O notă informativă explozivă, primită recent de redacția Anchetatorii.ro, aruncă în aer cel mai lăudat proiect energetic al ultimului deceniu: centrala cu reactoare nucleare modulare mici (SMR) de la Doicești. Ceea ce oficialii de la București prezintă, sub umbrela parteneriatelor strategice, drept o revoluție tehnologică și o garanție a independenței energetice, ascunde de fapt o asimetrie financiară halucinantă. Este o schemă clasică în care compania de stat Nuclearelectrica își asumă 100% din riscul financiar al unui proiect experimental de sute de milioane de euro, în timp ce partenerul privat – grupul E-INFRA, controlat de magnații clujeni Teofil și Simion Mureșan – și-a asigurat 50% din acționariat venind la masă doar cu un teren cumpărat ieftin și reevaluat astronomic peste noapte.

Am disecat nota informativă primită pe surse, afirmație cu afirmație, și am confruntat-o cu datele oficiale, rapoartele financiare și istoricul deciziilor politice. Rezultatul este anatomia unui jaf corporativ mascat de securiști ordinari care nu știu decât să jefuiască România.

Nota informativă și „miracolul” multiplicării imobiliare de la Doicești

Documentul primit la redacție lovește direct la temelia asocierii dintre stat și privat: „Frații Mureșan au cumpărat o centrală termică veche la Doicești, închisă, cu 4 mil euro. […] Au creat o companie Ropower, s-au asociat jumătate jumătate cu frații Mureșan de la Cluj care au venit cu terenul evaluat la 20 de mil unde au plătit 4”.

Cum s-a ajuns aici? Platforma fostei centrale termice pe cărbune de la Doicești, județul Dâmbovița, a cărei infrastructură ajunsese să fie parțial demolată, a fost preluată de compania privată Nova Power & Gas, parte a conglomeratului clujean E-INFRA. Sursele din piața de energie indică faptul că acest activ abandonat a fost cumpărat „la bani de nimic”. Nota informativă estimează prețul la 4 milioane de euro, cert este că suma plătită inițial a fost infimă raportată la anvergura la care avea să fie conectat terenul.

Nu a trecut mult timp până când decidenții statului român au identificat subit acest teren drept locul ideal pentru a scrie istorie nucleară. După un studiu inițial parțial finanțat (1,2 milioane USD) de agenția americană USTDA la începutul anului 2021, în luna mai 2022 amplasamentul deținut de privați la Doicești a fost calificat drept candidat optim.

A urmat ingineria corporativă. În toamna lui 2022 se lansează oficial RoPower Nuclear SA, compania de proiect pentru dezvoltarea reactoarelor. Structura acționariatului? Egală: 50% Nuclearelectrica (stat) și 50% Nova Power & Gas (privat). Însă aici intervine „magia” financiară sesizată de sursa noastră. Pentru a-și justifica jumătatea din această companie strategică, compania clujenilor a adus în asociere terenul, care a fost imediat reevaluat și acceptat la o valoare explodată. Rapoartele arată că valoarea la care s-a fixat acest activ strategic a ajuns la aproximativ 25 de milioane de euro. Prin urmare, băieții deștepți din energie au cumpărat ieftin un teren industrial dezafectat și, în urma interesului brusc al statului, l-au revândut și valorificat în interiorul noii companii la prețuri uriașe.

Nuclearelectrica vine cu toți banii – frații Mureșan fac miliarde prin furt

Una dintre cele mai grave acuzații din nota informativă este legată de modul în care este susținut efortul investițional: „Nuclearelectrica vine cu toți banii […] iar studiile au fost declanșate după ce s-a făcut totul”.

Dacă o companie este deținută 50-50, regulile elementare de business dictează ca ambele părți să împartă echitabil presiunea financiară. Nu și în cazul RoPower Nuclear. Documentele financiare publice demonstrează o cedare totală a intereselor statului în favoarea partenerului privat. Capitalul social propriu-zis al companiei mixte este infim, de doar 4 milioane de euro. Grosul finanțării, banii reali care susțin toată activitatea de până acum, vin tot de la compania națională.

Nuclearelectrica finanțează proiectul RoPower sub formă de împrumuturi corporative. Vorbim despre cifre astronomice pentru o simplă fază de pregătire. Până în luna martie 2026, statul român investise deja în gaura neagră de la Doicești, direct sau sub forma acestor împrumuturi, uriașa sumă de aproximativ 204 milioane de euro.

Care sunt garanțiile pe care statul le are pentru acești bani? Împrumutul gigant este garantat doar parțial, fix prin ipotecă pe amplasamentul reevaluat la 25 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, Nuclearelectrica riscă sute de milioane de euro cash, în timp ce frații Mureșan privesc spectacolul relaxați de pe margine, expunând la risc doar un teren cumpărat cu mărunțiș. Dacă mâine proiectul este oprit, statul român suportă direct o gaură de sute de milioane de lei, recuperând doar un câmp plin de betoane dezafectate.

