Business Magazin a publicat-o de mai multe ori, iar Ziarul Financiar a preluat-o cuvânt cu cuvânt: o femeie care, prin muncă și idealism, a clădit o afacere de peste 100 de milioane de lei în reciclare. Ce nu apare în niciuna dintre variante: numele partenerului ei de viață, condamnat definitiv la 7 ani de închisoare în dosarul „Ferma Băneasa”.
Există o poveste care circulă, intactă, în presa de business din România. Eroina ei e Diana Cîtu, CEO al Reciclad’OR, prezentată drept o tânără ambițioasă din Slatina care a venit la București la ASE, a muncit din timpul facultății și a ridicat de la zero o companie într-un domeniu „cel mai discutat și analizat la nivel mondial” — reciclarea. E o poveste curată. Despre muncă, despre idealism adolescentin temperat de seriozitate, despre „grija zilei de mâine” simțită „pe propria piele” de la 18 ani. A apărut în Business Magazin în iulie 2024 și, într-o variantă aproape identică, din nou în 2026, de fiecare dată în seria „100 cele mai puternice femei din business”. Ziarul Financiar a preluat exact același material, cu același titlu — ceea ce nu e surprinzător, fiindcă Business Magazin și ZF fac parte din aceeași casă editorială. Practic, aceeași redacție difuzează aceeași poveste pe două canale.
Din toată această biografie lipsește, însă, un singur element. Și nu unul minor.
Cine este, de fapt, partenerul „tinerei din Slatina”
Diana-Ionela Cîțu este partenera de viață a lui Remus Truică. Nu e o deducție de presă, ci o informație confirmată chiar de cei doi: întrebat de jurnaliști despre legătura sa cu Reciclad’OR, Truică a răspuns printr-o întrebare retorică — în afară de faptul că soția lui lucrează acolo, ce treabă ar avea el? Cuplul are împreună două fetițe.
Remus Truică nu este un nume oarecare. Pe 17 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv la șapte ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedării ilegale a Fermei regale de la Băneasa — pentru constituire de grup infracțional organizat, trafic de influență, spălare de bani, complicitate la abuz în serviciu și dare de mită. Prejudiciul din dosar a fost estimat la peste 145 de milioane de euro. În aceeași seară, a fost ridicat de poliție de la locuința sa și încarcerat.
Acesta este omul al cărui nume nu apare în niciunul dintre profilurile despre „tânăra care a construit totul singură”.=
Afacerea și legătura pe care presa de business o ocolește
Reciclad’OR SA activează în transferul de responsabilitate pentru reciclarea deșeurilor de ambalaje — un domeniu în care banii curg dinspre producători, prin lege. Diana Cîțu este administrator al companiei, pe care o conduce de la înființare, în 2017.
Nimeni nu îi contestă dreptul de a face asta. Dar o biografie de presă care se laudă cu transparența și cu „plecată de la zero” nu are voie să omită un fapt public esențial: că eroina ei împarte viața și două fetițe cu un om condamnat penal definitiv. Nu e o bârfă, nu e viața privată a cuiva anonim — e contextul direct al unei afaceri prezentate drept model de integritate.
Întrebarea simplă pe care presa de business nu și-o pune
Nimeni nu îi contestă Dianei Cîțu dreptul de a conduce o companie. Și e perfect posibil ca afacerea să fie, astăzi, profitabilă și funcțională. Dar jurnalismul nu înseamnă doar să repeți cartea de vizită pe care ți-o trimite un departament de PR. Întrebarea, una de bun-simț, este următoarea: cum se face că un profil care insistă pe „plecată de la zero”, pe idealism și pe „grija zilei de mâine” trecută la 18 ani, omite complet faptul că eroina lui este partenera de viață a unuia dintre cei mai cunoscuți condamnați pentru corupție din ultimul deceniu? Și cum se face că omisiunea se repetă, identică, de la un an la altul, și e difuzată simultan de Business Magazin și de Ziarul Financiar — două publicații ale aceleiași case?
Tăcerea aceasta selectivă nu e o scăpare. E o decizie editorială. Iar când o decizie editorială funcționează constant în favoarea imaginii familiei unui om condamnat penal, cititorul are tot dreptul să întrebe în interesul cui se ia.
