Singurul lucru mai rău decât un mincinos este un mincinos care este si ipocrit. Candidatul USR la alegerile prezidențiale nu face notă discordantă din această paradigmă. În politica dâmbovițeană, criticile sunt adesea înălțate la rang de principiu și valorificate de lideri falși care pretind că susțin moralitatea și transparența financiară. Elena Lasconi l-a acuzat pe Nicolae Ciucă de irosirea banilor publici pe o campanie de imagine națională, constând în panouri și bannere pentru care au fost cheltuite în jur de 2 milioane de euro. Dar la câteva luni distanță doamna Lasconi a făcut același lucru ca și domnul Ciucă. A aruncat în stânga și în dreapta cu milioane de euro din banii românilor pentru a-și pune chipul de lup pe toate blocurile și stâlpii patriei.
Elena Lasconi a folosit exact aceleași tactici pe care le-a criticat la Ciucă, cheltuind o sumă de 1,5 milioane de euro din bani publici pe panouri publicitare care îi promovau activitatea. La aceasta se adaugă, de asemenea, alte cheltuieli substanțiale pentru consultanță din SUA, ceea ce ridică o întrebare legitimă: cum justifică Lasconi aceste sume când însuși modelul de campanie de imagine era cel criticat de ea? Care este diferența între ceea ce a făcut ea și ceea ce a reproșat altora?
Răspunsul evident este că nu există nicio diferență. Când Lasconi investește în propriul chip, banii sunt etichetați drept „necesari”, o parte „firească” a imaginii unui politician care „luptă pentru cetățeni.” Dar când alții fac același lucru, campaniile lor devin acte de risipă și sunt folosite ca material de atac politic. Nu este pentru prima oară când o figură publică recurge la o dublă măsură, dar rar am mai întâlnit o așa ipocrizie fără margini la un prezidențiabil.
Dincolo de ipocrizia în sine, problema majoră este că aceste campanii sunt realizate din bani publici. Cei care au încredere în Lasconi ca lider transparent și corect, încep să vadă inconsecvența dintre discurs și fapte. Politicienii au o obligație față de cetățeni să fie coerenți în ceea ce spun și în ceea ce fac, iar susținerea unor valori doar când acestea sunt convenabile subminează încrederea publicului.
Atunci când politica este transformată într-o piață de imagine, iar fondurile publice sunt risipite în ambele direcții ale spectrului politic, cetățenii sunt cei care pierd. Acest caz scoate la iveală un adevăr dureros: transparența și onestitatea sunt adesea doar accesorii în retorica politică dâmbovițeană. Deși au cheltuit milioane de euro din banii românilor pentru o campanie agresivă de imagine rezultatele se lasă încă așteptate. Atât Lasconi cât și domnul Ciucă sunt situați mai la coada clasamentului. Dovada clară că ce e mult strică. Puțină decență ar fi fost necesară în ambele cazuri, dar na nu facem noi campanie la USR și PNL. Le putem ura decât cădere ușoară.
