Într-o țară în care birocrația bate mereu logica, demolarea bătrânului stadion Dinamo s-a transformat dintr-un proiect așteptat de zeci de mii de suporteri într-o veritabilă tragicomedie națională. Arena din Șoseaua „Ștefan cel Mare” se încăpățânează să rămână în picioare, dar nu datorită rezistenței betonului turnat acum zeci de ani, ci din cauza incompetenței crase a celor care gestionează situația.
Lucrările înaintează cu viteza melcului, șantierul este blocat, iar motivul este de-a dreptul revoltător: lipsa unei banale autorizații de construire și un nod juridic pe care nimeni nu e capabil să-l taie. Uitându-ne la acest peisaj dezolant. Suntem conduși de o adunătură de inutili.
Ce s-a făcut până acum? S-a scos gazonul, s-a spart cimentul de sub pista de atletism, s-au defrișat niște copaci și au fost puși la pământ trei stâlpi de nocturnă. Ce a rămas? Grosul problemei: tribuna 1, tribuna oficială, o parte din peluză și ultimul stâlp. Tribuna oficială tronează și acum, neatinsă, ca un monument închinat impotenței administrative.
Pe 24 martie, președintele CS Dinamo, Ionuț Popa, vindea iluzii cu zâmbetul pe buze, dând asigurări că totul merge ca pe roate. „Încă nu a ieșit autorizația de construire, dar se va rezolva în curând. Ca să demontăm acea tribună este nevoie să punem niște piloni și este nevoie de autorizație. Dar se rezolvă rapid, fără probleme”, declara acesta.
De la acel „se rezolvă rapid” a trecut suficient timp încât să ne dăm seama că o banală autorizație „de 2 lei” – necesară doar pentru a amplasa niște piloni de susținere în vederea demontării – este o misiune imposibilă pentru aparatul administrativ. Din martie și până azi, în acea zonă a stadionului nu s-a mai mișcat un utilaj.
Absurdul românesc: ANAF blochează demolarea, dar legea interzice plata datoriei
Dacă incompetența obținerii unei autorizații nu era de ajuns, pe fir a intrat statul român, în toată splendoarea rigidității sale. Lojile de la tribuna oficială aparțin ACS FC Dinamo, societatea în faliment a lui Nicolae Badea. Pentru că firma este în faliment, bunurile ei nu pot fi distruse.
Cel mai mare creditor? Evident, ANAF, care are de recuperat 1,5 milioane de lei. Deși restul Consiliului Creditorilor (foști angajați, jucători, firme) a fost de acord cu demolarea tribunei pentru a lăsa loc noului stadion, ANAF s-a opus categoric.
Aici intervine absurdul absolut: din informațiile apărute în presă, Nicolae Badea ar fi fost dispus să achite datoria de 1,5 milioane de lei către ANAF pentru a debloca șantierul. Doar că legea falimentului nu îi permite să facă această plată, el fiind președintele Consiliului de Administrație al entității falimentare.
Un cerc vicios perfect
Avem așadar rețeta completă a dezastrului românesc: CS Dinamo a sistat lucrările de frică să nu încalce legea distrugând lojile, ANAF ține cu dinții de o procedură care blochează un proiect de utilitate publică, datoria nu poate fi plătită nici măcar voluntar din cauza legii, iar o autorizație banală pentru niște piloni este de negăsit.
În loc să avem o arenă nouă la standarde europene, avem un morman de moloz și o tribună oficială care refuză să cadă, protejată de un scut de hârtii, ștampile și funcționari incapabili să găsească soluții. Este exemplul perfect al felului în care statul știe să (nu) funcționeze: proiecte de milioane de euro, îngropate de detalii mici și de un sistem administrativ complet disfuncțional.
