Sub masca unor tranzacții notariale aparent banale, ascunse în spatele terminologiei juridice seci și al unor birouri notariale de provincie, se derulează chiar în aceste momente una dintre cele mai cinice, complexe, halucinante și brutale operațiuni de transfer de avere din istoria recentă a sudului României. Nu vorbim aici despre o simplă vânzare de pământ, despre un țăran care își cedează un hectar de moștenire. Asistăm, în timp real, la lichidarea masivă, metodică și de o opacitate înfiorătoare a unui imperiu funciar și imobiliar clădit deceniu cu deceniu de familia celui mai influent baron politic al sudului, Paul Stănescu. Peste 367 de hectare de teren agricol, întinse ca o pânză de păianjen peste zeci de comune din județul Olt, la care se adaugă active imobiliare și energetice de importanță strategică uriașă vândute pe platforme publice de anunțuri, sunt trecute dintr-un buzunar în altul, pentru a spăla banii furați de la români. Această inginerie financiară cu ramificații la cel mai înalt nivel guvernamental miroase de la o poștă a spălare de bani, evaziune mascată, deturnare de fonduri publice și salvare in extremis de la un colaps bancar iminent.
Noile documente și dovezi care au ieșit la lumină – promisiunile de vânzare, anunțurile șocante de pe OLX și hotărârile de consiliu local adoptate pe furiș la primăria Corabia – ne obligă să privim mult dincolo de o simplă tranzacție agricolă. Aceasta este anatomia unui jaf cu acte în regulă, o operațiune de devalizare și acaparare care leagă miniștri, primari, firme-fantomă și bănci într-o horă a impunității absolute.
Fațada. Cumpărătorul-fantomă și milioanele aduse în portbagaj – puțin sub 2,76 milioane de euro
Documentele inițiale intrate în posesia noastră – patru promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare redactate sub semnătura notarului craiovean Șorop Alexandru-Oliviu – demască o schemă de o impertinență absolută. În rolurile principale îi regăsim pe Paul Stănescu (alături de soția sa, Marieta), pe fiul acestuia, Ștefan-Alexandru Stănescu, și perla coroanei familiei, compania Agromec Vișina S.A. În rolul cumpărătorului, adică al entității care aduce brusc, din neant, aproape trei milioane de euro cash, se află o firmă obscură, înființată relativ recent: NICOSORIAN TOTAL INS S.R.L. Avem așadar ecuația perfectă a capitalismului de cumetrie românesc: un baron politic care își vinde de urgență moșia, și o „săgeată” apărută de nicăieri cu portbagajul plin de bani.
Să privim mai întâi imaginea de ansamblu a primului act din această piesă de teatru. Paul Stănescu și soția sa vând peste 30 de hectare de teren. Fiul, Ștefan, vinde pe persoană fizică alte 12,8 hectare. Dar lovitura de grație o dă Agromec Vișina S.A., societatea controlată de familia Stănescu, care aruncă pe piață o suprafață halucinantă: peste 324 de hectare de pământ comasate în zeci și zeci de parcele prin Brastavățu, Corabia, Cilieni, Grojdibodu, Orlea, Rusănești, Vișina și Studina. Prețul bătut în cuie pentru absolut toată această suprafață, indiferent de calitatea solului, de amplasamentul topografic sau de accesul la infrastructură de irigații, este unul fix, stabilit din pixul celor care dictează legea tăcerii în județul Olt: 7.500 de euro pe hectar. Totalul acestei mega-tranzacții? Puțin sub 2,76 milioane de euro.
Părțile nu au semnat un contract direct, definitiv, de vânzare-cumpărare. O asemenea mutare pe tabla de șah a cadastrului românesc ar fi atras imediat atenția, ar fi declanșat mecanismele Legii 17/2014 privind preempțiunea (dreptul vecinilor, al arendașilor, al tinerilor fermieri sau al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, de a cumpăra primii) și ar fi ridicat întrebări incomode la Fisc. În schimb, arhitecții acestei scheme au optat pentru „promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare”, cu un termen de finalizare împins convenabil și suspect de mult în viitor, tocmai până în aprilie 2027.
Este un subterfugiu legal genial în cinismul lui: vânzarea este amânată pe hârtie pe o perioadă de câțiva ani, dar banii curg acum, imediat. Și nu vorbim despre un avans simbolic de câteva mii de euro menit să securizeze o tranzacție, așa cum se întâmplă în economia reală. Clauzele contractuale prevăd un avans obligatoriu uriaș, de 62% din valoarea totală, plătit chiar în ziua semnării actelor la biroul notarial. Vorbim despre peste 1,7 milioane de euro virate dintr-un foc în conturile familiei Stănescu și ale Agromec Vișina S.A.
