate la tarife supradimensionate și un prejudiciu calculat la 22.378.720 de lei. Aproape 4,5 milioane de euro au fost plătiți în plus din bugetul public printr-un mecanism în care anumite costuri au fost menținute în tarifele pentru măturat și întreținerea curățeniei, deși ele erau cuprinse distinct și în operațiunea de gestionare a deșeurilor. Este o moștenire administrativă grea lăsată de vechea conducere a Sectorului 5, administrație dominată politic de Cristian Popescu Piedone și continuată, după alegerile din 2024, chiar de fiul său, Vlad Popescu Piedone.
Cazul salubrizării arată cât de scump poate deveni pentru contribuabil un mecanism administrativ pe care aproape nimeni din afara instituției nu îl poate descifra. În perioada analizată, Sectorul 5 a acceptat la decontare servicii de măturat manual, măturat mecanizat și întreținere a căilor publice facturate la prețuri unitare mai mari decât cele care ar fi trebuit aplicate. În structura tarifelor au fost menținute costuri precum contribuția pentru economia circulară, tratarea mecano-biologică și depozitarea deșeurilor, deși aceste componente erau cuprinse distinct și în costul operațiunii de eliminare definitivă a deșeurilor. Diferențele unitare pot părea infime atunci când sunt exprimate în bani pe metrul pătrat, însă aplicate unor suprafețe uriașe și unor operațiuni repetate lună după lună au produs o consecință financiară uriașă: 22.378.720 de lei considerați nedatorați.
Nu discutăm, așadar, despre o simplă greșeală de contabilitate și nici despre o factură rătăcită prin sertarele primăriei. Vorbim despre milioane de lei care au ieșit efectiv din bugetul Sectorului 5 prin plata unor servicii calculate la tarife supradimensionate. În cazul măturatului mecanizat, de exemplu, diferențele identificate au variat în funcție de perioadă, iar pentru întreținerea curățeniei au existat, de asemenea, diferențe între tariful aplicat și cel rezultat după eliminarea componentelor care nu trebuiau menținute în respectiva structură. Raportate la frecvența operațiunilor și la cantitățile facturate, aceste diferențe au dus la prejudiciul de peste 22 de milioane de lei. Nu mai vorbim despre o problemă tehnică pe care cetățeanul trebuie să o înțeleagă din tabele contabile, ci despre bani publici care puteau finanța investiții, școli, străzi, servicii sociale sau alte nevoi ale unuia dintre cele mai vulnerabile sectoare ale Capitalei.
Moștenirea administrației Cristian Popescu Piedone
Cronologia este esențială. Neregulile care au generat prejudiciul provin în principal din perioada în care Sectorul 5 era condus de Cristian Popescu Piedone, iar serviciile de salubrizare erau realizate în baza contractului de delegare încheiat între Sectorul 5 și societatea de salubrizare. Așadar, nu îi putem atribui lui Vlad Popescu Piedone decizia personală de a efectua plăți realizate înainte ca acesta să devină primar. Ceea ce putem spune însă este că actualul edil a primit la cheie o administrație în care tatăl său a avut rolul politic central și în care un asemenea mecanism a putut produce plăți nedatorate de peste 22 de milioane de lei.
Aici devine relevantă continuitatea politică din Sectorul 5. Vlad Popescu Piedone nu a ajuns la primărie după ce a învins administrația tatălui său și nici cu mesajul unei rupturi radicale față de aceasta. Din perspectiva responsabilității politice, avem o succesiune directă între două administrații conduse de membri ai aceleiași familii. Tocmai de aceea, actualul primar are o obligație publică suplimentară de a explica ce a găsit în instituție, cine a permis funcționarea mecanismului tarifar, cine a verificat facturile și ce măsuri de control intern au fost luate după preluarea mandatului pentru ca asemenea situații să nu mai fie posibile.
Fiul a moștenit Primăria. A moștenit și problemele
Vlad Popescu Piedone a moștenit politic o administrație care venea cu o factură grea. Iar după preluarea mandatului nu mai este suficient ca problemele trecutului să fie împinse exclusiv în responsabilitatea fostei conduceri. Un primar nu preia numai biroul, aparatul administrativ și proiectele bune ale predecesorului. Preia și contractele, obligațiile, vulnerabilitățile și problemele instituției. Iar atunci când predecesorul este chiar propriul tată, discursul despre „greaua moștenire” devine cu atât mai dificil de susținut politic.
Problema fundamentală este dacă actuala administrație a avut capacitatea să identifice singură această vulnerabilitate și să o gestioneze înainte ca ea să fie scoasă la suprafață prin verificări externe. Faptul că prejudiciul a fost recuperat integral și că, în mai 2025, structura tarifelor a fost modificată trebuie consemnat, pentru că face parte din realitatea documentată. Dar există o diferență importantă între o administrație care descoperă singură că plătește nejustificat milioane de lei și una în care corectarea se produce în contextul unui audit. Tocmai această diferență ridică semne serioase de întrebare asupra eficienței mecanismelor interne de control.
Recuperarea banilor este, fără îndoială, importantă. Nu poate însă șterge întrebarea esențială: cum a fost posibil ca peste 22 de milioane de lei să fie plătiți în primul rând? Cine a verificat fundamentarea tarifelor? Cine a certificat serviciile? Cine a analizat facturile înainte ca acestea să fie achitate? Câte niveluri administrative au trecut peste aceste documente fără să observe problema? Și dacă verificarea externă nu ar fi avut loc, ar mai fi fost descoperit vreodată mecanismul?
O problemă mai mare decât cei 22 de milioane de lei
Cazul este relevant nu doar prin valoarea prejudiciului, ci și prin ceea ce spune despre modul în care funcționează administrația. Un sistem sănătos de control financiar preventiv ar trebui să împiedice plata unor sume nedatorate înainte ca banii să părăsească bugetul, nu să aștepte ca milioane de lei să fie achitate și recuperate ulterior. Când diferența ajunge la peste 22 de milioane de lei, cetățenii au dreptul să afle cine a greșit, dacă cineva a fost sancționat și ce garanții există că mecanismul nu se poate repeta sub altă formă.
Pentru Vlad Popescu Piedone, acesta este testul pe care simpla continuitate a numelui nu îl poate rezolva. Tatăl i-a lăsat o administrație, o structură politică și o funcție câștigată ulterior de fiu, dar i-a lăsat și problemele acumulate în acea administrație. Actualul primar poate spune, justificat, că nu el a inițiat plățile făcute înainte de mandatul său. Nu poate însă pretinde că ceea ce se întâmplă cu instituția pe care o conduce după preluarea mandatului nu îl privește.
Iar dincolo de orice dispută politică rămâne cifra care nu poate fi cosmetizată: 22.378.720 de lei. Aceasta este dimensiunea prejudiciului identificat în legătură cu tarifele de salubrizare. Banii au fost recuperați, însă recuperarea lor nu anulează modul în care au fost plătiți și nici obligația administrației de a explica public cine a permis ca situația să ajungă la asemenea proporții.
Pentru o administrație care vorbește despre continuitate și performanță, adevărata probă nu este numele de pe ușa primarului, ci modul în care sunt protejați banii cetățenilor. Iar în Sectorul 5, cazul celor peste 22 de milioane de lei arată că, înainte de orice laudă, familia politică Piedone are de dat niște explicații serioase.
