România este țara contrastelor dramatice, locul în care setea cronică de infrastructură se lovește invariabil de zidul opac al intereselor transpartinice și al grupurilor de criminalitate organizată. De zeci de ani, regiunea Moldovei așteaptă o autostradă care să o smulgă din izolarea economică, să reducă decalajele de dezvoltare și să o conecteze eficient la marile rute comerciale europene. Însă, în spatele acestui vis legitim al milioanelor de cetățeni, se țese în tăcere una dintre cele mai mari și mai cinice inginerii financiare din istoria recentă a României.
Este vorba despre o schemă transfrontalieră halucinantă, orchestrată cu precizie pentru a drena aproximativ două miliarde de euro din banii publici. Rețeta acestui jaf de proporții epice este un amestec letal de influență politică toxică, firme de casă abonate la contracte cu statul și o colaborare de-a dreptul mafiotă cu o rețea infracțională din țara vecină, Bulgaria. În fața acestui tablou dezolant, instituțiile statului român aleg să închidă ochii, transformându-se din garanți ai banului public în complici tăcuți ai unui dezastru iminent, girând o afacere care miroase a corupție de la o poștă.
În epicentrul acestui cutremur financiar se află o companie din județul Neamț, al cărei nume ar suna mai degrabă a brand de haine de dimensiuni mari decât a constructor de infrastructură critică. Danlin XXL este o firmă care a cunoscut o ascensiune fulminantă, hrănindu-se aproape exclusiv din contractele publice atribuite cu generozitate în perioada în care Consiliul Județean Neamț era condus cu o mână de fier de Ionel Arsene. Cunoscut în cercurile puterii sub apelativul „Șosețică”, acest baron local al Partidului Social Democrat a transformat județul într-un fief personal, dirijând fondurile publice către apropiații săi.
Astăzi, Ionel Arsene nu mai împarte contracte din biroul său somptuos, ci privește spre România din Italia, țară în care a fugit pentru a scăpa de executarea unei condamnări definitive de șase ani și opt luni de închisoare pentru fapte de corupție. Ascensiunea firmei Danlin XXL nu poate fi separată sub nicio formă de această umbră grea a politicii locale. Istoricul lucrărilor executate în județul Neamț arată o colaborare strânsă cu o altă entitate controversată, compania Aqua Park, controlată de familia lui Gheorghe Vlăsie, un personaj cunoscut în zonă sub numele de Ginel.
Acesta din urmă, finul baronului fugar Arsene, a simțit la rândul său greutatea legii, primind o condamnare de șapte ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Metoda prin care a prejudiciat statul a rămas de pomină în analele corupției românești, el reușind să deconteze un excavator achiziționat cu modica sumă de o mie opt sute de euro la fabulosul preț de nouăzeci de mii de euro. Aceasta este, în linii mari, școala de afaceri din care provine compania care astăzi vrea să gestioneze miliardele de euro destinate autostrăzilor naționale.
Ne aflăm în fața unui paradox care sfidează orice logică economică și administrativă de bun simț. Danlin XXL, o firmă care în anul 2024 a raportat o cifră de afaceri de aproximativ o sută zece milioane de euro și care este în prezent vizată de investigații ale Direcției Naționale Anticorupție într-o altă speță, are curajul și tupeul de a se înscrie ca lider de asociere la licitații pentru loturi de autostradă în valoare totală de zece miliarde de lei, echivalentul a două miliarde de euro.
Vorbim despre proiecte a căror valoare depășește de aproape douăzeci de ori capacitatea financiară demonstrată a companiei. Mai mult decât atât, experiența firmei în construcția de autostrăzi este absolut inexistentă. Danlin XXL nu a turnat niciodată nici măcar un singur kilometru de asfalt pe o autostradă, dar cu toate acestea a reușit performanța suspectă de a elimina din competiție constructori cu o vastă experiență dovedită, inclusiv companii de calibrul celor deținute de Dorinel Umbrărescu. Răspunsul la întrebarea cum este posibil un asemenea miracol administrativ ne duce dincolo de granițele României, direct în inima unui sistem profund corupt de la sud de Dunăre.
Pentru a putea participa la aceste licitații mamut, legislația impune demonstrarea unei experiențe similare. Dat fiind că Danlin XXL era un neofit absolut în domeniul autostrăzilor, soluția găsită a fost importul de palmares. Astfel, firma nemțeană s-a asociat cu două companii din Bulgaria, Groma Hold și Evropeiski Patishta. Dacă pentru un funcționar român neavizat aceste nume ar putea părea respectabile, în Bulgaria ele reprezintă nucleul celui mai devastator scandal de corupție din istoria infrastructurii lor, cunoscut sub numele de Hemusgate. Ambele companii sunt strâns legate de Hristo Savev, un personaj extrem de controversat, investigat în prezent de autoritățile de la Sofia pentru constituirea unui grup infracțional organizat. Scopul acestui grup a fost fraudarea masivă a fondurilor destinate construcției autostrăzii Hemus.
