Primăvara anului 2020 va rămâne întipărită în memoria colectivă nu doar ca debutul unei crize sanitare fără precedent, ci și ca o perioadă tulbure în care vulnerabilitatea extremă a aparatului de stat a fost speculată cu o precizie chirurgicală de o rețea de interese financiare extrem de bine ancorată în realitățile și hibele achizițiilor publice din România. În timp ce sistemul medical se afla în pragul colapsului, confruntându-se cu o lipsă disperată și acută de echipamente elementare de protecție, iar populația era supusă unor restricții drastice de izolare, anumite cercuri de afaceri au identificat în această stare de panică generalizată o oportunitate unică de îmbogățire rapidă.

Decretarea stării de urgență a adus cu sine o necesitate absolută: achiziția rapidă, aproape instantanee, de materiale medicale, măști, combinezoane și dezinfectanți. Totuși, această urgență administrativă a deschis o adevărată cutie a Pandorei din punct de vedere legislativ. Suspendarea procedurilor clasice de licitație, proceduri care în mod normal sunt menite să asigure un nivel minim de transparență și să garanteze concurența loială între actorii economici, a transformat bugetele instituțiilor de stat într-un teren de vânătoare deschis pentru cei care dețineau conexiunile potrivite și curajul de a forța limitele legii.

În centrul acestui uriaș mecanism de captare a fondurilor publice se află Mihaela Neagu, un personaj pe care presa de investigație și mediul de afaceri l-au supranumit adesea „Regina achizițiilor publice”. Analiza aprofundată a datelor comerciale, a deciziilor instanțelor și a documentelor oficiale din perioada de vârf a pandemiei nu indică în niciun caz o simplă conjunctură favorabilă sau un noroc comercial spontan. Dimpotrivă, informațiile conturează existența unei strategii premediat gîndite și executate, o arhitectură de afaceri derulată pe mai multe direcții majore. Această strategie a implicat reactivarea peste noapte a unor companii „dormande” pentru a fi folosite pe post de paravan, utilizarea agresivă a contestațiilor juridice ca armă de blocaj împotriva concurenței și, nu în ultimul rând, exploatarea la maximum a contractelor obținute prin atribuire directă de la o multitudine de instituții ale statului.

Intermedierea de tip paravan și tunul inițial de la Unifarm

Pentru a înțelege pe deplin cum a funcționat acest ecosistem financiar în primele zile ale crizei, trebuie să disecăm prima și, probabil, cea mai riscantă operațiune derulată de această rețea: contractele masive semnate cu compania de stat Unifarm. În acest caz specific, strategia rețelei nu a presupus expunerea directă a companiilor deținute în mod oficial și public de Mihaela Neagu. Arhitectura a fost una de tip paravan, o schemă clasică utilizată în afacerile cu grad ridicat de risc, menită să absoarbă orice potențial șoc de natură penală, administrativă sau mediatică și să creeze o distanță aparentă între decidenții reali și tranzacțiile controversate.

Compania aleasă pentru a juca acest rol de tampon a fost BSG Business Select SRL. Istoricul acestei firme este elocvent pentru modul de operare al rețelei. Până în primăvara anului 2020, societatea avea un istoric complet inactiv în domeniul achizițiilor medicale, fiind ceea ce în limbajul de business se numește o companie „dormandă” sau „de sertar”. Cronologia evenimentelor din luna martie 2020 arată însă o sincronizare absolut uluitoare cu deciziile luate la nivel global și național privind pandemia de coronavirus, o sincronizare care ridică mari semne de întrebare cu privire la accesul acestei rețele la informații privilegiate.

Cu doar câteva zile înainte ca Organizația Mondială a Sănătății să declare în mod oficial pandemia globală, pachetul majoritar de acțiuni al firmei BSG Business Select a fost preluat, aparent din senin, de Simona Ciulavu. Acest personaj nu era unul necunoscut autorităților judiciare. Istoricul său includea controverse majore și condamnări anterioare în dosare complexe de crimă organizată, un detaliu care subliniază profilul riscant al persoanelor implicate în prima linie a acestor importuri urgente.

