În timp ce oficialii de la vârful Uniunii Europene țin zilnic lecții statelor membre despre statul de drept, transparență și meritocrație, inima administrativă a Europei a devenit un veritabil cuib al sinecurilor, dominat de nepotism și de o sfidare absolută a propriilor regulamente. Ultimele verificări interne realizate de direcția Resurse Umane a Comisiei Europene scot la iveală un tablou dezastruos: o instituție capturată de interese naționale de grup, în care regulile sunt facultative, iar țările din Est, în special România, sunt tratate ca membri de mâna a doua.
Monopolul italo-belgian și sfidarea cotelor naționale
Raportul HR arată o realitate pe care coridoarele de la Bruxelles încearcă să o țină ascunsă: Comisia Europeană este, de facto, o moșie împărțită între belgieni și italieni. Aceștia formează grosul funcționarilor europeni, transformând instituția într-o agenție de plasare a forței de muncă pentru apropiații puterii. Situația este de-a dreptul scandaloasă în cazul Belgiei, care și-a depășit cu mult cota națională permisă de tratate. Se pare că, pentru țara gazdă, regulile de reprezentare proporțională au fost pur și simplu aruncate la coș, lăsând loc unui sinecurism endemic, bazat pe proximitate geografică și relații de culise.
România, umilită la vârful ierarhiei. Diferența uriașă față de Polonia
Dacă belgienii și italienii dictează, est-europenii execută. Deși România și Polonia se află cam la același nivel numeric în ceea ce privește personalul de execuție – ambele fiind la o distanță astronomică în urma Italiei și Belgiei –, detaliile arată un eșec diplomatic total al Bucureștiului.
În timp ce Polonia a știut să negocieze și și-a impus o armată de directori la absolut toate nivelurile decizionale, România înregistrează un zero absolut. Țara noastră nu are niciun cuvânt de spus la nivel de directorat. Funcționarii români sunt buni doar pentru a umple rândurile de jos ale birocrației, în timp ce funcțiile plătite regește și cu putere reală de decizie sunt rezervate „băieților deștepți” din Vest sau statelor care știu să bată cu pumnul în masă, precum Polonia.
„Fantomele” din Comisie: Britanici și mii de extracomunitari, plătiți ilegal din banii europenilor
Aroganța conducerii Comisiei Europene atinge apogeul atunci când vine vorba de respectarea tratatelor privind cetățenia angajaților. Deși Brexit-ul s-a consumat de ani de zile, în structurile Comisiei încă mai sunt mufați la banii publici aproape 400 de cetățeni britanici.
Mai grav este că peste 1.700 de angajați sunt încadrați la categoria „alții”. Vorbim despre norvegieni, islandezi, elvețieni și moldoveni care ocupă posturi în inima UE, o practică ce încalcă flagrant regulile fundamentale ale Uniunii, care stipulează clar că aceste funcții trebuie ocupate de cetățeni ai statelor membre. Cum justifică Ursula von der Leyen și echipa sa această armată de extracomunitari plătiți din taxele cetățenilor UE? Nimeni nu răspunde.
Demografia unei birocrații rupte de realitate
Pentru a masca acest dezastru structural și corupția morală din interior, Comisia se laudă cu „progrese” de fațadă. Raportul CE arată că în instituție lucrează acum mai multe femei decât bărbați, o bifare ipocrită a agendei de corectitudine politică, menită să distragă atenția de la încălcarea cotelor naționale și a regulamentelor de angajare.
Din punct de vedere demografic, Comisia este dominată de categoria de vârstă 45-49 de ani. Vorbim, așadar, despre o castă de birocrați de vârstă mijlocie, extrem de bine plătiți, baricadați în birourile lor de sticlă, care și-au securizat locurile de muncă și privilegiile, complet rupți de crizele economice și sociale care macină continentul.
Acest raport intern ne arată că Comisia Europeană a devenit o instituție nereformată, ipocrită, care funcționează pe principiul „fă ce zice popa, nu ce face popa”. Pentru state ca România, mesajul de la Bruxelles este clar: plătiți-vă cotizațiile, respectați directivele, dar nu îndrăzniți să cereți putere de decizie în imperiul sinecurilor italo-belgiene.
