CECCAR, confiscat prin rotația acelorași persoane la conducere. Mandate suprapuse, candidați unici și control asupra unui patrimoniu de peste 347 milioane lei

Documentele arată mecanismul prin care cel mai mare organism profesional al contabililor din România a ajuns să fie controlat de același cerc de putere, printr-o succesiune de mandate construită în afara logicii legale: Șova Robert-Aurelian conduce Consiliul superior până în octombrie 2022, Chivu Elena-Ecaterina este validată formal pentru mandatul 2023–2027, iar înainte ca acest mandat să se încheie, Șova Robert-Aurelian este readus la conducerea centrală pentru mandatul 2026–2030, prin procedură cu candidat unic și prin procedură organizată chiar de Chivu Elena-Ecaterina.

Aceasta nu este o alternanță democratică. Este o rotație controlată a funcțiilor de conducere. Chivu Elena-Ecaterina nu apare ca o ruptură reală față de perioada Șova, ci ca veriga formală prin care continuitatea aceluiași centru de putere a fost păstrată. Mandatul său 2023–2027 a funcționat ca interfață instituțională, în timp ce mecanismul intern pregătea revenirea lui Șova la conducerea centrală pentru mandatul 2026–2030.

Faptul central este nelegalitatea succesiunii: dacă mandatul Chivu Elena-Ecaterina era validat pentru perioada 2023–2027, alegerile pentru viitorul președinte trebuiau organizate cu un an înainte de expirarea acestui mandat, adică în anul 2026, pentru mandatul 2027–2031. În schimb, documentele arată o procedură declanșată în anul 2025 pentru mandatul 2026–2030, fără un act public de încetare, scurtare sau reconfigurare a mandatului 2023–2027 al lui Chivu Elena Ecaterina.

Șova Robert-Aurelian nu avea dreptul să candideze pentru mandatul 2026–2030. Funcția de președinte al Consiliului superior nu era legal disponibilă, deoarece mandatul Chivu Elena-Ecaterina 2023–2027 era încă în curs și nu exista un act public de încetare, scurtare, vacantare sau reconfigurare a acestuia. În plus, Șova Robert-Aurelian nu îndeplinise perioada de pauză egală cu durata unui mandat de patru ani, necesară după exercitarea funcției de președinte al Consiliului superior în perioada octombrie 2014 – octombrie 2022. Prin urmare, candidatura sa din 2025 pentru mandatul 2026–2030 a fost introdusă înainte de termen, peste un mandat central încă valabil și fără respectarea intervalului de pauză, ceea ce transformă procedura într-o candidatură fără drept și într-o alegere organizată nelegal.

Rezultatul este o suprapunere nelegală de mandate și o uzurpare a conducerii CECCAR: funcția este exercitată formal de o persoană, dar centrul real de comandă rămâne în interiorul aceluiași grup. Consiliul superior, comisiile de nominalizare și președinții de filială apar ca verigi ale aceluiași mecanism: creează cadrul procedural, filtrează candidaturile, validează candidatul unic și mențin accesul la funcții în interiorul aceluiași circuit de influență. Rotația nu se limitează la funcția de președinte al Consiliului superior, ci funcționează și între calitatea de membru în Consiliul superior și funcția de președinte de filială, respectiv invers, ceea ce arată o circulație controlată a acelorași persoane între nivelul central și filialele CECCAR.

Miza nu este doar prestigiul unei funcții. Funcțiile de conducere din CECCAR înseamnă putere, influență, indemnizații, beneficii, acces la decizie, control asupra bugetului, asupra patrimoniului, asupra comisiilor, asupra candidaturilor și asupra banilor membrilor. Cine controlează succesiunea mandatelor controlează, în fapt, organismul profesional și resursele sale.

Iar resursele sunt uriașe: CECCAR a raportat în anul 2025 capitaluri proprii totale de 347.255.059 lei, active imobilizate de 241.040.368 lei și un excedent/profit total de 45.908.915 lei. Într-un organism fără scop patrimonial, aceste cifre transformă problema legalității conducerii într-o miză majoră de interes public. Nu vorbim doar despre alegeri interne. Vorbim despre controlul asupra unei instituții profesionale și asupra unui patrimoniu construit din banii membrilor.

Aceasta este esența cazului: un grup de persoane rămâne la butoanele CECCAR prin rotația acelorași funcții, prin candidaturi unice, prin comisii care filtrează accesul la conducere și prin alegeri organizate peste mandate încă valabile. Sub aparența unor proceduri formale, conducerea organismului profesional apare confiscată, iar succesiunea Șova–Chivu–Șova este expresia cea mai clară a acestui mecanism.

