Conform surselor publice, First Bank, Garanti Bank, Unicredit, Banca Comercială Română, Banca Transilvania și Patria Bank sunt băncile care finanțează cu zeci de milioane de euro activitatea tuturor companiilor prin care Augustin Oancea a devenit cel mai prolific vânzător de energie din România. În timp ce Paul Nicolau, alias Pescor se plânge în mediul online că nici o bancă nu vrea să îi crediteze afacerile, Augustin Oancea, zis Sconcsul încasează credite directe și de 50 de milioane de euro pe ochi frumoși. De ce? Pentru că în spate se fac afaceri grele prin care statul român este jefuit cu acordul mafiei din energiei și al clasei politice mafiote de pe malul Dâmboviței.
Din informațiile date, reiese că patronul de la One Horia Manda a cotizat și el cu circa 6 milioane de euro către firma AMV SOLAR SRL deținută de Augustin Oancea prin Patria Bank.
În ciuda faptului că toate operațiunile economice ale companiilor din grupul Tinmar Energy sunt finanțate cu credite bancare, absolut niciuna dintre aceste instituții nu a observat faptul că, pe toată perioada în care prețul energiei a fost plafonat, acestea au desfășurat activități de export și import de energie, cu diferențe semnificative de preț.
Mai bine de 3 ani, aceste instituții financiare, cu departamente juridice și de conformitate foarte puternice, așa cum am observat fiecare dintre noi când ne-am dorit să deschidem un cont bancar, sau să obținem un împrumut, dar mai ales atunci când la intervale constante de timp suntem obligați să ne actualizăm datele, nu au observat că, pe banii lor, și prin niște mecanisme economice extrem de evidente cineva mulgea la propriu statul român.
Niciuna dintre instituții nu a sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care, în mod automat, este sesizat pentru orice tranzacție mai mare sau atunci când un deponent nu poate explica de unde are acele câteva mii de euro pe care vrea să le depună, dar nici Banca Națională a României, care are rolul de a supraveghea, controla și sancționa instituțiile bancare din România și care are un sisteme de raportare extrem de rigid pentru a putea urmării activitatea bămcilor comerciale.
Augustin Oancea nu putea genera toată această schemă de fraudare a bugetului statului, prin creșterea artificială a prețului energiei vândute consumatorului final, fără o complicitate tacită din partea băncilor finanțatoare, care gestionează, de altfel, și conturile curente ale companiilor sale.
În toată perioada în care prețul energiei a fost plafonat și statul plătea diferența dintre prețul real de vânzare a energiei și cel facturat consumatorului final, Augustin Oancea, prin Tinmar Energy, Eye Mall SRL, Lord Energy SRL și Solprim SRL, a creat o schemă simplă prin care unele firme cumpărau energie pe care o revindeau unui lanț de firme, prin intermediul căruia prețul final de vânzare era crescut artificial. În același timp, se muta portofoliul de clienți pentru ca toate vânzările să fie justificate. Această schemă, descoperită în cele din urmă de procurori, a prejudiciat bugetul de stat cu sute de milioane de euro.
Din păcate, nicio instituție a statului nu a luat, timp de mai mulți ani, nicio măsură pentru a destructura această schemă. În ciuda faptului că băncile aveau acces la toate datele de achiziție, prin contractele de finanțare, și, în același timp, aveau acces la documentele care stăteau la baza procesului de achiziție-vânzare, niciuna dintre ele nu a luat măsuri pentru a stopa acest fenomen și pentru a sesiza Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și Banca Națională a României.
Aceste bănci, atât de vigilente când vine vorba de persoane fizice, sau firme mici, au sprijinit o schemă de frauda care a adus prejudicii imense consumatorilor români și statului, dar care, în același timp, a îmbogățit nejustificat și ilegal un oligarh român,
Cu banii spălați de aceste bănci prin procesul de creditare-rambursare, Oancea a devenit unul dintre marii moguli imobiliari din Dubai, cumpărând sute de apartamente în acest paradis fiscal. Nimeni nu l-a întrebat cum a generat aceste profituri enorme, cum a transferat banii în Dubai, sau cum a reușit să gestioneze toate aceste bănci ca niciuna dintre ele să nu sesizate ingineraria financiară pe care acesta a desfășurat-o.
Răspunsul pentru toate aceste lucruri pare să fie unul simplu, așa cum Oancea a afirmat de nenumărate ori: acolo unde s-a luat șpaga, toți trebuie să tacă și să execute.
