Noi detalii ies la iveală în privința rețelei de influență din domeniul cultural, în care sunt implicați manageri ai instituțiilor de cultură, printre care și Florin Estefan, managerul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Episoadele anterioare ale anchetei jurnalistice au conturat deja un tablou al modului în care acesta și-a exercitat puterea asupra unor instituții-cheie.
Setea de putere pe care Florin Estefan o are asupra instituțiilor de cultură unde a făcut parte din conducere și/sau comisiile de evaluare, i-a adus multe câștiguri financiare. Se pot observa onorariile superioare exact la instituțiile pe care, din umbră, sub pretextul moralității, viziunii și competenței în reformarea unui sistem cultural (cum a afirmat în diverse cercuri sau interviuri), le-a „evaluat” sau le-a influențat, mai bine zis.
Filarmonica Oradea
Un exemplu relevant este Filarmonica Oradea, unde discrepanțele salariale și onorariile acordate ridică semne de întrebare cu privire la corectitudinea proceselor decizionale.
În acest caz, pe lângă numărul mare de contracte cu Filarmonica de Stat Oradea (mai sus fiind prezentată doar o mică parte) și cuantumul onorariilor, am constatat că nu toate contractele sunt însoțite de documentația preliminară obligatorie. Tot pe sistemul descoperit la Florin Estefan în cazul unor documente, referatele de necesitate nu conțin numere de înregistrare în evidența instituției, iar oferta de negociere a onorariilor nu apare exact la contractul cu cea mai mare sumă plătită în țară la o filarmonică publică, pentru un astfel de eveniment pentru un solist vocal, din informațiile noastre. Menționăm că într-un astfel de concert, solistul vocal nici măcar nu este prezent pe scenă pe întreaga desfășurare a evenimentului, așa cum este, spre exemplu, dirijorul, și nici la primele repetiții. Având în vedere sumele, se poate spune că a meritat poziția de membru în Consiliul Administrativ al Filarmonicii din Oradea.
Așadar, înțelegem că Florin Estefan a dat o anvergură mai mare Filarmonicii din Oradea, decât Filarmonicii „George Enescu” din București, pentru că financiar, remunerația lui Estefan este superioară față de valorile pe care prima filarmonică a țării le practică, după cum a afirmat managerul acesteia în cadrul unui interviu pentru TVR 1 (Filarmonica din București, la fel ca și la celelalte instituții de cultură investigate, au refuzat inițial să ne pună la dispoziție sumele exacte, dovedind aceleași practici lipsite de transparență, care ne fac să ne întrebăm ce este de ascuns).
Nu facem aprecieri despre calitatea prestațiilor artistice (deși am consultat specialiști, fiind oricum evident), și s-a tot vorbit despre acestea prin diverse publicații sau cronici, pe care auzim că Florin Estefan le contestă, probabil pentru că nu sunt eminamente elogioase sau întocmite de cei plătiți de dânsul din bugetul Operei Naționale din Cluj-Napoca.
Însă cel mai grav lucru este faptul că, așa cum reiese din afirmațiile managerului Filarmonici Oradea în rapoartele de activitate, Florin Estefan a deținut calitatea de membru în Consiliul de Administrație, care a avut ca obiect programele de activitate ale instituției și modul de în care sunt utilizate resursele bugetare, în perioadele în care Florin Estefan s-a aflat în raporturi contractuale bănești cu filarmonica.
Sursa: Raport de activitate al Filarmonicii de Stat Oradea
Iar aceste fapte o fac pe managerul filarmonicii, Carmen Rus, un veritabil complice, aceasta având datoria de a fi ultimul filtru de selecție împotriva săvârșirii acestui abuz. Însă, tocmai în baza acestor tipuri de prietenii pe bază de interese între manageri, se ajunge la astfel de situații.
Un alt aspect interesant este legat de costurile de cazare. Deși contractul nu menționează obligația filarmonicii de a asigura cazare, în evidențele de cheltuieli necesare pentru concertele în care Florin Estefan a participat (pot fi consultate mai sus), figurează cazare asigurată. Nu contestăm că e normal să fie achitată cazarea în astfel de situații, însă din ceea ce cunoaștem, Florin Estefan este originar din Oradea, după cum însuși declară.
De-a lungul experienței în jurnalism, astfel de practici prin care se deconta cazarea numerar pentru a masca onorariul total a mai fost întâlnită. Așadar, am verificat dacă există acest tip de cheltuială în sistemul public, însă nu am identificat nicio astfel de achiziție direct de către filarmonică, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la modul de plată. Motivul pentru care abordăm tangențial și acest subiect este pentru a înțelege mai bine practicile acestui manager. Să fie atât de însetat de „cultură” Florin Estefan încât să solicite cazare în orașul natal? Să sperăm că nu.