Cine este acest cumpărător cu o forță financiară de magnat internațional, capabil să scoată din buzunar 1,7 milioane de euro cash doar pentru un avans? Actele ne indică societatea NICOSORIAN TOTAL INS S.R.L. O verificare sumară în bazele de date publice ne arată că firma are sediul social într-un apartament de pe strada Dr. Iacob Felix din Sectorul 1 al Capitalei și un cod unic de înregistrare care indică înființarea sa abia în anul 2022. Mai mult, administratorul acestei entități aparent multimilionare este un anume Simion Aurelian-Marin, un cetățean născut și domiciliat pe strada Ciobănașul din satul Urzicuța, județul Dolj. Cum a reușit o firmă cu o vechime pe piață abia perceptibilă, fără un istoric de afaceri colosale și administrată de un individ dintr-o comună doljeană să acumuleze lichidități de aproape trei milioane de euro pentru a cumpăra pământurile unuia dintre cei mai puternici oameni din statul român? Această discrepanță sfidează logica oricărei piețe libere.
Bailout-ul. Salvarea imperiului falimentar cu banii din Urzicuța
Dar cinismul tranzacției nu se oprește la simpla spălare a banilor sau ascunderea provenienței lor. Analiza atentă a documentelor aferente firmei Agromec Vișina S.A. scoate la iveală adevăratul, disperatul motiv al acestei vânzări intempestive: colapsul financiar mascat și salvarea imperiului cu banii fantomatici din Dolj. Agromec Vișina nu vinde pământ pentru a face achiziții noi, pentru a retehnologiza ferma sau pentru a se dezvolta pe alte piețe. Vinde pentru a scăpa din ghearele executorilor și ale băncilor. Terenurile societății, cuprinse în aceste promisiuni, sunt sufocate de ipoteci uriașe, semn că managementul de succes al familiei Stănescu este, în realitate, un balon de săpun ținut în aer pe datorie.
Un pachet masiv de terenuri este ipotecat în favoarea băncii BRD-Groupe Societe Generale S.A. pentru un credit de 1,5 milioane de euro, cu un sold rămas neplătit de 732.396 de euro. Un alt pachet uriaș de parcele este gajat la CEC Bank (banca de stat) și, atenție, garantat parțial de Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) pentru un alt credit astronomic, de 4.000.000 de lei.
Priviți cu atenție clauzele inserate în aceste promisiuni notariale de vânzare: băncile (BRD și CEC Bank) și-au dat acordul pentru această „înstrăinare” doar cu condiția fermă și ne-negociabilă ca toți banii din avans să intre direct, prin ordine de plată condiționate, în conturile lor, pentru rambursarea integrală și anticipată a creditelor. Așadar, SRL-ul fantomă din Urzicuța, administrat de domnul de pe strada Ciobănașul, bagă milioane de euro direct în conturile băncilor străine și de stat pentru a șterge cu buretele datoriile toxice acumulate în ani de zile de familia Stănescu.
Este un „bailout” – o salvare de la faliment prin injecție de capital extern – de proporții epice, finanțată din surse cel puțin dubioase. Statul român, prin Fondul de Garantare a Creditului Rural, a garantat afacerile private ale familiei Stănescu. Când lațul datoriilor s-a strâns și insolvența bătea la ușă, o firmă-săgeată a apărut providențial, ca un deus ex machina, pentru a curăța bilanțurile contabile ale baronului. Acest mecanism reprezintă o fraudare a spiritului oricărui sistem financiar sănătos: o inginerie prin care activele toxice ale bogaților zilei sunt salvate de la executare silită de către capitaluri cu origini incontrolabile, scăpând banca de un credit neperformant și pe debitor de faliment.
Tupeul suprem. Arenda pe propriul pământ vândut
Însă arhitecții acestei scheme s-au dovedit a fi nu doar disperați, ci și extraordinar de lacomi. După ce își bagă în buzunare sau în conturile de stingere a creditelor peste 1,7 milioane de euro, familia Stănescu nu cedează de fapt niciun metru pătrat de pământ agricol. Toate cele patru documente autentificate la notar conțin o clauză absolut sfidătoare și halucinantă din punct de vedere economic: obligația fermă a cumpărătorului de a încheia, imediat după semnarea promisiunii și plata avansului, contracte de arendă cu foștii proprietari.
