Să conduci Agenția Națională pentru Sport nu înseamnă doar să participi la competiții, să tai panglici sau să faci declarații despre performanțele sportivilor. Înseamnă să administrezi unul dintre cele mai importante patrimonii ale statului român, format din sute de terenuri și peste o mie de clădiri, evaluate la peste 3,6 miliarde de lei. Iar când o instituție ajunge să fie caracterizată prin încălcări repetate ale legii, lipsă de control și sesizări către organele de urmărire penală, primul care trebuie să răspundă este conducătorul ei.
Agenția Națională pentru Sport a ajuns să ofere imaginea unei instituții care și-a pierdut controlul asupra propriului patrimoniu. Problemele identificate nu descriu simple greșeli birocratice, ci un mod de administrare care a permis încălcarea repetată a regulilor privind gestionarea bunurilor publice.
Una dintre cele mai grave constatări este că instituția și-a exercitat defectuos și superficial atribuțiile de administrare și control asupra bunurilor aflate în domeniul public și privat al statului. Practic, cei care au primit gratuit terenuri și clădiri din patrimoniul statului au ajuns să le folosească fără respectarea destinației pentru care acestea au fost acordate, iar conducerea Agenției nu a intervenit eficient pentru a opri aceste practici.
Mai grav, unele dintre aceste bunuri au fost închiriate mai departe, fără ca beneficiarii folosinței gratuite să aibă acest drept. Cu alte cuvinte, proprietăți ale statului au fost transformate într-o sursă de venit pentru alte entități, în afara cadrului legal, în timp ce instituția responsabilă cu administrarea lor nu a reușit să împiedice acest lucru.
Situația devine și mai serioasă în cazul construcțiilor ridicate pe terenuri aparținând domeniului public. Au fost identificate cazuri în care au fost construite imobile pe terenurile statului, iar ulterior aceste construcții au fost intabulate ca proprietate privată, deși terenurile aparțineau domeniului public. Este una dintre situațiile pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Neregulile continuă și în zona contractelor de închiriere. Contracte care nu au mai fost revizuite anual, deși legea impune actualizarea lor. Contracte care au continuat să producă efecte după expirarea termenelor legale. Contracte prelungite prin simplul acord al părților, fără organizarea unor noi licitații publice. În locul unei competiții transparente pentru administrarea bunurilor statului, s-a preferat menținerea acelorași chiriași prin proceduri care au ocolit mecanismele prevăzute de lege.
În numeroase situații, suprafețele închiriate au fost mărite prin simple acte adiționale, fără organizarea unor licitații publice și fără recalcularea corespunzătoare a chiriei. Astfel, beneficiarii au ajuns să folosească suprafețe mai mari decât cele licitate inițial, fără ca statul să respecte procedurile obligatorii pentru atribuirea acestor bunuri.
Au fost identificate inclusiv contracte de închiriere încheiate și derulate fără aprobarea prin hotărâre de Guvern, condiție obligatorie pentru bunurile aparținând domeniului public al statului. În același timp, nivelul chiriilor nu a fost revizuit anual, ceea ce ridică întrebări serioase privind protejarea intereselor financiare ale statului și valorificarea corectă a patrimoniului public.
O altă abatere gravă privește constituirea unui drept real de superficie asupra unor bunuri din proprietatea privată a statului, cu depășirea competențelor legale ale instituției. Cu alte cuvinte, Agenția a dispus asupra unor drepturi pe care legea nu îi permitea să le constituie.
Tabloul devine aproape incredibil atunci când se analizează evidența patrimoniului. Între situațiile financiare și inventarul centralizat al bunurilor statului au fost descoperite neconcordanțe în valoare totală de 390.620.010,31 lei. Vorbim despre sute de milioane de lei pentru care evidențele oficiale nu corespund, într-o instituție care ar trebui să cunoască în orice moment ce bunuri administrează și care este valoarea lor.
Problemele nu se opresc aici. Agenția a înregistrat și a menținut în contabilitate terenuri și clădiri în valoare de 15.558.890,26 lei, deși nu deține titlurile de proprietate aferente acestora. Practic, în evidențele instituției apar active pentru care documentele juridice lipsesc.
Mai multe direcții județene de sport și cluburi sportive aflate în subordinea Agenției nici măcar nu și-au înregistrat toate terenurile și clădirile în contabilitate sau le-au înregistrat eronat. Într-o structură care administrează un patrimoniu de miliarde de lei, asemenea deficiențe nu pot fi considerate simple scăpări administrative.
În plus, obligațiile privind administrarea, conservarea și întreținerea patrimoniului public nu au fost îndeplinite corespunzător. Cu alte cuvinte, instituția condusă de Constantin-Bogdan Matei nu doar că nu a controlat eficient modul în care au fost utilizate bunurile statului, dar nici nu a asigurat administrarea și protejarea lor în condițiile impuse de lege.
Toate aceste probleme privesc un patrimoniu uriaș: 285 de terenuri, evaluate la 2.297.909.222,14 lei, și 1.317 construcții, evaluate la 1.311.119.778,92 lei. În total, peste 3,6 miliarde de lei aflate în administrarea Agenției Naționale pentru Sport și a celor 102 entități subordonate.
Gravitatea situației este demonstrată și de faptul că pentru o parte dintre abateri au fost sesizate organele de urmărire penală. Printre acestea se numără închirierea unor bunuri din domeniul public fără hotărâre de Guvern, nerevizuirea anuală a chiriilor, suplimentarea suprafețelor închiriate fără organizarea unei licitații publice și intabularea nelegală a unor construcții edificate pe terenuri aflate în proprietatea publică a statului.
Constantin-Bogdan Matei nu este acuzat că ar fi săvârșit personal aceste fapte. Însă nici nu poate invoca lipsa de responsabilitate. Conducătorul unei instituții care administrează un patrimoniu de peste 3,6 miliarde de lei răspunde pentru modul în care aceasta este organizată, controlată și supravegheată. Atunci când se constată un lanț atât de lung de nereguli, întinse de la administrarea patrimoniului și până la evidența contabilă, de la contracte derulate cu încălcarea regulilor până la situații care au determinat sesizarea organelor de urmărire penală, problema nu mai poate fi pusă exclusiv pe seama funcționarilor din subordine.
Imaginea care se desprinde este aceea a unei instituții în care mecanismele de control au cedat, iar patrimoniul sportiv al statului a fost administrat într-un mod incompatibil cu standardele pe care orice autoritate publică ar trebui să le respecte. În fața unor asemenea constatări, Constantin-Bogdan Matei are obligația să explice cum s-a ajuns aici și cine își asumă răspunderea pentru unul dintre cele mai grave eșecuri administrative din istoria recentă a Agenției Naționale pentru Sport.