Bineînțeles că dacă instituțiile de cultură ar da dovadă de transparență, aceste cheltuieli s-ar regăsi în detaliu în sistemele de achiziții publice electronice și nu ar mai exista permanent suspiciuni. Lipsa lor în Sistemul Public de Achiziții se poate datora însă și încălcării legii, pe care managerul Filarmonicii din Oradea o face pe deplin și în cazul obligației de a publica notificările pentru contractele ce îi vizează pe colaboratorii instituției, conf. Legii 98/2016. Dar transparența este ultimul atribut care îi caracterizează pe majoritatea managerilor de instituții de cultură. Trebuie să menționăm că, printre excepții, se află Opera Națională din Cluj-Napoca, care a făcut publice aceste tipuri de contracte. Totuși, modalitatea în care acestea sunt puse la dispoziția publicului nu respectă în totalitate legislația privind accesul la informațiile de interes public. Acest aspect ridică probleme legate de transparență și conformitate cu normele legale, subliniind necesitatea unor măsuri suplimentare pentru a asigura respectarea dreptului cetățenilor de a accesa astfel de documente în condițiile prevăzute de lege.
Așadar, pare că avem în față un alt caz în care managerii tratează cu indiferență sau incompetență proceduri legale banale, care chiar dacă par neimportante, ne pot spune multe despre capacitatea lor de administrare a unor bugete imense și a unui domeniu deosebit de important pentru identitatea noastră. Iar despre această capacitate am arătat anterior ca fiind, de prea multe ori, sub nivelul așteptărilor, marcată de lipsa de transparență, decizii opace și o ignorare constantă a obligațiilor legale. Astfel de situații nu sunt doar simple scăpări administrative, ci reflectă un mod de gestionare defectuos, în care interesul public și responsabilitatea față de cetățeni sunt adesea lăsate în plan secund. Într-un sector esențial pentru cultura și identitatea noastră, asemenea practici nu fac decât să erodeze încrederea publicului și să alimenteze suspiciuni legate de utilizarea fondurilor și de prioritățile reale ale celor care ar trebui să administreze cu viziune și profesionalism.
Ca și cum nu ar fi suficiente aceste practici, după modelul lui Florin Estefan de a gestiona perfect cele 24 de ore ale unei zile, managerul actual al Filarmonicii din Oradea, Carmen Rus, ocupă acum concomitent atât funcția de consilier local, cât și pe cea de manager al filarmonicii (susținută de filiala PNL Bihor prin președintele Florin Birta, cel căruia Ilie Bolojan, confratele lui Florin Estefan, i-a cedat locul de primar la Oradea).
Nu este normal ca un manager sau un consilier local, care s-a angajat să se ocupe de problemele și conducerea unei instituții să poată ocupa în același timp ambele poziții. Cum va fi capabilă fizic să se ocupe 100% de atribuțiile ei din ambele instituții, primind și salariile întregi? Este normal să acceptăm așa ceva ca societate? Mai ales că politicienii afirmă des că angajații nu ar trebui lăsați să cumuleze două funcții la stat. Dar conducătorii ar trebui lăsați? Neacceptabilă fiind și motivarea că managerul își poate delega atribuțiile, pentru că atunci reiese că nu e nevoie de el.
Situația este însă copiată integral de la Florin Estefan, unde acesta cumulează practic trei activități principale: manager al Operei Naționale Cluj-Napoca, cadru universitar la Academia de Muzică din Cluj-Napoca (plătit din bugetele publice) și călător artistic permanent atât în țară, cât și în străinătate pe sistemele prezentate până acum. Cum poate o persoană să integreze temporal toate acestea? De la ce anume face rabat la calitate? Să nu uităm că el este, de asemenea, un susținător fervent atât în cadrul instituțiilor, asociaților, conferințelor, ministerelor etc. al interzicerii cumulării funcțiilor (însă doar teoretic și doar pentru ceilalți). Însă în lipsa răspunderii, pe care o tot clamăm în aceste articole, sigur că sunt posibile astfel de derapaje.
La fel cum a s-a întâmplat și în cazul Filarmonicii Arad, unde Florin Estefan a fost cooptat special pentru a-l înlătura pe managerul anterior (fapt pe care nu-l criticăm – este bine ca managerii care conduc instituțiile în mod defectuos să răspundă cu funcția), și la Filarmonica Oradea, Florin Estefan a fost omul cu care s-au aranjat lucrurile pentru demiterea fostului manager, Meleg Vilmos Tibor. Ori nu este corect sau moral ca un membru al comisiei (în acest caz, Florin Estefan) să profite de faptul că a pus umărul la venirea unui nou manager cu care să se afle frecvent în raporturi contractuale bănești.
Nu contestăm sau analizăm aici dacă demiterile au fost justificate, căci după cum am mai spus, existența unei răspunderi a managerilor este absolut necesară și întemeiată.
