România a fost scena uneia dintre cele mai complexe și devastatoare scheme de fraudare a patrimoniului de stat din istoria recentă. Prin infracțiuni de corupție, trafic de influență și spălare de bani, un grup infracțional extrem de bine organizat a reușit retrocedarea abuzivă a Pădurii Snagov și a Fermei Regale Băneasa. Prejudiciul generat în dauna statului român este colosal: 9.523.769 euro în cazul Pădurii Snagov și o sumă astronomică de 135.874.800 euro în cazul Fermei Regale Băneasa. Aceste sume colosale reprezintă totodată un folos necuvenit obținut de Paul Philippe al României, Remus Truică și asociații lor din grupul infracțional.

Dincolo de numele deja celebre vehiculate în presă, o analiză atentă a documentelor interne, a corespondenței electronice și a deciziilor instanței conturează un portret mult mai nuanțat al centrilor de putere din această rețea. Unul dintre pionii fundamentali, care a asigurat capitalul, a preluat structuri paravan și a controlat compania-cheie care a beneficiat de pe urma acestui jaf, este Radu Dimofte. Deși a acționat predominant din umbră și prin interpuși fideli precum Andrei Bejenaru, documentele demonstrează implicarea sa directă în deciziile critice ale operațiunii.

„Spălătoria” Reciplia și arhitectura offshore

Pentru a înțelege cum a operat Radu Dimofte, trebuie mai întâi disecat vehiculul prin care grupul a extras terenurile de la stat. După ce Paul Philippe a obținut bunurile prin trafic de influență, acestea trebuiau „spălate” pentru a li se disimula natura ilicită a provenienței. Instrumentul principal a fost SC RECIPLIA SRL.

La data de 15 octombrie 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3512, Paul Philippe vinde întreaga suprafață de 46,75 hectare din Pădurea Snagov către SC RECIPLIA SRL, reprezentată de Remus Truică, la un preț mult subevaluat de doar 500.000 de euro. Ulterior, pe 15 ianuarie 2009, se încheie și contractul pentru Ferma Regală Băneasa între Paul Philippe și aceeași SC RECIPLIA SRL, de data aceasta reprezentată de Sandra Horemans. Prețul trecut în acte a fost de 3.216.000 lei. Potrivit instanței, transferul acestor bunuri în proprietatea Reciplia SRL a reprezentat de fapt modalitatea de plată a prețului pentru traficul de influență și, concomitent, operațiunea efectivă de spălare a acestuia. Bunurile au fost dobândite în întregime de societatea Reciplia SRL, nu doar în parte.

Cine controla Reciplia? În anul 2010, Remus Truică și-a cedat părțile sociale deținute în RECIPLIA LTD (compania mamă) pe fondul unor conflicte interne. Astfel, începând cu anul 2013, cele 5.000 de părți sociale ale structurii au ajuns să fie controlate de trei companii offshore. Benyamin Steinmetz controla 4.390 de părți sociale prin Riverside Real Estate Corp (Insulele Virgine Britanice). Tal Silberstein și Shimon Shevez controlau 220 de părți prin STG Ventures LTD (Insulele Virgine Britanice). Iar aici apare documentat rolul lui Radu Dimofte: el controla compania DOORBEL TRADING LTD, înregistrată în Cipru, care deținea 390 de părți sociale. Această poziționare îl plasează pe Dimofte direct la masa deciziilor, în cercul restrâns al marilor beneficiari.

Evaziunea instituționalizată – „Mutarea” Fermei Băneasa

Pentru ca tranzacția masivă de la Ferma Băneasa să fie profitabilă pentru grup, costurile aferente taxelor notariale și de stat trebuiau reduse la minimum. Aici a intervenit o inginerie administrativă șocantă prin simplitatea și tupeul ei: manipularea adresei fizice a terenului pentru a-i scădea valoarea de grilă.

Într-un document intitulat „ESTIMARE-TAXE.doc”, expediat de avocatul Robert Roșu către Andrei Bejenaru la data de 15 octombrie 2008, echipa făcea simulări financiare precise pentru un teren de 170.924,975 mp, conform „Ghidului privind valorile orientative ale proprietăților din București pentru anul 2008”. Experții au prezentat două scenarii complet diferite:

• Scenariul A (Adresa reală): Dacă imobilul figura pe strada Ion Ionescu de la Brad, grila îl evalua la 1.300 euro/mp. Valoarea totală ar fi fost de 227.402.467,50 euro. Totalul taxelor pentru tranzacție s-ar fi ridicat la 25.758.615,71 lei (echivalentul a 6.836.694,99 euro).
• Scenariul B (Adresa frauduloasă): Dacă imobilul era încadrat ca fiind pe strada Sisești, evaluarea se prăbușea la 500 euro/mp. Valoarea terenului devenea 85.462.487,50 euro. Astfel, totalul taxelor se micșora dramatic la 9.682.995,74 lei (echivalentul a 2.570.001,78 euro).

