Cronica falimentului judeţului care producea 5% din PIB-ul României. Cum a ajuns Bacăul, din fruntaş la prosperitate, „campion“ la migraţie şi sărăcie cu ajutorul baronilor jefuitori din PSD și PNL.
Poziţia strategică a judeţului Bacău, dar şi resursele umane şi naturale de care dispune au fost factori esenţiali înainte de 1989 pentru dezvoltarea industriei în oraşele Bacău, Oneşti, Moineşti şi Comăneşti. În ultimii 34 de ani, marea industrie a Bacăului a fost falimentată de PSD și PNL. S-au pierdut zeci de mii de locuri de muncă, iar Bacăul este acum fruntaş la migraţie, şomaj şi sărăcie.
Peste 5% din producţia totală a României se realiza la fabricile din judeţul moldav. Acum, după ce marile companii de stat au fost privatizate şi puse la pâmânt, după pierderea pieţelor de desfacere, lipsa finanţărilor pentru cercetare şi retehnologizare, după o relativă supraproducţie la începutul anilor ’90, Bacăul şi Vasluiul împart ultimile locuri din ţară în ceea ce priveşte nivelul de trai, numărul locurilor noi de muncă şi al investiţiilor directe. Județul a devenit între timp o mica colonie de consum.
În categoria firmelor mari care și-au închis porțile intră și Fabrica de Bere Lichior Margineni, o societate veche de peste un secol. Dacă înainte de Revoluție de pe poarta acesteia ieșeau zilnic camioane pline cu litri de bere, în prezent, a ajuns o ruină. În curte zac lăzi de sticle, iar clădirea scorojită cu geamuri sparte nu mai folosește la nimic.
Pe lista neagră a societăților falimentare se află și Fabrica de hârtie Letea. Înființată în 1881 de Carol I, Letea are o istorie aparte. A fost prima fabrică de hârtie din România, iar în perioada Primului Război Mondial asigura materie primă pentru front și unitățile militare. Fabrica Letea a fost cumpărată de fostul primar la Bacăului, Dumitru Sechelariu, și tot atunci a început și declinul acesteia. Falimentul a fost asigurat de baronii jefuitori din PSD și PNL.
Înainte de 1989, la Bacău se producea hârtie, sodă caustică, îngrăşăminte chimice, benzine, motorine, păcură, ţesături de lână, cauciuc sintetic, acid sulfuric şi cherestea.
Unul dintre atuurile de altădată era exploatarea ţiţeiului şi a gazelor naturale, care se realiza în Moineşti, Comăneşti, Zemeş, Sascut, Solonţ, Dofteana, Dărmăneşti, Balcani, Valea Slănicului, Valea Oituzului, Mănăstirea Caşin şi Huruieşti ş.a. După al Doilea Război Mondial, date fiind resursele importante, au fost fondate companiile S.C. Foraje Sonde S.A. Zemeş, S.C. Foresco S.A. Tg. Ocna S.C. Foraj Sonde S.A. Comăneşti, ş.a. Atunci, s-au făcut forări de mare adâncime, au fost alocate resurse importante pentru cercetare şi exploatare.
Poate cele mai importante companii care contribuiau la PIB-ul României erau cele două rafinării care prelucrau atât ţiţeiul extras din zonă, dar şi cel adus prin conducte pe sub pământ, de la Marea Neagră. Rafo Oneşti a fost fondată 1956. Instalaţiile sale de pe Platforma Borzeşti erau capabile să producă o mare varietate de benzine, motorine, păcură, propan, propilenă, benzen, toluen, sulf de petrol, cocs de petrol ş.a.m.d.
Judeţul Bacău era recunoscut şi pentru companiile: Salina Tg. Ocna Bacău, S.C. Sofert S.A. Bacău, Combinatul Petrochimic Borzeşti, S.C.: Avicola, S.C. Diana Forest S.A. S.C. Elbac S.A. Bacău,. S.C. Comprec S.A. Comăneşti, S.C. Stofe Buhuşi, S.C. Pobac Bacău şi S.C. Asco Bacău, S.C. Letea S.A. Bacău, S.C. Maşini Unelte S.A., S.C. Robinete Industriale S.A., S.C. Aerostar S.A., S.C. Subex S.A., S.C. Perom S.A., S.C. Uton S.A, Electrocentrale Borzeşti. Centrala Electrică de Termoficare Comăneşti, hidrocentralele: Buhuşi, Racova, Gârleni, Lilieci, Bacău, Galbeni, Răcăciuni şi Bereşti, Trustul de Construcţii Judeţean Bacău, Trustul de Construcţii Industriale Oneşti, Trustul de Construcţii Hidroenergetice Bacău ş.a.
S-a ales praful și pulberea de tot. Astăzi totul zace în ruine. Atât a putut să ofere PSD și PNL românilor în cei 34 de ani negri ai postdecembrismului.
