Registrul Auto Român a fost și este o sursă de ”venituri” pentru politicienii influenți din PSD, devenind astăzi o instituție în care au loc periodic descinderi ale procurorilor, la diferite sedii din țară, din cauză că în ultimii ani, ”spăgile” au explodat.
Totul a început în perioada în care director general la Registrul Auto Român era George-Adrian Dincă, când s-au făcut angajări masive de personal, aproximativ 600 de persoane angajate pe diverse posturi care nu erau necesare, în timp ce la departamentul DOIIT, Departamentul de omologări individuale şi inspecţii tehnice, nu s-a făcut nicio angajare.
După o perioadă, conducerea R.A.R a constatat că se depășește bugetul de salarii și a angajat o firmă de evaluare pentru a evalua toți inginerii de pe linie. Evaluarea a costat câteva milioane de euro și avea un scopul precis de a da afară peste 500 de angajați.
Cine este George-Adrian Dincă? Miniștrii au venit, au pleacat, dar Dincă a rămas!
Din toamna anului 2012 până în 2020, Registrul Auto Român a fost condus de George-Adrian Dincă, acesta câștigând dublul salariului președintelui Klaus Iohannis în anul 2019, și de câteva ori mai mult decât orice ministru de la Palatul Victoria, chiar mai mult decât orice șef de serviciu de informații.
În 2019, George-Adrian Dincă era și director general la Registrul Auto Român, dar și membru în Consiliul de Administrație, adică decizia luată în Consiliul de Administrație era pusă în aplicare din cealaltă funcție, cea de director general, sau cum spune un proverb românesc : ”el centra, el dădea cu capul”.
Mai mult, conform declarației de avere, George-Adrian Dincă a beneficiat de câteva posturi bine remunerate ca membru în consiliul de conducere al ISCTR și ARRR și chiar membru în bordul administrativ de la CNAIR.
În plus, George-Adrian Dincă se bucură de o zestre imobiliară mai numeroasă decât cea a lui Klaus Iohannis, care deține doar șase case. George-Adrian Dincă deține, conform declarației de avere, foarte multe terenuri și imobile, enumerarea acestora întinzându-se pe nu mai puțin de nouă pagini.
George-Adrian Dincă, șeful care s-a ocupat în perioada 2012-2019 de „activități de întreţinere şi exploatare a parcului auto” de la RAR, a ajuns să fie unul dintre cei mai bine remunerați angajați ai Ministerului Transporturilor și chiar din România.
George-Adrian Dincă a fost îndepărtat din funcția deținută la R.A.R. pe 31 ianuarie 2020, când a și postat un anunț pe pagina de Facebook a instituiției:
„Stimați colegi și colaboratori, dragi prieteni,
Calitatea mea de Director General al Registrului Auto Român încetează astăzi.
În spiritul transparent cu care v-am obişnuit, fac acest anunţ pe care îl însoţesc de câteva menţiuni profesionale şi personale.
În cei aproape 8 ani de mandat – ca o paranteză, longevitatea a fost cheia continuităţii proiectelor – am slujit unor cauze în care am crezut şi cred cu tărie…
Cu preţuire,
Ing. George-Adrian Dincă,
31 ianuarie 2020”
Te apucă râsul numai când te gândești că un individ ca acesta poate afirma public faptul că este transparent și că ”am slujit unor cauze în care am crezut şi cred cu tărie…”
Anunțul făcut public de George-Adrian Dincă, fost Director General al Registrului Auto Român, cu privire la încetarea mandatului său, pare la prima vedere un discurs formal de despărțire, însă o analiză atentă dezvăluie discrepanțe evidente între afirmațiile făcute și acțiunile sale anterioare. În contextul în care toată activitatea sa anterioară contrazice ceea ce declară, este important să examinăm fiecare aspect al discursului pentru a înțelege mai bine natura ipocriziei. După formula de început și anunțul încetării activității sale ca director al R.A.R, George-Adrian Dincă menționează ”spiritul transparent cu care v-am obișnuit”, subliniind aparentul angajament față de transparență. Cu toate acestea, dacă analizăm acțiunile sale anterioare, putem observa că transparența a fost departe de a fi o caracteristică a mandatului său, ceea ce ridică întrebări cu privire la veridicitatea celor spuse. O altă observație importantă este legată de mențiunea despre slujirea unor cauze în care ”a crezut și crede cu tărie”. Această afirmație este dificil de digerat având în vedere că acțiunile sale anterioare demonstrează că interesele personale și/sau financiare au fost prioritare în detrimentul celor ale instituției pe care a condus-o.