De fapt, pentru AGROMEC Vișina, Iancu Sorin plătește o șpagă, a dat avans și la final nu mai achită diferența de bani, iar Paul Stănescu rămâne cu avansul și proprietar în continuare!
Mai exact, Paul Stănescu, Ștefan Stănescu și compania Agromec Vișina devin instantaneu, din proprietari aflați în pragul colapsului, arendași fericiți pe propriile pământuri pe care tocmai le-au vândut. Ei vor continua nestingheriți să exploateze terenul, să lucreze cu utilajele fermei, să încaseze generoasele subvenții APIA (finanțate din bani europeni și din bugetul național) și, mai ales, să recolteze și să vândă roadele pământului.
Și pentru a transforma jaful într-o bătaie de joc la adresa oricărui investitor real, cumpărătorul-fantomă este obligat prin contract să accepte o arendă derizorie: doar 1.400 de kilograme de grâu pe hectar pe an, sau echivalentul în bani la prețul dictat – culmea ironiei negre – tocmai de Consiliul Județean Olt, instituția care reprezintă fieful politic absolut și inatacabil al familiei Stănescu. Avem așadar definiția escrocheriei perfecte.
Baronul își vinde pământul la un preț uriaș, mult peste media zonei. Își acoperă absolut toate datoriile bancare toxice dintr-o singură mișcare folosind banii unei firme-paravan. Ocolește procedurile greoaie, transparente și concurențiale ale Legii preempțiunii semnând doar o promisiune ce expiră în 2027. Și, la actul final al piesei, se obligă pe sine însuși să continue să muncească pământul, să încaseze profitul agricol integral, plătind înapoi o arendă de mizerie, calculată la un preț stabilit de instituțiile pe care el însuși le controlează politic.
Cumpărătorul, entitatea NICOSORIAN TOTAL INS S.R.L., acționează aici nu ca un investitor agricol dornic să facă afaceri, ci ca o bancă privată, obscură, neînregistrată, care acordă familiei Stănescu un împrumut nerambursabil mascându-l într-o falsă tranzacție imobiliară. Niciun investitor rațional din lumea civilizată, cu milioane de euro bani curați, nu ar bloca aceste sume enorme într-un avans pe ani de zile fără să intre în posesia bunului cumpărat, permițând în schimb vânzătorului să facă profit de pe urma terenului. Este absurd.
Cartelul. Legătura cu Florin Barbu și „Banii de la Irigații”
Dacă credeam că SRL-ul din Urzicuța este singurul fir epic, ramificațiile ne duc direct la vârful Ministerului Agriculturii. O firmă din aceeași suveică, NICOSORIAN AGRO SRL, a făcut recent achiziții de un calibru și mai înfiorător: în 2025-2026, a cumpărat SC ZAHĂR SA – Corabia cu colosala sumă de 5.000.000 de euro și fosta societate TCIF din Craiova cu nu mai puțin de 8.000.000 de euro! Vorbim de un rulaj de 13 milioane de euro doar pe aceste două obiective industriale și funciare, la care se adaugă banii plătiți familiei Stănescu.
Informațiile obținute din rândul anchetatorilor și al surselor locale arată că în spatele acestor „Nicosorieni” se află, de fapt, un cumpărător real, păpușarul din umbră: un anume Iancu Sorin, zis „Dăbuleanu”, originar din comuna Grojdibodu (una dintre comunele unde Agromec Vișina tocmai a vândut terenuri). Însă „Dăbuleanu” nu operează singur. Protecția și, mai ales, sursa capitalului colosal vin din altă direcție politic-administrativă: Florin Barbu, cunoscut sub porecla de „Busi”, fostul Ministru al Agriculturii și omul de casă impus în funcție chiar de Paul Stănescu.
Schema devine astfel un cerc închis al corupției și spălării banilor proveniți din bugetul de stat. Banii cu care firmele-paravan controlează aceste cumpărări (Zahărul Corabia, TCIF, imperiul Stănescu) provin masiv din contractele derulate de Ministerul Agriculturii și structurile de Îmbunătățiri Funciare. Iancu Sorin „Dăbuleanu” este abonat la lucrări de reabilitare, facere și reparare a canalelor de irigații. Milioanele de euro scurse din bugetul național și din fonduri europene pentru irigații fictive sau supraevaluate ajung în conturile lui „Dăbuleanu”, de unde sunt pompate în SRL-uri precum NICOSORIAN. De acolo, ele se întorc, prin tranzacții umflate și „avansuri” de milioane de euro, direct în conturile lui Paul Stănescu (pentru stingerea datoriilor sale bancare) sub protecția fostului ministru Florin Barbu.