Gruparea a optat, evident, pentru evaziune. Dovada clară a premeditării este interceptarea telefonică a discuției din 16 octombrie 2008 (ora 17:43:19) dintre Remus Truică și notarul Ioana Valmar. Notarul îl sună triumfător pe Truică: „Hai că am rezolvat-o! […] Mi-a dat Președintele acceptul pentru partea, legea cea mai favorabilă, m-am rugat și a zis: Băi, OK! Luați și voi legea cea mai favorabilă!”. Ioana Valmar îl liniștește apoi pe Truică privind o posibilă intervenție a Fiscului, afirmând că și aceia sunt „bucuroși că își iau niște bani oricum”.

Discuția atestă că s-a mers deliberat pe frauda prin subevaluare. Notarul confirmă: „Deci, mergem totu’ pe calculul cu ălălaltul cu cinci sute și cu asta, basta!” (referindu-se la cei 500 euro/mp de pe Șoseaua Sisești). Truică aprobă, iar notarul detaliază cum vor masca ingineria: „pur și simplu, o să anexăm la… contract și așa cred eu că ar fi foarte bine, schița! […] ca să se vadă clar! Știi? […] Că e atât de obvious, încât e chiar penibil”. Valmar îl asigură pe Truică că notarul (ea însăși) își asumă „toată chestia asta” și îi cere să îi transmită avocatului Robert Roșu că problema a fost rezolvată, pentru ca operațiunea să meargă „fără nicio grijă”.

Radu Dimofte finanțatorul și preluarea „Hercules Properties”

Banii pentru achitarea acestor taxe reduse artificial nu au picat din cer. Corespondența electronică dintre actorii cheie demonstrează că fondurile au fost asigurate tocmai de Radu Dimofte, care a acționat ca un finanțator de ultimă instanță pentru finalizarea schemei Băneasa.

Pe 7 ianuarie 2009, avocatul Robert Roșu îi trimite un e-mail lui Andrei Bejenaru, arătându-se îngrijorat: „Aia mă întreabă continuu care este explicația pentru (re)majorarea sumei”. Roșu precizează că „l-au trimis azi la mine Moshe ca să discutăm componenta taxei”, problemă pe care avocatul încerca să o rezolve chiar dacă nu avea calculul final de la notar.

Lucrurile devin mult mai clare două zile mai târziu. Pe 9 ianuarie 2009, un alt avocat, David, redactează un set de instrucțiuni privind deciziile clienților/partenerilor, e-mail forwardat de Roșu către Bejenaru. Documentul stabilește că achiziționarea domeniului și vânzarea concomitentă a 2,4 hectare se vor face simultan. Mai mult, stabilește prețul terenului la 54 euro/mp conform calculului experților Camerei Notarilor Publici (total de circa 8.152.000 Euro) și menționează necesitatea stipulării în contract a faptului că o mare parte a fost deja plătită.

Aici intervine decisiv Dimofte. Punctul trei al instrucțiunilor subliniază că taxele de achiziție se ridică la aproximativ 450.000 euro (conform ultimului calcul notarial), dar se menționează imperativ: „avem nevoie de Radu aici luni pentru a ne asigura că este ceea ce notarul este de acord” (we need Radu here Monday in order to make sure that this is what the public notary agrees). Documentul arată clar cine punea banii pe masă: „o parte din taxe și plata către Domnul P. vor fi făcute de Radu. Deci, un contract de împrumut între Radu și Reciplia pentru această sumă”. Așadar, Radu Dimofte își credita propria structură (Reciplia) pentru a achita taxele frauduloase și banii către „Dl. P” (Paul Philippe).

Un detaliu exploziv din același e-mail demonstrează cum a fost recompensat Dimofte și rețeaua sa de interpuși. La secțiunea referitoare la vânzarea celor 2,4 hectare, documentul stipulează: „vânzarea va fi făcută către H SRL, dar Shimon insistă ca H SRL să fie o companie diferită sau ca Radu să preia H”. Textul concluzionează ferm: „Radu a fost de acord să achiziționeze H, așa că ei se ocupă de aceste proceduri sperăm până luni”.

