👇 Donează! Susține-ne pe Patreon 👇
Pentru a deveni magistrat în România, trebuie să participi și să promovezi un concurs care se organizează o dată sau de două ori pe an de către Consiliul Superior al Magistraturii, în baza Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Concursul pentru admiterea în magistratură se organizează pentru absolvenții facultăților de drept care au dobândit cel puțin 5 ani vechime în profesiile juridice, pentru ocuparea directă a posturilor de judecător și procuror scoase la concurs, iar concursul pentru admiterea în Institutul Național al Magistraturii se organizează pentru absolvenții facultăților de drept, fără îndeplinirea condiției vechimii în profesiile juridice.
În cadrul acestor concursuri, candidații trebuie să promoveze o probă scrisă juridică, iar ulterior, cei declarați admiși la prima probă participă la proba interviului.
În cadrul probei interviului, care este o probă subiectivă și lipsită de orice fel de transparență deoarece proba este eliminatorie iar candidații respinși nu cunosc motivele respingerii, firmele de avocatură au avocați între cei cinci membri ai comisiilor de examinare. Precizez faptul că acești avocați sunt prezentați în cadrul acestor comisii de interviu drept cadre didactice universitare, dar această funcție nu le anulează calitatea de avocat nici anterior concursului, nici în timpul concursului și nici ulterior acestui concurs.
De exemplu, prin analiza pe care am efectuat-o cu privire la aceste aspecte, am identificat două firme de avocatură ai căror avocați parteneri au fost prezenți în aceste comisii de interviu în ultimii ani. Este vorba despre Societatea Civilă Profesională de Avocați „Zamfirescu, Racoți, Vasile & Partners” și Societatea Civilă Profesională de Avocați „Micu, Zarafiu & Asociații”.
Prima dintre aceste firme de avocatură se laudă, aproape în fiecare an, că deține supremația în ceea ce privește soluționarea litigiilor din România.
Călin Zamfirescu de la Societatea Civilă Profesională de Avocați „Zamfirescu, Racoți, Vasile & Partners” este socrul fostului ministru al Justiției, liberalul Cătălin Predoiu, și a fost decanul Baroului București, el fiind asociat mulți ani, în firmele sale de insolvența cu celebrii Arin Stănescu, un avocat controversat, cu dublă cetățenie, israeliano-română ( care a murit , între timp) și Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției și președinte al PNL, toți , foști colegi de facultate.
În această formulă, cei trei au întocmit legislația din insolvență, în perioada ministeriatelor de la Justiție, a lui Valeriu Stoica, Monica Macovei și Cătălin Predoiu. Asta, deși erau în conflict de interese, ei deținând firmă de insolvență.
Firmele controlate de aceștia, au fost implicate în diverse cazuri controversate de insolvență, ceea ce le-a adus în “portofoliu”, dosare penale, fiind în atenția procurorilor DNA de mai mulți ani.
Ei au câștigat sume enorme de bani de pe urma falimentelor unor bănci, precum Banca Internațională a Religiilor, Banca de Investiții și Dezvoltare, dar și de cel al unor firme precum Petromservice. Printre clientii acestora s-au aflat Sorin Ovidiu Vântu și Dan Voiculescu.
Prin urmare, este logic faptul că interesele sale financiare în dosarele de pe rolul instanțelor de judecată din toată țara sunt enorme. Ori, din acest punct de vedere, se pare că prezența domnului avocat în aceste comisii de interviu este într-adevăr justificată. Acum domnul avocat acordă note viitorilor magistrați, iar în viitor acesta și colegii lui din cadrul firmei vor susține dosarele clienților lor în fața acestor magistrați. Mi se pare ingenios.
Pe lângă acest fapt, domnii avocați apără și persoane care sunt inculpate și condamnate în dosare de mare corupție, printre clienții lor cei mai celebri numărându-se Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță, Gabriel Popoviciu. În mod firesc, la această situație devin puțin confuz: dacă acești avocați care apără hoții din România sunt considerați de către Consiliul Superior al Magistraturii oameni cu o înaltă ținută morală, astfel încât îi desemnează în aceste comisii de interviu și ajung să dețină aceste funcții publice care le permit să decidă cine poate fi magistrat în această țară, atunci orice alte comentarii sunt inutile.
Nu știu cum este posibil să te afli, în același timp, de ambele părți ale baricadei. Pe de o parte, în activitatea profesională vrei să acorzi cea mai bună asistență și reprezentare juridică clienților tăi acuzați de fapte de corupție (și care te plătesc din banii obținuți din „munca cinstită”, iar, pe de altă parte, faci parte din aceste comisii de interviu și urmărești să fie selectați „cei mai buni” magistrați.
Dacă legile ar fi respectate în România, o persoană nu poate fi în același timp atât avocat (înscris pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, cum sunt domnii avocați), cât și membru în aceste comisii de interviu pentru că, în acest caz, avocatul devine funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999 a funcționarilor publici coroborată cu art. 175 al. (2) din Codul Penal, astfel încât acesta se află în situație de incompatibilitate/conflict de interese, încălcându-se și Legea nr. 161/2003 a conflictului de interese: – „De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”.
De asemenea, art. 38 al. (1) din Legea nr. 51/1995 a profesiei de avocat interzice asimilarea avocatului funcționarului public, cu excepția unor cazuri stricte: – „În exercitarea profesiei, avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției, ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarilor publici, cu excepția situațiilor în care atestă identitatea părților, a conținutului sau datei unui act”.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dispune că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală (ex: Consiliul Superior al Magistraturii), administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. Aceasta se exercită prin persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică și care poartă denumirea de funcționar public, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeași lege.
Prin urmare, logica mea simplă nu îmi permite să înțeleg un lucru: în conformitate cu art. 133 al. (1) din Constituția României, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, dar, în același timp, această autoritate publică numește avocații corupților și penalilor în funcții publice, avocați care își desfășoară activitatea în firme de avocatură specializate în soluționarea litigiilor, pentru ca aceștia să participe la selecția judecătorilor și procurorilor din România.
În concluzie, ar trebui să le închinăm ode acestor avocați și să îi aplaudăm frenetic la scenă deschisă pentru că ne dau încredere să dormim liniștiți, știind că selecția magistraților din România se află „pe mâini bune” iar independența justiției este neatinsă.
Dacă aveți opinii cu privire la cele relatate, le puteți scrie la e-mail: opinie.justitie.independenta@gmail.com
Dovezi cu privire la avocații desemnați în comisiile de interviu de la concursul pentru admiterea în magistratură și de la concursul pentru admiterea în Institutul Național al Magistraturii
Opinie legală formulată de Valerian Cioclei, avocat partener în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocați „Zamfirescu, Racoți, Vasile & Partners”, pentru susținerea apărării lui Dan Voiculescu în dosarul ICA.
Andrei Zarafiu, avocat partener în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocați „Micu, Zarafiu & Asociații” și colegul său avocatul Bogdan Micu, împreună cu clientul lor Sebastian Ghiță.
Dovada conform căreia Andrei Zarafiu este avocat partener în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocați „Micu, Zarafiu & Asociații”