Firul central al confiscării conducerii: Șova – Chivu

Firul central al documentelor arată o succesiune controlată a conducerii CECCAR, nu o alternanță reală între mandate independente. Șova Robert-Aurelian exercită funcția de președinte al Consiliului superior în perioada octombrie 2014 – octombrie 2022. După această perioadă, conducerea formală este preluată de Chivu Elena-Ecaterina, validată pentru mandatul 2023–2027 prin Hotărârea Conferinței Naționale nr. 23/189/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 aprilie 2023.

Acesta este punctul de plecare juridic: mandatul Chivu 2023–2027 nu este o mențiune administrativă, ci un mandat central validat prin act publicat în Monitorul Oficial, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 și al Regulamentului de organizare și funcționare al CECCAR. Din acest moment, orice succesiune la funcția de președinte al Consiliului superior trebuia să respecte durata mandatului, regulile de continuitate și condițiile de încetare sau reconfigurare a funcției.

În realitate, documentele arată altceva: înainte ca mandatul Chivu 2023–2027 să ajungă la termen, este pregătită revenirea lui Șova Robert-Aurelian la conducerea centrală pentru mandatul 2026–2030. Nu printr-o competiție reală, nu după închiderea mandatului aflat în curs, nu în baza unui act public de încetare anticipată a mandatului Chivu, ci printr-o procedură cu candidat unic, finalizată prin Hotărârea Conferinței Naționale nr. 25/243/2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 29 aprilie 2025.

Prin urmare, succesiunea Șova – Chivu – Șova nu arată o schimbare efectivă de putere, ci conservarea aceluiași centru de comandă. Chivu Elena-Ecaterina apare ca titular formal al mandatului 2023–2027, însă actele ulterioare arată că acest mandat a funcționat ca etapă intermediară pentru revenirea lui Șova Robert-Aurelian la conducerea centrală. În această logică, conducerea formală a mascat continuitatea controlului real.

Aceasta este esența mecanismului: cel mai important organism profesional al contabililor din România nu este condus prin alternanță reală, ci prin rotația acelorași persoane în funcții-cheie, sub aparența unor mandate distincte și a unor proceduri electorale formale.

Punctul de ruptură: alegeri pentru 2026–2030 peste mandatul 2023–2027

Punctul de ruptură juridică este declanșarea în anul 2025 a procedurii pentru mandatul 2026–2030, deși mandatul Chivu Elena-Ecaterina fusese validat pentru perioada 2023–2027.

Mandatul Chivu era 2023–2027, succesiunea legală trebuia construită pentru mandatul următor, respectiv 2027–2031. Regula din Regulamentul de organizare și funcționare al CECCAR privind alegerea președintelui cu un an înaintea expirării mandatului președintelui în funcție conducea la organizarea alegerilor în anul 2026, pentru mandatul 2027–2031. În schimb, documentele arată o procedură declanșată în anul 2025 pentru mandatul 2026–2030.

Această diferență nu este una tehnică. Ea schimbă însăși logica mandatului. În loc ca mandatul 2023–2027 să fie dus la termen, iar succesiunea să fie pregătită pentru perioada 2027–2031, s-a construit o procedură care introduce un nou mandat central 2026–2030 peste mandatul încă valid al lui Chivu Elena-Ecaterina.

În lipsa unui act administrativ public de încetare anticipată, scurtare, vacantare, revocare, renunțare sau reconfigurare a mandatului Chivu 2023–2027, procedura Șova 2026–2030 este o succesiune nelegală peste un mandat aflat în curs. Nu este vorba despre o neclaritate procedurală, ci despre o modificare de fapt a centrului de putere înainte de expirarea mandatului validat prin Monitorul Oficial.

Prin această procedură, conducerea CECCAR a fost rearanjată înainte ca mandatul legal în curs să se închidă. Acolo se află ruptura: nu în existența unui nou candidat, ci în faptul că noul mandat a fost pregătit și validat înainte ca mandatul anterior să își epuizeze durata juridică.

Aceasta transformă alegerile pentru 2026–2030 într-un instrument de continuitate a controlului, nu într-un exercițiu normal de succesiune instituțională.