George-Adrian Dincă încheie cu o formulare de politețe, afirmându-și prețuirea față de cei cărora li se adresează, concluzie poate fi percepută ca o încercare de a masca ipocrizia și de a menține o imagine de bunăvoință, în ciuda faptului că toate acțiunile sale anterioare demonstrează contrariul.
Declarația lui George-Adrian Dincă, perspectiva ipocriziei sale evidente, reprezintă un exemplu clar al discrepanței dintre discursul managerial formal și realitatea acțiunilor. Este esențial să ne uităm dincolo de cuvinte și să evaluăm în mod critic atât comportamentul, cât și consecințele acestuia în practică pentru a înțelege cu adevărat caracterul și angajamentul personajului în fața responsabilităților sale.
George-Adrian Dincă a fost schimbat cu omul lui Radu Berceanu, Radian Tufă, care, în fapt, a fost director general doar pe hârtie deoarece în realitate, tot George-Adrian Dincă este cel care a condus în continuare condus R.A.R.-ul.
Jocul dublu al directorilor de la Registrul Auto Român.
În lumea afacerilor și a administrației publice, uneori, realitatea este departe de a fi așa cum este prezentată oficial. Acest lucru devine evident în cazul Registrului Auto Român (R.A.R.), unde schimbările aparente de conducere ascund de fapt o continuitate dubioasă. În centrul acestei scheme se află George-Adrian Dincă, fostul Director General al R.A.R., și Radian Tufă, un nume care apare în acte ca director, dar care, în realitate, este doar o marionetă în mâinile celor care controlează încă instituția.
Ce au în comun cei doi directori?
Cei doi directori, George-Adrian Dincă și Radian Tufă au fost implicați în achiziția unor tablete și a unui program de la PHOENIX BAIA MARE. Surse susțin că acest program nu acoperă întreaga prestație necesară Registrului și că prețurile plătite au fost supraevaluate. Aceste achiziții reprezintă o modalitate de a cheltui resursele publice în mod nepotrivit și de a favoriza anumite companii sau interese personale.
O altă tactică obișnuită a celor doi directori a fost blocarea salariilor, sub pretextul supraîncărcării organigramei. Cu toate acestea, sursele dezvăluie că această supraîncărcare a fost, de fapt, creată intenționat pentru a justifica lipsa fondurilor pentru plata salariilor. În același timp, investițiile au fost adesea supraevaluate și trucate, canalizând resursele către proiecte care aduceau beneficii personale sau altor interese.
În acest context, marea problemă sunt salariile și condițiile de muncă. Este inadmisibil ca un inginer specialist să fie plătit cu un salariu mai mic decît al femeii de serviciu din primărie. Pe de altă parte toți directorii care s-au perindat la conducerea instituției foloseau același discurs și acceași motivație: ,,nu mărim salariile inginerilor de la DOIIT deoarece oricum primesc…’’.
Demn de menționat este faptul că în Departamentul de omologări individuale şi inspecţii tehnice-DOIIT lucrează 370 de ingineri care aduc 99% din profitul de peste aproximativ 200 milioane euro pe an al Registrului Auto Român.
Un alt aspect comun al mandatelor lui George-Adrian Dincă și Radian Tufă a fost desființarea sindicatului din cadrul R.A.R. Prin controlul asupra sindicatului, cei doi directori au putut să-și mențină influența și să controleze opinia și acțiunile angajaților, evitând astfel posibilele proteste sau rezistențe împotriva practicilor lor discutabile. De asemenea, președintele sindicatului, fiind angajat al R.A.R., s-a aflat sub influența directă a directorilor și a acționat în interesul acestora.
Așadar, George-Adrian Dincă și Radian Tufă reprezintă două fețe ale aceleiași monede. Deși aparent diferiți, ambii au urmărit aceleași interese personale și au folosit aceleași tactici pentru a-și menține controlul asupra Registrului Auto Român. Prin analizarea acțiunilor lor și a consecințelor acestora, devine evident că preocuparea principală a fost întotdeauna propria lor putere și beneficiile personale, în detrimentul instituției și al angajaților acesteia
Va urma.