Chiar dacă sunt voci care nu consideră anormală prezența sa în comisiile de evaluare sau în organele de conducere, Florin Estefan sfidează orice urmă de moralitate ori legalitate și continuă să încheie contracte cu instituția, Filarmonica de Stat Oradea, la al cărei act decizional participă prin poziția sa de membru în Consiliul de Administrație.
Saga concursurilor de interpretare vocală continuă și ele pentru Florin Estefan, în august 2024 făcând parte din juriul Vocal International Competition, Musik Verein Graz, unul dintre membrii comisiei de jurizare având contracte exact cu filarmonica de la Oradea, unde Florin Estefan ghidona din umbra structurilor de conducere modul în care erau organizate concertele. Cum credeți că s-a recomandat Florin Estefan acolo, ca bariton de carieră (bănuim că în această calitate evaluează cântăreții) sau ca manager al instituției publice Opera Națională Română Cluj-Napoca?
Filarmonica Arad
Prezentăm și în cazul Filarmonicii Arad, doar câteva documente de plată (sistemul fiind identic cu cel prezentat până acum) privind concertul desfășurat la câteva luni după ce Florin Estefan l-a evaluat cu un calificativ de admitere pe managerul cu care va încheia, ulterior, raporturi contractuale în calitate de artist invitat.
Dacă facem o comparație cu celelalte instituții de concerte din țară, putem concluziona că Florin Estefan a reușit să-și obțină onorarii la o valoare care depășește alte instituții similare. Nu putem să afirmăm dacă acest fapt este un aspect negativ (este bine ca artiștii să fie remunerați rezonabil, deoarece este o meserie care se face cu sacrificii) sau celelalte filarmonici plătesc mult prea puțin, însă putem observa că Florin Estefan nu a obținut același succes și în dezvoltarea actului cultural acolo unde a „evaluat”, așa cum a făcut-o pentru câștigurile personale. Din nou, nu judecăm temeinicia evaluărilor din comisii (unde anumiți manageri au creat probleme) dar, se pare că, din nou, poziția lui Florin Estefan în comisiile de evaluare, atât în cazul demiterii fostului manager, Doru Orban (care a deschis calea numirii unui nou manager și la care a luat parte), cât și a instituirii noului manager, Laurențiu Muntean, i-a asigurat contracte și onorarii favorabile.
După cum se poate observa din articolul de presă în care se relatează despre evaluarea managerului Filarmonicii din Arad, Doru Orban, ”binomul Florin Estefan, manager al Operei Naționale din Cluj-Napoca – Carmen Rus, manager al Filarmonicii din Oradea” a mai dat o lovitură culturii românești.
Schimbările de conducere în sectorul cultural sunt adeseori un semn al tensiunilor dintre cei care conduc direcția artistică și administrativă, iar acest caz nu face excepție, amplificând preocupările legate de politicile interne și influențele externe care afectează buna funcționare a instituțiilor de cultură.
Bineînțeles că nici în cazul Filarmonicii din Arad, Florin Estefan nu consideră imoral sau ilegal să continue colaborarea remunerată deși a făcut parte din comisia de evaluare a managerului actual.
În final, nu putem decât să considerăm că am scos la suprafață o parte dintre viciile sistemului cultural din România, în principal prin reclamarea lipsei de răspundere a managerilor la nivel legislativ și a unui sistem foarte subțire de incompatibilități pentru unii membri comisiilor de evaluare.
Ca urmare a acestui fapt și a încercărilor repetate ale partenerilor sociali de a solicita modificarea Legii managementului instituțiilor publice de cultură, Ministerul Culturii a făcut pași mărunți (dar de departe suficienți) în direcția corectării anomaliilor, promovând un proiect de modificare a legislației. Pe această cale subliniem importanța existenței dialogului și a unei dezbateri la nivelul societății asupra modificărilor, și nu prin întâlniri obscure la care participă doar managerii beneficiari ai acestui sistem bolnav practicat până acum de reprezentanții Ministerului Culturii și ai partidelor politice care i-au susținut. În lipsa unei transparențe reale și a unei consultări autentice cu toți actorii implicați, specialiști, artiști, sindicate și societatea civilă, există riscul ca noile modificări să fie doar ajustări cosmetice, menite să mențină privilegiile celor care au profitat de acest sistem. Reformele nu trebuie să fie dictate exclusiv de cei care beneficiază de status quo, ci trebuie să reflecte un echilibru între interesele administrației, ale profesioniștilor din domeniu și ale publicului larg, căci doar printr-o dezbatere autentică, bazată pe principii de transparență și responsabilitate, putem spera la o schimbare reală, care să transforme cultura dintr-un domeniu gestionat prin relații de influență și lipsă de răspundere într-un domeniu central al societății noastre. Altfel, vom asista la perpetuarea acelorași practici nocive, ascunse sub iluzia unei reforme formale, fără impact real asupra calității actului de management cultural.