Modul în care au operat aceste firme a fost de o simplitate și o brutalitate uluitoare care ar face invidios orice interlop. Evropeiski Patishta a primit prin atribuire contracte în valoare de aproximativ o sută șaptezeci de milioane de euro. Din această sumă colosală, optzeci și cinci de milioane de euro au fost plătiți în avans. Rezultatul pe teren a fost zero absolut. Nu s-a construit nimic, banii pur și simplu s-au evaporat. La rândul ei, Groma Hold, o companie deținută de însăși mama lui Hristo Savev, a jucat un rol similar în această piesă de teatru absurd, încasând zeci de milioane de euro în avans pentru lucrări iluzorii.
Partea cu adevărat șocantă a acestei investigații nu este doar faptul că banii au fost furați cu o lejeritate dezarmantă, ci modul rudimentar și sfidător în care au fost scoși din sistemul bancar oficial. Autoritățile bulgare au descoperit că peste cincizeci și trei de milioane de leva au fost retrase pur și simplu în numerar, fiind cărate fizic în saci și pungi de la ghișeele unor sucursale bancare. Pentru a șterge urmele banilor și a crea un labirint financiar greu de descifrat pentru procurori, rețeaua a apelat la o tactică binecunoscută și în peisajul infracțional din România.
Au fost folosiți interpuși recrutați din rândul persoanelor marginalizate, oameni ai străzii, cetățeni extrem de săraci sau indivizi fără nicio pregătire, care habar nu aveau în ce operațiuni gigantice sunt implicați. Un exemplu elocvent este cel al Ninei Todorinova, o femeie folosită ca paravan pentru o firmă prin conturile căreia s-au spălat peste nouă milioane de euro, bani retrași ulterior în numerar, în sacoșe.
Tragedia și cinismul au atins cote maxime atunci când investigațiile au început să strângă lațul în jurul rețelei. Unul dintre acești interpuși săraci, Krasimir Mitricov, care retrăsese la rândul său nouă milioane de euro, a decedat subit, cauza oficială invocată fiind infectarea cu virusul SARS-CoV-2. Această moarte extrem de convenabilă pentru capii rețelei l-a determinat pe ministrul de interne bulgar de la acea vreme, Boiko Rașkov, să declare public și plin de sarcasm că speră ca acești martori cheie să nu mai moară prea des de COVID. Banii extrași în saci nu au dispărut în neant, ci au fost spălați elegant prin achiziții imobiliare de lux, cum ar fi cumpărarea complexului Maxi Park Hotel and Spa din stațiunea Velingrad, o tranzacție evaluată la douăsprezece milioane de euro.
Aceasta este, așadar, faimoasa experiență similară pe care Danlin XXL o aduce drept garanție supremă în fața autorităților române. Purtând pecetea unui jaf dovedit și investigat la nivel înalt, companiile bulgărești nu vin în România pentru a aduce utilaje performante, o armată de ingineri sau un know-how indispensabil în construcția de drumuri de mare viteză. Ele vin exclusiv pentru a-și închiria portofoliul fraudulos, oferind firmei din Neamț acoperirea legală necesară pentru a pune mâna pe contractele de două miliarde de euro.
Prețul acestei ticăloșii birocratice este estimat la un procent cuprins între unu și doi la sută din valoarea totală a contractului. Concret, între cincisprezece și douăzeci de milioane de euro din banii publici românești vor intra direct în conturile mafiei bulgare, ca o taxă de șmecherie, fără ca aceștia să miște măcar un deget pe șantierele patriei.
În timp ce o mică primărie dintr-un oraș bulgăresc precum Parvomai a avut decența, vigilența și curajul să interzică participarea firmei Groma Hold la licitațiile locale, statul român doarme într-o complicitate de-a dreptul scandaloasă. Instituțiile de control, comisiile de evaluare ale Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere și ministerele de resort analizează dosarele și, într-o orbire instituțională greu de explicat altfel decât prin corupție, nu găsesc absolut nimic dubios. Nimeni nu se întreabă la nivel oficial cum o firmă cu afaceri de o sută de milioane, cu patroni spirituali condamnați și fugiți din țară, asociată cu o caracatiță infracțională bulgară, poate să fie desemnată câștigătoare în detrimentul unor constructori serioși.
Tăcerea asurzitoare a autorităților române în fața acestei ofensive agresive a corupției transfrontaliere trădează o capitulare totală a statului de drept în fața intereselor de grup. Regiunea Moldovei așteaptă cu disperare autostrăzi pentru a se dezvolta, dar primește în schimb o rețetă perfectă pentru un dezastru financiar de proporții istorice.
Ceea ce ar trebui să fie un motor vital de creștere economică se transformă, sub ochii noștri neputincioși, într-un bancomat uriaș pentru rețelele mafiote româno-bulgare. Nu este vorba doar despre incompetență administrativă, ci despre o trădare premeditată a interesului public. Atâta timp cât instituțiile statului vor continua să accepte, să valideze și să finanțeze astfel de asocieri toxice, banii cetățenilor vor ajunge invariabil în sacii interpușilor și în hotelurile de lux ale oligarhilor, lăsând în urmă doar promisiuni deșarte, șantiere abandonate și drumuri desenate exclusiv pe hârtie.