Candidatura fără drept legal a lui Șova Robert-Aurelian pentru mandatul 2026–2030

Problema centrală a procedurii prin care Șova Robert-Aurelian este readus la conducerea CECCAR nu este doar faptul că a fost candidat unic, ci faptul că nu avea dreptul legal să candideze pentru mandatul 2026–2030. Funcția de președinte al Consiliului superior nu era legal disponibilă, deoarece mandatul Chivu Elena-Ecaterina 2023–2027 era încă în curs și nu exista un act public de încetare, scurtare, vacantare sau reconfigurare a acestuia.

În plus, Șova Robert-Aurelian nu îndeplinise perioada de pauză egală cu durata unui mandat de patru ani, necesară după exercitarea funcției de președinte al Consiliului superior în perioada octombrie 2014 – octombrie 2022. Prin urmare, candidatura sa din anul 2025 pentru mandatul 2026–2030 a fost introdusă înainte de termen, peste un mandat central încă valabil și fără respectarea intervalului de pauză.

Procesul-verbal nr. 730 din 07.02.2025 consemnează o singură candidatură analizată pentru funcția de președinte al Consiliului superior CECCAR, mandat 2026–2030, iar anexa la procesul-verbal identifică persoana admisă: Șova Robert-Aurelian. Această candidatură unică nu apare într-o procedură electorală normală, ci într-o procedură care nu putea fi deschisă legal pentru mandatul 2026–2030, cât timp mandatul Chivu Elena-Ecaterina 2023–2027 era încă valabil.

Organizarea prematură a procesului electoral a fost făcută într-un regim de discreție care a împiedicat informarea reală a membrilor CECCAR. În locul unei comunicări clare, vizibile și instituționale privind deschiderea candidaturilor pentru funcția de președinte al Consiliului superior, procedura a fost plasată într-un cadru formal greu de observat, astfel încât membrii care nu făceau parte din circuitul intern de putere să nu poată cunoaște, pregăti și depune în mod efectiv candidaturi.

Prin urmare, în cazul Șova Robert-Aurelian, candidatul unic nu este un simplu fapt electoral, ci rezultatul unei candidaturi fără drept, introdusă înainte de termen, pentru o funcție care nu era legal disponibilă și în afara calendarului firesc al mandatului. Membrii CECCAR nu au fost puși în fața unei competiții reale, ci în fața unei soluții deja pregătite în interiorul aceluiași circuit de putere.

Aceasta transformă procedura Șova 2026–2030 într-un act de continuitate controlată, nu într-un exercițiu electoral legitim. Candidatura fără drept, lipsa funcției legal disponibile, nerespectarea perioadei de pauză, caracterul discret al procedurii și candidatul unic formează împreună mecanismul prin care revenirea lui Șova Robert-Aurelian la conducerea centrală a fost impusă înainte ca mandatul Chivu Elena-Ecaterina 2023–2027 să se încheie.

Rotația funcțiilor: metoda prin care același grup rămâne la conducerea CECCAR

Rotația funcțiilor este metoda prin care același cerc de influență își conservă controlul asupra CECCAR. Persoanele nu ies din zona de putere după încheierea unui mandat, ci sunt repoziționate: de la președinția Consiliului superior către alte funcții centrale, de la Consiliul superior către filiale, de la filiale către Consiliul superior sau de la calitatea de membru în Consiliul superior către funcția de președinte de filială și invers.

Această circulație nu arată o alternanță democratică, ci o rotație controlată între funcții-cheie. Funcția de președinte al Consiliului superior, calitatea de membru în Consiliul superior și funcția de președinte de filială apar ca poziții succesive prin care același grup rămâne în zona de decizie, influență, vizibilitate, beneficii și control instituțional.

În această logică, succesiunea Șova – Chivu – Șova este expresia centrală a mecanismului, dar componenta filialelor arată extinderea lui în teritoriu. Nu se schimbă centrul real de putere, ci doar pozițiile formale ocupate de persoanele din același circuit. Persoanele sunt mutate, readuse, menținute sau repoziționate în funcții compatibile cu păstrarea influenței.

Filtrul comisiilor de nominalizare se vede cu claritate mai ales la nivelul filialelor și al procedurilor în care au existat candidaturi respinse sau invalidate. Acolo, mecanismul nu mai constă doar în aducerea în fața membrilor a unui candidat unic, ci și în eliminarea candidaților care nu aparțin circuitului de rotație și influență. Prin aceste invalidări, comisiile nu doar administrează procedura, ci controlează accesul efectiv la competiție și protejează rotația acelorași persoane în funcțiile-cheie.