Zilele care au urmat acestei preluări de acțiuni par desprinse dintr-un manual de operațiuni speciale. Pe data de șaisprezece martie a anului 2020, o zi în care România abia începea să înțeleagă gravitatea stării de urgență, firma BSG Business Select devine, printr-o procedură accelerată, plătitoare de Taxă pe Valoarea Adăugată. Pe data de optsprezece martie, la o distanță de doar patruzeci și opt de ore de la această formalitate fiscală, camioanele firmei deja descărcau echipamente de protecție aduse din Turcia direct în curtea depozitelor Unifarm. O asemenea viteză de reacție, care a presupus identificarea furnizorilor externi, negocierea prețurilor, organizarea transportului internațional, trecerea vămilor în condiții de restricții severe și livrarea efectivă, este practic imposibilă pentru o firmă fără experiență, sugerând clar că întreaga operațiune fusese pregătită cu mult timp înainte, iar BSG a fost doar interfața legală introdusă în ultimul moment.

Conexiunea directă cu Mihaela Neagu nu a fost lăsată la vedere în actele comerciale ale companiei BSG. Legătura s-a realizat extrem de subtil, prin intermediul partenerilor de operațiuni și al asociaților din planul secund. Astfel, transportul prețioaselor măști și combinezoane din Turcia către România a fost asigurat și păzit cu strictețe de Akyle Security. Analizând acționariatul acestei firme de pază și protecție, anchetatorii și jurnaliștii au descoperit prezența fiului Mihaelei Neagu, care avea doar douăzeci și șase de ani la acea vreme, alături de Constantin Pitcovici, un personaj de asemenea cunoscut ca fiind un apropiat și un partener de încredere al Simonei Ciulavu. Această intersecție de nume și interese demonstrează că BSG Business Select a acționat ca un simplu vehicul intermediar între producătorii turci și compania statului român.

Potrivit investigațiilor efectuate de autorități în acea perioadă febrilă, această firmă paravan a depus ofertele cu foarte puțin timp înainte de aducerea fizică a mărfii, a mutat echipamentele de protecție dintr-un depozit în altul și a reținut un profit de intermediere absolut colosal, estimat la sute de mii de euro. Gravitatea acestui mod de operare a fost confirmată ulterior de acțiunile Direcției Naționale Anticorupție. Acesta este chiar faimosul dosar în care Adrian Ionel, directorul general al Unifarm din acea perioadă, a fost trimis în judecată sub acuzația extrem de gravă că ar fi solicitat o mită în valoare de șapte sute șaizeci de mii de euro chiar de la reprezentanții acestei rețele, în schimbul facilitării contractelor și acceptării unor echipamente de o calitate îndoielnică.

Atacul juridic și transformarea contestațiilor în armă de șantaj comercial

Dincolo de importurile realizate la limita prăpastiei prin firme paravan, rețeaua gravitațională a Mihaelei Neagu a demonstrat o abilitate remarcabilă de a folosi însăși legislația românească drept o armă de blocaj corporativ. Atunci când instrumentul atribuirilor directe nu a mai putut fi folosit sau când miza financiară a fost pur și simplu prea mare pentru a fi ascunsă sub umbrela stării de urgență, tactica s-a schimbat radical. Rețeaua a apelat la un mecanism de gherilă comercială extrem de nociv pentru interesul public: utilizarea contestațiilor strategice pentru a bloca firmele concurente și pentru a paraliza procedurile de achiziție ale statului.

Un exemplu de manual pentru această strategie cinică s-a derulat în vara anului 2020. În acea perioadă, Ministerul Sănătății a inițiat și a organizat o licitație de o anvergură uriașă, un proiect esențial pentru sănătatea publică națională. Era vorba despre achiziția unui lot masiv de o sută cincisprezece milioane de măști de protecție, destinate în mod special persoanelor vulnerabile, pensionarilor și pacienților cu afecțiuni cronice din România. În urma evaluării ofertelor, licitația a fost câștigată, conform criteriilor stabilite de minister, de compania Naguma Medical Supply.

