Societatea de Transport București (STB S.A.) este astăzi scena celui mai cinic, premeditat și devastator asasinat economic din istoria recentă a administrației Capitalei. Sub pretextul unor dificultăți financiare aparent insurmontabile și al necesității unei „reorganizări”, o întreagă caracatiță politică și administrativă pregătește intrarea companiei în insolvență, cu un singur scop real: ștergerea urmelor unui jaf generalizat, spălarea de răspundere a directorilor puși politic și transferul notei de plată exclusiv pe umerii salariaților de rând și ai cetățenilor. Un document exploziv, asumat de Sindicatul Conducătorilor de Bord și Lucrătorilor din STB, a fost depus deja pe masa Direcției Naționale Anticorupție (DNA), a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), a Curții de Conturi și a Corpului de Control al Prim-ministrului, demascând pas cu pas mecanismul prin care compania publică a fost devalizată și împinsă deliberat spre colaps.
Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București (HCGMB) nr. 314/2026, decidenții politici au dat deja undă verde demersurilor pentru declanșarea procedurii de insolvență. Însă documentele care stau la baza acestei decizii ascund o realitate înfiorătoare: insolvența nu este o consecință a legilor pieței, ci rezultatul direct al refuzului managementului de a respecta legea, al deturnării banilor publici, al achizițiilor dezastruoase și al complicității criminale a autorității tutelare. Memoriul sindicaliștilor spulberă narativul oficial și expune o realitate pe care procurorii DNA au acum obligația să o ancheteze.
Cutremurul de la Curtea de Conturi: O „concluzie contrară” îngropată deliberat de managementul STB
Pentru a înțelege dimensiunea dezastrului de la STB, trebuie privit direct către raportul de audit de conformitate întocmit de Curtea de Conturi a României pentru exercițiile financiare 2022-2023. Instituția de control a emis ceea ce în limbaj de audit reprezintă cea mai gravă formă de sancțiune: o „concluzie contrară”. Aceasta nu este o simplă observație administrativă, ci o certificare oficială a faptului că activitatea STB S.A. nu s-a desfășurat în conformitate cu legislația și reglementările aplicabile.
Curtea de Conturi a depistat un haos generalizat: nerespectarea flagrantă a prevederilor privind guvernanța corporativă, încălcări grave ale principiilor eficienței în utilizarea fondurilor publice, proceduri de achiziție viciate, investiții megalomanice care nu au produs absolut niciun rezultat economic și active de milioane lăsate neutilizate și neactualizate în contabilitate. Însă crima administrativă nu se oprește la simpla constatare a acestor nereguli. Potrivit legii, Consiliul de Administrație și Directorul General aveau obligația imperativă de a implementa măsurile dispuse de Curtea de Conturi pentru recuperarea prejudiciilor și remedierea deficiențelor.
Ce a făcut conducerea STB? A ignorat cu o aroganță sfidătoare deciziile Curții. Nu există, până în acest moment, nicio dovadă clară că managementul a întocmit un plan real de redresare, că a desemnat responsabili sau că a recuperat un singur leu din prejudiciile constatate. Această pasivitate nu este doar incompetență, ci un act de sabotaj deliberat. Conducerea a lăsat compania să sângereze financiar pentru a putea justifica, ulterior, intrarea în insolvență, acoperindu-și astfel propriile urme penale sub protecția procedurilor de faliment.
Jaful numit Electroputere VFU Pașcani: Penalități uriașe plătite din banii călătorilor
Unul dintre cele mai scandaloase episoade care au îngenuncheat financiar Societatea de Transport București este litigiul legat de achiziția de tramvaie de la Electroputere VFU Pașcani S.A. În acest caz, STB a fost obligată prin hotărâri judecătorești să plătească penalități de o valoare astronomică. Dincolo de simplul eșec comercial, acest dosar ascunde un management de o incompetență care frizează penalul.
Banii publici destinați modernizării parcului auto și asigurării unui transport civilizat au ajuns să acopere penalitățile generate de deciziile catastrofale ale unor funcționari și directori care și-au pus semnătura pe documente. Cine a inițiat, cine a avizat și cine a aprobat pașii procedurali care au dus la acest dezastru? De ce conducerea STB a permis ca acest litigiu să escaleze până în punctul în care compania a fost executată financiar?
Și mai grav: după plata acestor sume colosale, Consiliul de Administrație nu a inițiat absolut nicio acțiune în răspundere patrimonială împotriva persoanelor vinovate. Potrivit Legii nr. 31/1990, administratorii sunt obligați să recupereze prejudiciile cauzate companiei. Refuzul de a identifica vinovații și de a le imputa penalitățile plătite către VFU Pașcani demonstrează că la nivelul STB funcționează o omerta totală. Se preferă băgarea companiei în insolvență și concedierea șoferilor și mecanicilor, în loc să li se ceară socoteală celor care au semnat contractele păguboase.
Falsa guvernanță corporativă: Sinecurile politice care au devorat bugetul companiei
Situația dramatică de astăzi este produsul direct al încălcării sistematice a Ordonanței de Urgență nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Legea impune ca managementul să fie selectat pe criterii stricte de performanță, competență și experiență profesională. În realitate, STB a fost transformată într-un sac fără fund, o agenție de plasare a forței de muncă pentru clientela politică transpartinică, protejată direct de autoritatea tutelară, Primăria Municipiului București.