Acest mecanism confirmă acuzațiile apărute în spațiul public, conform cărora partenerii de la Nova Power pregătesc „marele tun”, în timp ce românii sunt pregătiți să plătească o energie la „triplu preț”. Statul plătește studiile, statul acoperă cercetarea, statul ia împrumuturile, în timp ce privatul capitalizează jumătate din valoarea viitoare a proiectului.

Cine sunt arhitecții din umbră? Profilul fraților Mureșan

Pentru a înțelege cum a putut statul român să accepte o asemenea poziție de inferioritate corporativă, trebuie să analizăm profilul partenerilor de la Nova Power & Gas. Compania este parte a holdingului E-INFRA, controlat de Teofil Mureșan, Simion Mureșan și Marian Pantazescu.

Acești magnați clujeni nu sunt antreprenori apăruți de nicăieri, ci fac parte din structura adâncă a afacerilor abonate la conexiunile cu statul. De altfel, prezența lui Marian Pantazescu în acționariat explică multe; acesta are un istoric relevant în administrația publică, fiind numit în trecut chiar șeful Poștei Române, exact în mandatul ministrului PSD al Comunicațiilor, Dan Nica. Această capacitate de a pendula între afaceri private gigantice și poziții cheie în statul român i-a transformat în jucători indispensabili.

Șmecherii de la NOVA au șpăguit clasa politică, iar decidenții de la Nuclearelectrica, i-au umplut de bani

În spațiul public oficial, Teofil Mureșan preferă declarațiile poleite, descriind RoPower Nuclear drept „un model pentru alte proiecte viitoare în energie”, cu un accent pe „stabilitatea și agilitatea” companiei sale. În realitate, modelul său de afaceri propus aici se traduce prin obținerea unui profit enorm fără riscuri aferente.

Omul de afaceri Teofil Mureșan și-a întins antenele și în alte proiecte mamut ale statului. El este implicat, de exemplu, în planurile pentru o linie de înaltă tensiune în curent continuu (HVDC) care ar urma să traverseze România, proiect în care partener de cursă lungă este tot compania de stat Transelectrica. Modus operandi rămâne același: acolo unde curg banii publici pentru infrastructură critică, apar ca intermediari sau asociați și magnații de la Cluj.

Cosmin Ghiță: „Golden boy”-ul pus să semneze cecurile statului

Dacă frații Mureșan reprezintă capitalul privat avid de garanții de stat, cel care le semnează cecurile din bani publici este Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica. Parcursul său profesional arată exact ca o schemă de plantare a unui om de sistem.

Ghiță a preluat conducerea operatorului centralei de la Cernavodă în septembrie 2017. Avea la acel moment o vârstă frapantă pentru un astfel de post: 27 de ani. Ascensiunea sa rapidă s-a făcut exclusiv prin propulsie politică. Anterior numirii în fruntea companiei naționale cu cele mai mari bugete de investiții, el a lucrat ca și consilier la cabinetul premierului de atunci, Sorin Grindeanu (aprilie 2017), și a fost imediat plasat în Consiliul de Administrație al Companiei Naționale a Uraniului.

Cu un background educațional în Statele Unite, absolvind științe politice și limba rusă la Bates College în 2012, Ghiță a fost interfața perfectă pentru implementarea acestui contract cu americanii de la NuScale. El și-a asumat integral decizia de a vărsa fondurile companiei de stat în pușculița de la Doicești, declarând răspicat că „securitatea energetică a României şi disponibilitatea surselor sale de energie curată sunt şi vor rămâne priorităţi”.

Sub protecția declarațiilor corporatiste, prin care promitea menținerea și crearea de noi locuri de muncă și economii de scară largă, Ghiță a orchestrat cel mai debalansat parteneriat din istoria recentă a energiei românești. În ciuda tuturor controverselor și a exploziei costurilor, consiliile de administrație și ministerul de resort l-au menținut ferm pe poziție. Mandatul său a fost securizat de curând, fiind prelungit și valabil până în 2027. Astfel, dirijorul banilor Nuclearelectrica va fi la butoane exact în perioada în care se vor semna marile contracte de inginerie (Pre-EPC și EPC) pentru SMR-uri.

„Scutul” politic: Virgil Popescu

Cel care a oferit umbrela politică pentru ca acest dezastru financiar să devină „proiect de interes național” a fost fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu. Încă din faza embrionară, Popescu a fost cheerleader-ul absolut al asocierii cu americanii de la NuScale.

La conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (COP26) din noiembrie 2021, Virgil Popescu a stat în primul rând alături de oficialii străini când SNN și NuScale au semnat acordul de colaborare. Câteva luni mai târziu, în septembrie 2022, el oficia însăși lansarea asocierii RoPower Nuclear, girând oficial implicarea firmei Nova Power a fraților Mureșan. Pentru Popescu, acest parteneriat păgubaș pentru statul român era lăudat drept o garanție a tratării proiectului cu „maximă seriozitate”.

