Un prejudiciu de 993.041 lei și despăgubiri morale de 10 mii de lei, rezultat din despăgubiri morale și cheltuieli de judecată stabilite prin hotărâri definitive, apare consemnat oficial în Raportul Curții de Conturi nr. 53960 din 06.08.2025, ca fiind gestionat defectuos de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR). Documentul Curții de Conturi indică faptul că suma a fost tratată contabil drept o operațiune „în curs de clarificare”, fără ca instituția să fi făcut demersurile obligatorii pentru stabilirea vinovaților și recuperarea efectivă a prejudiciului.
În raport se precizează că AACR a înregistrat eronat în contul 473 „Decontări din operații în curs de clarificare” suma de 993.041 lei și despăgubiri morale de 10 mii de lei, reprezentând despăgubiri morale și cheltuieli de judecată stabilite prin hotărâri definitive, fără să efectueze o cercetare privind cauzele apariției prejudiciului și fără să stabilească persoanele responsabile pentru recuperarea lui. Aceeași constatare arată că situația nu a fost doar o problemă contabilă, ci una de management instituțional, întrucât lipsa investigației interne și a măsurilor de recuperare a fost menținută, deși prejudiciul era cert și deja stabilit de instanță.
Cazul ridică întrebări serioase privind rolul Consiliului de Administrație al AACR și al conducerii executive, pentru că recomandarea Curții de Conturi impunea ca instituția să identifice rapid persoanele care au generat prejudiciul și să declanșeze măsurile pentru recuperarea sumelor pierdute. Cu toate acestea, potrivit informațiilor furnizate de surse interne, între 06.08.2025 și 14.11.2025 s-au ținut ședințe ale Consiliului de Administrație, fără ca obligația de recuperare a prejudiciului să fie pusă în practică în mod transparent și ferm.
Mai mult, în același raport este consemnată și o abatere financiar-bugetară de proporții, în sumă de 7.878.061 lei, reprezentând vărsăminte din profit net care nu au fost virate la bugetul de stat, deși existau rezerve suficiente pentru acoperirea pierderilor contabile. Această constatare suplimentară sugerează că nu este vorba despre un incident izolat, ci despre un model de administrare financiară contestat de Curtea de Conturi.
În centrul controversei se află însă modul în care Consiliul de Administrație și conducerea AACR ar fi reacționat la raportul Curții de Conturi. În loc să fie demarată imediat acțiunea de recuperare a prejudiciului de la persoanele responsabile, sursele indică faptul că prioritatea conducerii ar fi devenit schimbarea clauzelor care au fost anulate prin actul adițional ceea ce ar fi putut duce la încetarea mandatului directorului general Nicolae Stoica (august 2025) dacă se declanșa acțiunea în răspundere împotriva acestuia pentru recuperarea prejudiciului.
Pe 25.11.2025, Contractul de mandat nr. 760/09.01.2023 al Directorului General Nicolae Soica a fost modificat prin Actul adițional nr. 5, semnat la această dată. Contract de mandat 09.01.2023. În documentele contractuale, AACR apare ca mandant, prin Consiliul de Administrație, reprezentat de Președintele CA Anghel Alexandru, ceea ce confirmă că modificarea nu putea avea loc fără implicarea directă a conducerii CA.
Conform explicațiilor din interiorul instituției, Actul adițional nr. 5 ar fi avut efectul de a elimina clauze esențiale care puteau duce la încetarea mandatului Directorului General odată cu inițierea unei acțiuni în instanță de răspundere de către CA împotriva directorului General. Practic, se creează suspiciunea că modificarea contractului a fost făcută nu pentru întărirea guvernanței corporative, ci pentru a bloca sau amâna consecințele unui demers de răspundere față de managerul executiv exact în perioada în care Curtea de Conturi cerea recuperarea prejudiciului.
Important de subliniat este că, indiferent de modificările contractului de mandat, prejudiciul constatat de Curtea de Conturi nu dispare și nu poate fi „șters” contractual. Actele adiționale nu pot produce efecte retroactive asupra faptelor deja consumate și asupra prejudiciilor deja stabilite și consemnate oficial, ci doar pot modifica raporturile juridice pentru viitor. În acest caz, prejudiciul de 993.041 lei este anterior actului adițional și este asociat explicit cu obligația instituției de a stabili responsabilități și de a recupera suma.
Sursele indică și că AACR ar fi inițiat acțiuni în instanță împotriva Curții de Conturi la 14.11.2025, cu doar 11 zile înainte de semnarea Actului adițional nr. 5, iar ulterior, pe 28.11.2025, membrii CA și directorul general ar fi inițiat acțiuni împotriva MTI și AMEPIP. Acest șir de evenimente întărește percepția că instituția a ales să se apere prin litigii împotriva autorităților de control și tutelă înainte de a se concentra pe recuperarea efectivă a prejudiciului din interior și sancționarea celor responsabili.
Un alt element care ridică semne de întrebare este faptul că, în timpul controlului Curții de Conturi, la 11.06.2025, a fost inițiată o achiziție pentru servicii de asigurare de răspundere profesională a administratorilor, asociată OUG 109/2011, contract publicat ulterior în SICAP.
În contextul existenței unui control în desfășurare și a riscului de constatări severe, o astfel de achiziție poate fi interpretată drept o mișcare de protecție juridico-financiară pentru conducere, anticipând posibile acțiuni de răspundere sau litigii.
În ceea ce privește responsabilii, documentele și cronologia descrisă de surse conturează un lanț de răspundere în care Consiliul de Administrație apare ca actor principal, întrucât avea obligația de a pune în aplicare recomandările Curții de Conturi, de a dispune investigația internă și de a iniția recuperarea prejudiciului. Președintele CA devine actor-cheie prin rolul de reprezentare și semnare a documentelor privind mandatul directorului general, iar directorul general este responsabil prin atribuțiile sale executive de administrare, control intern și gestionare a consecințelor deciziilor care au generat pierderile.
De asemenea, responsabilitatea poate atinge zona financiar-contabilă și juridică, întrucât prejudiciul a fost menținut ca „operațiune în curs de clarificare” fără corecții și fără măsuri de recuperare. În plus, în CA AACR se află și reprezentanți ai autorității tutelare, iar sursele indică numele lui Bogdan Mîndrescu ca reprezentant MTI în Consiliul de Administrație la AACR, acesta având un rol de decizie sau supraveghere în momentul în care contractul de mandat al directorului general ar fi fost modificat, în loc ca recomandarea Curții de Conturi să fie executată imediat.
BOGDAN MÎNDRESCU
De asemenea, Eduard Mike, reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice este și el direct responsabil ca instituția aplică corect legea în cazul unor astfel de probleme, însă bineînțeles nu și-a făcut datoria.
În final, cazul AACR ridică o întrebare esențială: de ce, după o constatare oficială a Curții de Conturi privind un prejudiciu cert de 993.041 lei și despăgubiri morale de 10 mii de lei, instituția nu a acționat rapid pentru recuperarea sumelor și stabilirea răspunderilor, alegând în schimb să modifice contractul de mandat al directorului general Nicolae Stoica și să inițieze litigii cu autorități de control și tutelă. Răspunsul la această întrebare poate clarifica dacă vorbim despre neglijență managerială, despre protejarea unei conduceri profund corupte sau despre un mecanism mai amplu de evitare a răspunderii în fața unei constatări de prejudiciu deja documentate oficial.