Numirile în Consiliul de Administrație și în funcția de Director General s-au făcut sfidând cerințele legale, iar rezultatele sunt vizibile. Indicatorii-cheie de performanță (KPI) au fost fie inexistenți, fie stabiliți formal pentru a fi bifați pe hârtie, fără nicio legătură cu eficiența economică reală a societății. Mai mult, Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) a tolerat tacit acest derapaj. În loc să revoce un management incapabil să îndeplinească obiectivele de performanță, autoritățile au închis ochii, permițând ca deciziile executive să fie luate nu în interesul companiei, ci pentru a satisface agendele politice ale momentului. Această subordonare politică a blocat orice posibilitate de redresare reală a STB, transformând compania într-un pacient ținut intenționat în comă.
Complicitatea Primăriei Capitalei: Asfixierea financiară deliberată a STB
Pentru ca tabloul asasinatului economic să fie complet, trebuie analizat rolul direct al Primăriei Municipiului București, în calitate de autoritate publică contractantă și tutelară. STB nu este o simplă societate comercială lăsată pe piața liberă; ea execută un serviciu public esențial în baza unui contract de delegare a gestiunii, guvernat de Legea nr. 51/2006, Legea nr. 92/2007 și Regulamentul (CE) nr. 1370/2007. Aceste acte normative obligă strict autoritatea locală să acorde compensații integrale și la timp pentru acoperirea obligațiilor de serviciu public (gratuități, subvenții de tarif, curse nerentabile social).
Ce s-a întâmplat în realitate? Raporturile financiare dintre STB și autoritatea contractantă au fost viciate. Dificultățile de lichiditate invocate astăzi pentru a justifica insolvența sunt, în mare parte, consecința întârzierilor uriașe și a refuzului autorităților de a achita la timp compensațiile legale datorate societății. S-a creat un cerc vicios premeditat: Primăria nu își onorează obligațiile financiare la termen, STB acumulează datorii, nu își poate plăti furnizorii, este obligată la penalități, generează obligații fiscale restante către ANAF, pentru ca în final, tot decidenții politici să iasă public și să declare ipocrit că societatea este „neperformantă” și trebuie băgată în insolvență.
Este o asfixiere financiară deliberată. În loc să își exercite calitatea de acționar responsabil, autoritatea publică a acționat ca un sabotor, mascând propria incompetență de a asigura bugetul transportului public prin aruncarea vinei pe structura societății.
Insolvența: O armă de distrugere în masă a drepturilor salariale și o spălătorie de dosare penale
Decizia mandată prin HCGMB nr. 314/2026 de a iniția demersurile pentru insolvență este privită de sindicaliști nu ca o soluție de salvare, ci ca o armă de distrugere în masă. Conform Legii nr. 85/2014, insolvența are caracter excepțional. Ea nu poate și nu trebuie să fie un substitut pentru obligația administratorilor de a gestiona prudent o companie, nici un paravan sub care să fie ascunse zeci de decizii dezastruoase, furturi din bani publici și investiții fictive.
Intrarea în insolvență pune STB la cheremul unui administrator judiciar, oferind cadrul legal perfect pentru anularea contractelor colective de muncă, concedieri masive, tăieri de salarii și distrugerea stabilității profesionale a mii de conducători auto, vatmani și mecanici. În același timp, insolvența funcționează ca o „spălătorie” instituțională: presiunea investigării vechiului management dispare, recuperarea prejudiciilor constatate de Curtea de Conturi trece în plan secund, iar acțiunile în răspundere patrimonială devin iluzorii. Băieții deștepți din politică și administrație scapă nepedepsiți, în timp ce nota de plată este decontată de angajații care muncesc zi de zi în trafic și de călătorii care vor suporta o degradare și mai mare a serviciului public.
Ultimatumul către DNA și instituțiile de forță
Memoriul înaintat de sindicate nu lasă loc de interpretări: înainte ca judecătorul sindic să pronunțe vreo hotărâre de insolvență, instituțiile de forță ale statului trebuie să intervină brutal pentru a stabili cine a adus STB în această situație. Cererile sunt clare și imperative:
Direcția Națională Anticorupție trebuie să ridice imediat documentele care au stat la baza achizițiilor păguboase, a investițiilor fără randament economic și a litigiilor de tipul VFU Pașcani. Trebuie investigat de urgență dacă deciziile Consiliului de Administrație și ale Directorului General au fost luate sub influența unor grupuri de interese și dacă acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu sau de corupție.
Agenția Națională de Administrare Fiscală are datoria de a verifica modul în care s-au acumulat obligațiile fiscale restante ale societății, să identifice care sunt persoanele din conducere responsabile pentru neplata la termen a taxelor și contribuțiilor și să impună măsuri de atragere a răspunderii solidare pentru administratorii care au creat deliberat aceste prejudicii bugetare.
Corpul de Control al Prim-ministrului și AMEPIP trebuie să auditeze întregul mecanism prin care s-a mimat aplicarea guvernanței corporative la nivelul Primăriei Municipiului București, să verifice modul în care HCGMB nr. 314/2026 a fost fundamentată și dacă documentația prezentată consilierilor locali a fost una trunchiată și manipulată intenționat pentru a forța votarea insolvenței.
Ceea ce se întâmplă astăzi la STB S.A. nu este o poveste despre ghinion economic sau despre incapacitatea unei companii de a se adapta la piață. Este radiografia perfectă a unui jaf instituționalizat, a unei ticăloșii politice și administrative care a secătuit resursele unei entități publice vitale. Soluția nu este insolvența care protejează infractorii și condamnă salariații, ci tragerea la răspundere, recuperarea prejudiciilor și curățarea imediată a managementului toxic care a adus compania pe marginea prăpastiei. Dacă instituțiile statului vor închide ochii în fața acestui dosar, vor deveni complici direcți la distrugerea definitivă a transportului public din Capitală.