La nivelul filialelor, problema principală este filtrarea candidaților prin comisiile de nominalizare, astfel încât persoanele din afara circuitului să fie oprite înainte ca membrii să poată alege între alternative reale.

Procesele-verbale de invalidare a candidaturilor sunt dovada funcționării acestui filtru. Ele arată că mecanismul nu funcționează doar prin promovarea candidatului agreat, ci și prin eliminarea candidaților care ar putea rupe controlul grupului asupra funcțiilor de conducere.

Prin urmare, rotația funcțiilor nu este o consecință accidentală a unor mandate succesive. Este arhitectura prin care același grup rămâne la butoane: la centru prin  mandate suprapuse, iar în filiale prin comisii care filtrează accesul la competiție și mențin funcțiile în interiorul aceluiași circuit de influență.

Filiala Galați: efectul mecanismului la nivel local

După închiderea firului central Șova – Chivu – Șova, componenta Galați arată efectul mecanismului la nivelul unei filiale.

Procesul-verbal nr. 671 din 06.02.2025 privește analizarea candidaturilor pentru funcția de președinte al Consiliului filialei CECCAR Galați, mandat 2026–2030. Documentul consemnează o singură candidatură analizată, iar anexa la procesul-verbal identifică nominal candidatul admis: Chivu Elena-Ecaterina.

Această situație trebuie analizată în legătură cu succesiunea centrală. Chivu Elena-Ecaterina, titular formal al mandatului central 2023–2027, apare ca unic candidat admis pentru conducerea filialei Galați 2026–2030, în timp ce Șova Robert-Aurelian este readus la conducerea centrală pentru mandatul 2026–2030. Rezultatul este o repoziționare sincronizată: Chivu este coborâtă spre filială, Șova revine la centru, iar controlul rămâne în interiorul aceluiași circuit.

Pagina site-ului filialei Galați arată că, în prezent, filiala nu este condusă de un președinte titular, ci de o persoană care exercită temporar atribuțiile de președinte. Asta arată efectul mecanismului: după repoziționările de funcții, filiala apare într-un regim provizoriu, fără președinte plin afișat.

Aceasta confirmă că funcțiile nu sunt tratate ca mandate stabile, clare și exercitate firesc, ci ca poziții mutate, rezervate, ținute în interimat sau folosite în funcție de nevoia de conservare a controlului. Filiala CECCAR Galați arată efectul vizibil al mecanismului general: atunci când funcțiile sunt folosite ca piese într-o rotație de putere, instituțiile ajung să funcționeze prin formule provizorii, interimate și repoziționări.

Astfel, mecanismul central se vede în teritoriu. Chivu Elena-Ecaterina nu apare doar ca titular formal al mandatului central care semnează revenirea lui Șova, ci și ca persoană repoziționată spre o filială, în cadrul aceleiași succesiuni de putere. Acest lucru întărește concluzia că nu avem episoade izolate, ci un sistem de administrare a funcțiilor pentru păstrarea controlului.

Miza financiara: controlul asupra banilor membrilor și asupra unui patrimoniu de sute de milioane de lei (exemplificative numai pe 3 ani de pe site-ului Ministerului de finanțe) CUI RO 7426179

Rotația funcțiilor nu poate fi separată de dimensiunea financiară a CECCAR. Nu discutăm despre funcții simbolice, onorifice sau lipsite de miză. Cine controlează conducerea CECCAR controlează bugetul, patrimoniul, capitalurile proprii, activele imobilizate, nivelul cotizațiilor și taxelor, politica de investiții, indemnizațiile, deconturile, beneficiile și direcția instituțională a celui mai mare organism profesional al contabililor din România.

Aceasta este cheia financiară a mecanismului: funcțiile de conducere dau acces la putere, influență și bani. Nu doar la bani în sensul indemnizațiilor directe, ci la controlul asupra resurselor colectate de la membri, asupra modului în care acestea sunt administrate, investite, acumulate sau cheltuite.

Datele financiare publice arată dimensiunea reală a mizei. În anul 2025, CECCAR a raportat venituri totale de 89.545.040 lei și un excedent/profit total de 45.908.915 lei. În anul 2024, excedentul/profitul total fusese de 38.018.961 lei, iar în anul 2023 de 22.609.266 lei. Rezultă o acumulare constantă și masivă de resurse, într-un organism fără scop patrimonial, care nu are acționari, nu distribuie dividende și ar trebui să funcționeze în interesul direct al profesiei.