Naguma Medical Supply și-a schimbat numele în DONIMAS SRL – iar activele sunt ascunse prin firme paravan din Cipru

Momentul în care a intervenit rețeaua a fost calculat milimetric. Deși nu deținea sub nicio formă experiența logistică, forța financiară sau stocurile fizice necesare pentru a onora un contract de o asemenea magnitudine la acel moment, compania Best Achiziții SRL, firma controlată direct și oficial de Mihaela Neagu, a depus o contestație dură la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Efectul acestei acțiuni juridice a fost unul imediat și devastator pentru cetățenii care așteptau acel ajutor guvernamental. Procedura de semnare a contractului a fost complet blocată, iar livrarea acelor milioane de măști către populația vulnerabilă a fost întârziată nepermis de mult, cu săptămâni și chiar luni de zile, într-un moment în care fiecare zi de întârziere se măsura în noi infectări și presiune suplimentară pe spitale.

Practica de a contesta marile proceduri de achiziție publică, chiar și atunci când șansele de câștig pe fond sunt nule, este un instrument adesea folosit de anumiți actori economici din România pentru a forța negocieri secundare. Prin blocarea procedurii, contestatarul poate forța compania câștigătoare să îi cedeze o parte din contract sub forma unei sub-contractări, doar pentru a-și retrage plângerea. În alte cazuri, această metodă este utilizată pur și simplu pentru a câștiga timp prețios, oferind propriei rețele răgazul necesar pentru a-și securiza linii de aprovizionare alternative și pentru a se pregăti pentru o eventuală reluare a licitației. Indiferent de motivul real din spatele acelei contestații, rezultatul a fost același: interesul public major a fost sacrificat pe altarul jocurilor de culise corporative, demonstrând că rețeaua era dispusă să paralizeze instituții întregi dacă nu reușea să capteze fondurile vizate.

Explozia bugetelor descentralizate și mirajul financiar al atribuirilor directe

În paralel cu marile manevre la nivel guvernamental, care atrăgeau atenția presei de investigație și a organelor de cercetare penală, un alt braț operațional al imperiului Mihaelei Neagu funcționa la capacitate maximă, exploatând bugetele entităților din eșalonul doi. Aici, la nivelul spitalelor individuale, al primăriilor și al administrațiilor locale, tactica a fost diferită. Nu a mai fost nevoie de firme paravan, de interpuși obscuri sau de contestații nesfârșite. Rețeaua a acționat direct, sub propriul nume, profitând de fragmentarea bugetelor și de lipsa unui control centralizat și eficient.

Compania fanion utilizată pentru această campanie de acaparare a bugetelor locale a fost Best Achiziții SRL. Analiza parcursului financiar al acestei societăți scoate la iveală cifre care sfidează orice logică a unei creșteri economice organice. Dacă în anul 2017 firma raporta la autoritățile fiscale un singur angajat și o activitate modestă, în anul de grație 2020 a raportat o cifră de afaceri astronomică, atingând valoarea de două sute patruzeci și unu de milioane de lei. Acest veritabil miracol financiar a fost alimentat exclusiv prin atribuiri directe, realizate rapid, fără concurență, justificate permanent de umbrela protectoare a stării de urgență.

Dincolo de contractul controversat mediat de firma BSG, însăși compania Best Achiziții a facturat direct către compania de stat Unifarm sume uriașe. Doar în luna martie a anului 2020, în mijlocul haosului decizional, firma a vândut statului mănuși, combinezoane de protecție și măști chirurgicale în valoare de patruzeci și cinci de milioane de lei. O sumă imensă atribuită printr-o simplă semnătură, ocolind orice sistem de verificare a prețurilor de pe piața liberă.

Operațiunile s-au extins cu o viteză impresionantă și la nivelul autorităților din Capitală. Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București, instituția care gestionează finanțele unităților sanitare din subordinea primăriei, i-a atribuit direct firmei Best Achiziții trei contracte succesive. Aceste înțelegeri comerciale, semnate fără niciun fel de licitație deschisă, au totalizat peste două sute optzeci de mii de euro, având ca obiect livrarea de măști cu grad ridicat de protecție și combinezoane destinate medicilor aflați în prima linie a frontului anti-covid.