Și pentru ca sfidarea să fie totală, sursele confirmă că în ziua în care s-au semnat aceste antecontracte uluitoare, strada pe care își are sediul biroul notarului Șorop Alexandru-Oliviu a fost, pur și simplu, închisă publicului larg. Trupele de ordine sau firmele private de pază au asigurat un perimetru de securitate pentru ca baronul și săgețile sale să împartă milioanele statului fără spectatori nedoriți.
Totul capătă, în acest context, forma unei șpăgi mascate: Iancu Sorin, prin firmele sale, îi plătește practic o șpagă uriașă lui Paul Stănescu pentru a-i asigura continuitatea contractelor cu statul. Plătește avansul de 1,7 milioane, acoperă datoriile, iar în 2027, la termen, va refuza probabil să achite diferența. Actele prevăd că avansul se pierde. Rezultatul? Paul Stănescu rămâne cu milioanele de euro de la stat și cu terenurile înapoi în proprietate.
Proiectul Energetic. Vânzarea pe OLX și complicitatea Primăriei Corabia
Dezvăluirile capătă însă o dimensiune și mai grotescă atunci când părăsim zona agricolă și intrăm în zona tunurilor imobiliare și energetice. În timp ce zeci de mii de hectare își schimbă proprietarii scriptici prin notariate blocate, Agromec Vișina apelează la un instrument de vânzare destinat omului de rând: platforma OLX. Da, corporația care rulează milioane de euro are un cont de OLX creat în octombrie 2021.
Ce vinde pe OLX colosul familiei Stănescu?
Nu tractoare vechi, ci un activ strategic de o valoare inestimabilă în noul context european: 8,95 hectare de teren situat în intravilanul orașului Corabia. Anunțul, însoțit de capturi de ecran din satelit și detalieri tehnice precise, descrie un teren cu un potențial uriaș. Lotul cuprinde un „transformator electric al DEO în incinta acestui teren” și se află la doar „240 de metri distanță de Stația Electrică Corabia”. Hărțile atașate anunțului demonstrează clar această proximitate strategică față de stația electrică de pe Strada Ștefan cel Mare, prezentând două parcele uriașe (una de 69.506 mp și alta de 20.035 mp). Vânzătorul subliniază accesul la toate utilitățile (electricitate, gaze, canalizare) și ieșirea la două străzi.
De ce ar vinde o companie agricolă un teren intravilan atât de bine conectat energetic pe internet? Răspunsul este simplu: mafia tranziției verzi. Terenurile aflate în imediata apropiere a stațiilor de transformare de înaltă tensiune sunt aur curat pentru dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice și ferme eoliene. Problema majoră a energiei verzi în România este obținerea avizului tehnic de racordare (ATR) și costul imens al tragerii liniilor până la rețeaua națională. Având un teren la 240 de metri de o stație electrică majoră, valoarea acelui lot este, practic, multiplicată de zeci de ori.
Dar pentru ca un parc fotovoltaic să fie cu adevărat profitabil, ai nevoie de o suprafață compactă cât mai mare. Aici intervine, cu o coincidență temporală absolut cutremurătoare, primarul din Corabia, Iulică Oane. Conform documentelor intrate în posesia noastră (Referatul nr. 18607 și Proiectul de Hotărâre nr. 18606), exact la sfârșitul anului, pe 30 decembrie 2025, în timp ce românii se pregăteau de Revelion, primarul Iulică Oane punea pe masa consiliului local un proiect de urgență.
Scopul? Trecerea unor parcele masive de pământ în „domeniul privat al orașului Corabia”. Vorbim despre două loturi de teren fără construcții. Primul are 10.000 mp (1 hectar), iar al doilea are 20.000 mp (2 hectare). Total: 3 hectare de teren. Unde sunt situate? Pe Strada Gral David Praporgescu, învecinându-se cu Strada Oltului și cu diverse numere cadastrale locale (58009, 55884). Această manevră a fost justificată de aparatul primăriei printr-un referat (nr. 17539 din 10.12.2025) care atesta, suspect de repede, că pentru aceste terenuri nu există cereri de revendicare pe legea fondului funciar, calea fiind astfel liberă.