Indicatorul cel mai relevant este excedentul. În anul 2025, CECCAR a rămas cu un excedent/profit total de peste 45 milioane lei, la venituri totale de aproximativ 89,5 milioane lei. Nivelul excedentelor raportate arată că taxele, cotizațiile și celelalte contribuții percepute membrilor sunt mult supradimensionate față de nevoile reale de funcționare ale CECCAR. Dacă un organism fără scop patrimonial ajunge să acumuleze anual zeci de milioane de lei excedent, iar capitalurile proprii cresc constant până la peste 347 milioane lei, concluzia financiară este directă: membrii nu sunt taxați doar pentru acoperirea costurilor reale ale profesiei, ci pentru alimentarea unei acumulări patrimoniale masive aflate sub controlul conducerii.

Capitalurile proprii totale au ajuns la 347.255.059 lei în 2025, față de 299.486.398 lei în 2024 și 259.305.740 lei în 2023. Creșterea capitalurilor proprii într-un singur an este de 47.768.661 lei. Aceste cifre arată că CECCAR nu este doar un organism profesional, ci o structură care concentrează un patrimoniu uriaș, construit în timp din banii profesiei.

Activele imobilizate au crescut de la 144.428.871 lei în 2024 la 241.040.368 lei în 2025. Diferența este de 96.611.497 lei într-un singur an. O asemenea creștere trebuie explicată public: ce active au fost achiziționate, ce investiții au fost făcute, cine le-a aprobat, prin ce hotărâri, cu ce documente justificative și în ce măsură aceste resurse servesc efectiv membrii CECCAR.

În același timp, creanțele au crescut de la 3.282.257 lei la 5.381.251 lei, adică plus 63,95%. Această evoluție este importantă deoarece arată tensiunea dintre acumularea masivă de bani la nivelul CECCAR și obligațiile financiare suportate de membri.

Prin urmare, legalitatea conducerii CECCAR este direct legată de legalitatea controlului asupra banilor membrilor. Nu poate fi tratată separat succesiunea nelegală de mandate de administrarea unui patrimoniu de peste 347 milioane lei. Dacă funcțiile sunt ocupate prin rotație controlată, candidaturi unice, comisii de filtrare și alegeri organizate peste mandate încă valabile, atunci controlul asupra banilor membrilor ajunge în mâna aceluiași grup care controlează accesul la conducere.

Aceasta este miza reală: nu doar cine semnează hotărârile, ci cine controlează banii, patrimoniul, beneficiile și influența. Un grup nu rămâne ani la rând în jurul funcțiilor de conducere ale CECCAR doar pentru imagine publică. Rămâne pentru putere instituțională, acces la resurse, beneficii materiale, influență profesională și control asupra unui organism care administrează sume de ordinul sutelor de milioane de lei.

Ce trebuie explicat public

• care este actul prin care mandatul Chivu Elena-Ecaterina 2023-2027 a incetat inainte de anul 2027;
• care este temeiul exact din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 si din ROF CECCAR pentru organizarea alegerilor 2026-2030 peste mandatul 2023-2027;
• care este actul administrativ public in baza caruia au fost declansate in anul 2025 alegerile pentru Sova Robert-Aurelian, mandat 2026-2030, inainte de expirarea mandatului Chivu Elena-Ecaterina 2023-2027;
• de ce nu au fost organizate alegeri pentru mandatul 2027-2031, daca mandatul Chivu era 2023-2027 si alegerea viitorului presedinte trebuia pregatita cu un an inainte de expirare;
• de ce procedura pentru alegerea presedintele Consiliului superior CECCAR 2026-2030 a fost atât de discrete încât a avut candidat unic;
• cine a facut parte din comisiile de nominalizare si ce candidaturi au fost admise, respinse sau invalidate (cu referire la filialei Cluj, Mureș ca exemplu);
• ce candidaturi au fost invalidate sau respinse de comisiile de nominalizare si daca invalidarea a vizat candidati aflati in afara circuitului de rotatie si influenta care controleaza functiile de conducere;
• care este temeiul situatiei actuale de interimat la filiala Galati si de ce filiala nu este prezentata cu un presedinte titular;
• dacă mandatul Chivu 2023–2027 a reprezentat o conducere reală sau doar o etapă formală de conservare a aceluiași centru de putere, în condițiile în care revenirea lui Șova Robert-Aurelian a fost pregătită înainte de închiderea mandatului.
• cum se justifica excedentul/profitul total de 45.908.915 lei, capitalurile proprii de 347.255.059 lei si cresterea activelor imobilizate cu 96.611.497 lei;
• cum se intorc concret aceste resurse catre membrii profesiei contabile.