Orice încercare de a raționaliza discuția sau de a pune la îndoială costurile a fost imediat catalogată drept un atac la siguranța națională. Cel mai sonor episod s-a consumat la nivel înalt în zona politică, când Ilie Bolojan, lider recunoscut pentru rigurozitatea sa administrativă, a ridicat probleme legate de fezabilitatea economică a SMR-urilor și de parteneriatul cu SUA pe acest segment. Reacția a fost una de suprimare brutală. Virgil Popescu a ieșit la rampă blocând dezbaterea tehnologică prin discurs geopolitic: „SMR-urile nu înseamnă doar energie curată și sigură, ci înseamnă tehnologie, securitate și independență”.

Așa a fost redusă la tăcere orice voce critică. Banii s-au scurs mai departe, iar opozanții proiectului au fost acuzați voalat că fac jocurile de la Moscova și că se opun axei strategice occidentale. Această tactică de a acunde un jaf intern sub stindardul parteneriatului cu Casa Albă a permis managementului RoPower să opereze în afara oricărui control public real.

Eșecul American. România pusă pe post de „cobai comercial”

Nota informativă trage un puternic semnal de alarmă privind costurile aberante: „Costul de producție și de construcție este mult mai (mare) decât la Cernavodă reactoarele 3 și 4, unde o investiție SUA de 7 miliarde de dolari este blocată de Cosmin Ghiță, capacitate(a) la Cernavodă de producție este mult mai mare decât la Doicești”.

Acest detaliu este punctul nevralgic care poate duce sistemul energetic românesc în faliment. Tehnologia SMR pe care NuScale intenționează să o monteze în Dâmbovița (modelul VOYGR-6 cu 6 module de 77 MW fiecare, totalizând 462 MWe) este una complet experimentală. Mai precis, nu există nicăieri în lume, în acest moment, o centrală comercială funcțională pe această tehnologie.

Planul inițial al dezvoltatorului NuScale era să aibă două proiecte paralele: unul major în SUA, în statul Utah, și „fratele mai mic” în România, la Doicești. Istoria recentă arată însă proporțiile dezastrului. În anul 2023, proiectul geamăn de la Utah a fost complet anulat. Motivul oficial a fost explozia imposibil de controlat a costurilor. Analizele americane au arătat că bugetul estimat pentru SMR-ul din Utah s-a triplat pe parcursul fazelor de inginerie. Dacă la început estimările pentru o centrală de 462 MW (similară cu cea proiectată pentru Doicești) indicau un cost total de aproximativ 1,6 miliarde de dolari, cifrele ulterioare au făcut proiectul pur și simplu nevandabil către beneficiarii americani.

În mod logic, prăbușirea modelului original ar fi trebuit să ducă la înghețarea imediată a experimentului din România, cel puțin până la clarificarea viabilității comerciale. Virgil Popescu și toți escrocii de la ministerul Energiei care i-au urmat au ales însă să ignore realitatea pieței. Odată ce americanii au renunțat la implementarea națională a propriilor reactoare din cauza prețului astronomic, statul român s-a oferit voluntar să preia integral rolul de „cobai comercial”.

Comparativ cu centrala de la Cernavodă, care folosește o tehnologie CANDU fiabilă, sigură și cu istoric de decenii în productivitate, SMR-ul promovat de RoPower este o loterie în care statul a cumpărat toate biletele pierzătoare. Pentru a subvenționa dezvoltarea unei tehnologii americane netestate (subvenționată deja masiv, dar insuficient, și de guvernul SUA), Nuclearelectrica a fost forțată să acopere nota de plată pe plan local.

Anatomia unui dezastru cu repetiție

Elementele acestui dosar sunt clare și dovedite prin acte și declarații oficiale:

1. Reevaluarea frauduloasă moral: Privații de la Nova Power & Gas (E-INFRA) au adus un teren achiziționat la sume derizorii și i-au umflat valoarea la 25 de milioane de euro pentru a acapara 50% dintr-o companie strategică.
2. Sifonarea lichidităților de stat: Nuclearelectrica a pompat deja fonduri și împrumuturi ce depășesc 200 de milioane de euro, preluând exclusiv riscul financiar, alături de obligația construirii viitoare a infrastructurii la prețuri exorbitante.
3. Capcana tehnologică: Proiectul se bazează pe reactoare ale căror costuri de producție s-au triplat în SUA, provocând anularea proiectului american de referință în 2023.
4. Imunitatea politică: Sub protecția foștilor decidenți precum Virgil Popescu și executanți ca directorul Cosmin Ghiță, orice fel de prudență financiară este cenzurată cu argumentul fals al apartenenței strategice.

O investigație amplă și o intervenție a organelor de control este absolut necesară în acest dosar. Mecanismul decizional care a transformat o companie gigant, profitabilă și stabilă cum este Nuclearelectrica, în sursa de bani lichizi pentru afacerile imobiliare și experimentele nucleare ne-testate ale grupului de la Cluj trebuie dezasamblat. Dacă Doiceștiul reprezintă viitorul energetic al României, atunci el ne este vândut la suprapreț, iar profitul este de mult acontat de „băieții deștepți” ai sistemului. Așteptăm în continuare documentele și informările din interior pentru a devoala această rețea criminală care jefuiește statul român printr-un proiect fantasmagoric și blochează construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.