Succesul financiar uriaș înregistrat în primul an de pandemie nu a însemnat însă oprirea motoarelor. Dimpotrivă, a consolidat o poziție de forță care a permis rețelei să atace bugete și mai mari în etapele ulterioare ale crizei sanitare. Astfel, în anul 2021, aceeași rețea a reușit să câștige o cotă uriașă dintr-un contract guvernamental gigantic, gestionat în comun de Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate și de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Miza acestui contract a reprezentat-o livrarea a milioane de teste rapide de salivă, destinate testării masive a elevilor în școlile din întreaga țară.

Acest ultim mare contract s-a transformat rapid într-unul dintre cele mai mari scandaluri de sănătate publică din perioada pandemiei. O parte semnificativă dintre testele livrate de firmele asociate rețelei s-a dovedit a fi ineficientă, generând o rată alarmantă de rezultate fals-pozitive. Copii au fost trimiși acasă, clase întregi au fost închise inutil, iar părinții au fost forțați să plătească din propriul buzunar teste PCR costisitoare pentru a infirma rezultatele eronate furnizate de stat. Situația a devenit atât de gravă încât a atras atenția și intervenția directă a Corpului de Control al Guvernului, care a declanșat o anchetă extinsă pentru a stabili condițiile în care au fost acceptate la plată loturi de teste cu performanțe atât de slabe.

O arhitectură structurală perfect adaptată vulnerabilităților statului

Punând cap la cap toate aceste elemente investigate, cronologii, asocieri ascunse, creșteri financiare artificiale și decizii la limita legii, concluzia care se conturează este una clară. Tiparul de business pus în mișcare pe durata crizei pandemice nu a fost un simplu lanț de tranzacții comerciale, ci o arhitectură complexă, gândită pe două paliere total diferite, concepută pentru a maximiza profitul și a minimiza expunerea în fața legii.

Pe de o parte, a existat un palier complet expus, asumat și legalizat. Acest nivel a fost reprezentat de firme precum Best Achiziții sau Libro Events, companii aflate direct sub controlul Mihaelei Neagu. Aceste entități au fost utilizate cu predilecție pentru a drena fondurile provenite din contractele descentralizate, unde atribuirile directe erau la ordinea zilei, iar fragmentarea achizițiilor făcea aproape imposibilă o verificare de ansamblu. Pe acest palier, prețul sau calitatea mărfurilor, deși adesea situate la limitele superioare ale pieței sau la limita inferioară a calității acceptabile, puteau fi justificate legal prin existența unei crize de aprovizionare. Riscul asumat aici a fost unul strict de natură administrativă și comercială.

Pe de altă parte, a existat un palier complet obscur, format din interpuși de fațadă, parteneri din umbră și firme de sertar reactivate peste noapte. Acest nivel ascuns, reprezentat de entități precum BSG Business Select și de asocieri cu persoane având un trecut legat de crima organizată, a fost folosit exclusiv pentru tranzacțiile de mare calibru din primele zile de pandemie. Acestea au fost „tunurile” financiare veritabile, unde interacțiunea se făcea direct cu vârful instituțiilor statului, precum Unifarm, și unde riscul asumat era maxim, cu implicații penale profunde, legate de corupție, trafic de influență și dare de mită.

Întregul sistem operațional creat și condus de Mihaela Neagu în acei ani reprezintă astăzi un studiu de caz esențial pentru orice instituție antifraudă. Este dovada palpabilă a modului în care lipsa de predictibilitate, slăbiciunea controlului intern din instituțiile publice și panica generalizată pot transforma o dramă națională într-o afacere privată extrem de profitabilă, lăsând în urmă un sistem sanitar sărăcit și o populație lipsită de protecția la care avea dreptul. Întrebarea care rămâne suspendată, mult după încheierea oficială a pandemiei, nu este doar câți bani s-au scurs prin aceste scheme, ci câte astfel de vulnerabilități fundamentale au rămas în continuare necorectate în aparatul administrației publice din România.