Documentele arată confiscarea conducerii CECCAR printr-un mecanism de rotație controlată a acelorași persoane în funcții-cheie. Succesiunea Șova Robert-Aurelian – Chivu Elena-Ecaterina – Șova Robert-Aurelian nu reprezintă o alternanță reală de mandate, ci continuitatea aceluiași centru de putere sub forme juridice succesive.

Șova Robert-Aurelian conduce Consiliul superior până în octombrie 2022, Chivu Elena-Ecaterina este validată formal pentru mandatul 2023–2027, iar înainte ca acest mandat să se încheie, Șova este readus la conducerea centrală pentru mandatul 2026–2030, prin procedură cu candidat unic și prin hotărâre publicată în Monitorul Oficial. În această logică, mandatul Chivu apare ca etapă formală de legitimare a continuității, nu ca schimbare reală de conducere.

Prin organizarea alegerilor pentru 2026–2030 peste mandatul 2023–2027, fără prezentarea unui act public de încetare, scurtare sau reconfigurare a mandatului Chivu, conducerea CECCAR a fost rearanjată înainte de termen. Aceasta este o suprapunere nelegală de mandate și o uzurpare a conducerii: funcția apare exercitată formal de o persoană, dar controlul real rămâne în interiorul aceluiași grup.

Candidatul unic nu este un accident, ci lipsa dreptului legal, funcția nedisponibilă, lipsa pauzei de patru ani și procedura prematură și discretă. Comisiile de nominalizare au rolul de a decide cine intră în competiție și cine este eliminat înainte ca membrii CECCAR să poată alege. Prin admiterea candidaților din circuitul de rotație și prin respingerea sau invalidarea candidaților din afara acestui cerc de influență, procedura electorală este golită de conținut, iar votul devine confirmarea unei selecții deja făcute.

Componenta Galați confirmă efectul mecanismului la nivel de filială. Chivu Elena-Ecaterina apare ca unic candidat admis pentru conducerea filialei Galați, în timp ce Șova este readus la conducerea centrală. Ulterior, filiala apare public fără președinte titular, într-o formulă de interimat. Această situație arată că funcțiile nu sunt exercitate într-o logică normală a mandatului, ci sunt mutate, rezervate, ținute provizoriu sau repoziționate în funcție de interesul conservării controlului.

Miza reală este financiară și instituțională. CECCAR controlează capitaluri proprii de peste 347 milioane lei, active imobilizate de peste 241 milioane lei și a raportat în anul 2025 un excedent/profit total de peste 45 milioane lei. Aceste cifre arată că nu discutăm doar despre funcții, orgolii sau poziții simbolice, ci despre controlul asupra banilor membrilor, asupra patrimoniului, asupra taxelor, cotizațiilor, indemnizațiilor, investițiilor și direcției instituționale a celui mai mare organism profesional al contabililor din România.

Nivelul excedentelor demonstrează că taxele, cotizațiile și contribuțiile percepute membrilor sunt mult supradimensionate față de nevoile reale de funcționare ale CECCAR. Un organism fără scop patrimonial care acumulează anual zeci de milioane de lei excedent și ajunge la capitaluri proprii de peste 347 milioane lei nu mai colectează doar pentru acoperirea costurilor profesiei, ci alimentează o acumulare patrimonială masivă aflată sub controlul conducerii.

Aceasta este concluzia de interes public: un grup de persoane a rămas la butoanele CECCAR prin rotația funcțiilor, candidaturi unice, comisii de filtrare, alegeri organizate peste mandate încă valabile și repoziționări între nivelul central și filiale. Sub aparența unor proceduri formale, conducerea celui mai mare organism profesional al contabililor apare confiscată, iar banii membrilor sunt administrați de același cerc de influență.

Până la prezentarea actului de încetare anticipată a mandatului 2023–2027, a temeiului legal pentru alegerile 2026–2030 și a explicațiilor privind excedentele, capitalurile proprii, activele imobilizate și nivelul taxelor, situația CECCAR rămâne una de nelegalitate instituțională, suprataxare a membrilor și control netransparent asupra unui patrimoniu profesional de sute de milioane de lei.