„H SRL” nu este alta decât SC HERCULES PROPERTIES SA. Documentele instanței confirmă că în exact aceeași zi în care Reciplia a cumpărat Ferma Băneasa (15 ianuarie 2009), societatea a vândut mai departe două loturi din aceasta (unul de 5.583 mp și altul de 18.200 mp, însumând aproximativ 23.783 mp) către SC HERCULES PROPERTIES SA, pentru prețul de 530.000 de euro.

De ce s-a realizat această tranzacție fulger? Răspunsul se regăsește în motivarea instanței: terenurile au reprezentat plata pentru serviciile prestate de echipa lui Dimofte. Instanța reține că „Din declarația martorului Bejenaru Andrei Mihai rezultă că a primit aceste terenuri în schimbul serviciilor prestate societății Reciplia SRL, astfel încât această societate a beneficiat de pe urma înstrăinării lor”. Andrei Bejenaru nu era un simplu beneficiar, el era omul de bază al lui Radu Dimofte, omul trimis „la înaintare”. Faptul că Radu Dimofte a acceptat să „preia H” (Hercules) înainte de tranzacție, coroborat cu declarația lui Bejenaru că terenurile erau o plată pentru servicii, dovedește că Hercules Properties a fost pusculița prin care rețeaua și-a extras dividendele din jaful funciar.

Mai departe, lotizarea și prăduiala au continuat. Un e-mail din 22 ianuarie 2009 între Remus Truică și Andrei Bejenaru confirmă modul în care parcelau terenul obținut: „cifrele orientative sunt BSG 5.4 și RT&Co 7.1 ha” îi transmitea Bejenaru, la care Truică răspundea cerând detalii despre împărțirea a 1,7 (hectare).

Nota de plată a justiției și confiscările finale

Mecanismul dezvoltat de interesele financiare transnaționale (Steinmetz, Silberstein, Shevez) și sprijinit masiv din interiorul României de Radu Dimofte, Remus Truică, Robert Roșu și notarul Ioana Valmar a fost în cele din urmă decriptat de procurori și judecători. Terenurile achiziționate au fost introduse într-un circuit fictiv de către Truică și avocatul Roșu, dezmembrate și alipite pentru a li se pierde urma, fiind folosite inclusiv de Truică pentru obținerea de credite bancare nelegale.

Când a fost momentul recuperării prejudiciului, instanța a fost obligată să confisce terenurile sau, acolo unde nu s-a putut, contravaloarea lor. Pădurea Snagov și Ferma Băneasa au fost obținute integral prin trafic de influență de SC RECIPLIA SRL. Astfel, instanța a dispus confiscarea specială directă a mai multor loturi masive aflate încă în proprietatea SC RECIPLIA SRL (inclusiv loturi de 67.393 mp, 110.682 mp, 68.300 mp și 127.138 mp).

Însă, în ceea ce privește lotul de 23.783 mp transferat în 15 ianuarie 2009 către HERCULES PROPERTIES, judecătorii au constatat o situație juridică complexă. Deoarece nu au putut dovedi direct reaua-credință a terțului dobânditor (Hercules) în momentul tranzacției, pentru a nu încălca normele Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța a decis confiscarea prin echivalent. Astfel, s-a dispus confiscarea sumei de 8.347.833 de euro direct de la inculpata SC RECIPLIA SRL, reprezentând echivalentul în bani al terenului dat „pentru servicii” societății Hercules Properties. Calculul s-a bazat pe valoarea actuală a terenului, stabilită la 351 euro/mp de expertul topografic în anul 2018. De asemenea, instanța a mai dispus confiscarea altor sume de la Remus Truică, printre care și 41.281,5 euro pentru un teren din Snagov.

Deși unii executanți au fost achitați pentru anumite fapte specifice, precum Caterina Popa, Gheorghe Olteanu și Valentin Delcea (pentru abuz în serviciu, raportat la legea penală mai favorabilă), esența infracțiunii de corupție și spălare a rămas demonstrată. În tot acest labirint de interese, Radu Dimofte a reprezentat un liant vital: a finanțat, a controlat societăți offshore, a dirijat companii tampon și, prin interpușii săi, a extras direct din pământul statului român valoare de milioane de euro, dar mafia din justiție și structurile statului a avut grijă să îl protejeze.