PSD și PNL l-au transformat pe George Simion în „idiotul util” perfect: un instrument zgomotos folosit pentru a speria Bruxelles-ul cu „pericolul extremist”, validând astfel marile partide drept singurii garanți ai stabilității.
Deși a asigurat voturi pentru jocurile de culise ale PSD (inclusiv la dărâmarea guvernului Bolojan), formațiunea sa a rămas doar cu decontul de imagine. Prin atitudinea sa, Simion a făcut din AUR un partid nefrecventabil, blocat în izolare și cu șanse zero de a mai ajunge la guvernare.
Pe acest fundal, devine evident scenariul în care rolul principal rezervat lui Simion este cel de candidat-sperietoare la prezidențiale.
Pe modelul rețetei Dăncilă – Iohannis, sistemul are nevoie de un adversar nefrecventabil, menit să piardă lamentabil din primul tur, pentru a asigura fără emoții victoria candidatului „dezbătut” de marile partide.
Această utilitate majoră pe care le-o oferă adversarilor ridică o ipoteză cinică: rolul de perdant controlat ar putea fi tocmai motivul pentru care George Simion este ținut în libertate.
Acesta ar fi prețul tăcut pe care partidul îl plătește, în timp ce se află pe o spirală a autodistrugerii.
Cu un lider izolat și compromis, AUR riscă dispără de pe scena politică, partidul trebuie să se elibereze de complexul liderului unic, să depășească etapa de scandal și să se maturizeze într-o instituție politică serioasă.
Sursa: 4media.info