De ce este vitală această mișcare a primarului Oane? Pentru că bunurile aflate în domeniul public al statului sau al localităților sunt inalienabile – nu pot fi vândute. Dar odată trecute, printr-o simplă hotărâre de consiliu local, în domeniul privat al primăriei, aceste terenuri pot fi concesionate, închiriate sau chiar vândute mult mai ușor și netransparent.
Cumulând terenul de pe OLX (aproape 9 hectare) al familiei Stănescu cu cele 3 hectare băgate peste noapte de primarul Iulică Oane în domeniul privat (pregătite cel mai probabil spre alienare), observăm crearea unui bloc compact de pământ intravilan, perfect pentru un mega-proiect imobiliar, industrial sau, cel mai sigur, energetic, care necesită conectarea rapidă la Stația Electrică Corabia. Primăria nu face altceva decât să „curețe” juridic terenurile de lângă cele ale baronului, pregătindu-le să intre în aceeași morișcă a banilor rulați de rețeaua Barbu-Dăbuleanu.
Complicitatea criminală a Statului
În fața acestei avalanșe de dovezi, inacțiunea organelor statului nu mai poate fi scuzată prin incompetență. Este vorba de o complicitate structurală.
Cum este posibil ca Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) să nu înghețe tranzacțiile de milioane de euro ale unui sereleu dintr-un sat doljean? Notarul Șorop Alexandru-Oliviu bifează cu nonșalanță declarațiile privind proveniența legală a banilor, ignorând discrepanța colosală dintre profilul micii firme NICOSORIAN și avansul de 1,7 milioane de euro cash. Această bifare este o formalitate ridicolă care acoperă un abis infracțional.
Unde este Direcția Națională Anticorupție (DNA)? Cum este posibil să nu existe zeci de audieri când firmele care încasează milioane de euro de la Ministerul Agriculturii pentru irigații cumpără fabrici de zahăr (Corabia), întreprinderi grele (TCIF Craiova) și pompează „avansuri” în conturile firmei controlate de familia unui lider politic guvernamental marcant, Paul Stănescu?
Unde este Agenția Națională de Integritate (ANI)? Unde sunt Fiscul (ANAF) și Corpul de Control al Guvernului? Tăcerea lor asurzitoare demonstrează gradul de capturare a statului.
Mecanismele de protecție construite în actele notariale sunt sfidătoare la adresa statului de drept. Părțile au prevăzut expres că, dacă un preemptor legal (statul român prin ADS sau un tânăr fermier local) dorește să cumpere terenurile, loturile respective vor fi pur și simplu excluse din promisiune. Au securizat astfel tranzacția, golind de conținut Legea 17/2014, lăsând statului un rol strict decorativ.
Execuția publică a unui stat falimentar
Ceea ce se desprinde din aceste hârtii, planuri cadastrale, anunțuri de pe internet și hotărâri de consiliu local este rechizitoriul complet și definitiv al unei Românii feudale. O Românie în care legea este aplicată doar cetățeanului de rând, în timp ce băncile mari, notarii și instituțiile de control servesc, ca niște valeți umili, voința câtorva familii atotputernice.
Clanul Stănescu, cu ajutorul banilor rulați din bugetul statului prin interpuși precum Florin Barbu și Iancu „Dăbuleanu”, a reușit escrocheria deceniului. Au spălat milioane de euro din irigații inexistente sau supraevaluate, au acoperit găuri bancare uriașe, au păcălit dreptul de preempțiune, își păstrează exploatarea terenurilor, încasează subvenții, vând active energetice de top pe internet și își folosesc primarii din subordine pentru a comasa terenuri intravilane necesare viitoarelor afaceri „verzi”.
Aceasta nu este o afacere. Nu este nici măcar economie de piață. Este o execuție publică, la drumul mare și uși închise cu pază, a statului de drept. Marea spălare a feudei din Olt abia a început. Dacă instituțiile de forță nu vor interveni să pună sub sechestru asigurător aceste bunuri și să blocheze aceste conturi, până la clarificarea banilor învârtiți de SRL-urile lui Dăbuleanu, până în 2027 toate urmele vor fi șterse. Banii vor fi fost pierduți prin insule exotice, iar din sudul României va mai rămâne doar praful unui județ vândut la bucată, lăsat amanet mafiei politice. Și, încă o dată, cetățeanul român de rând va plăti, prin taxe, inflație și credite de stat garantate degeaba, factura lăcomiei nesfârșite a acestor baroni de carton.
