Un raport devastator al Camerei de Conturi Prahova scoate la iveală un management defectuos la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, instituție condusă de doamna Mihaela Rus. Deși evaluările interne ale Primăriei Ploiești au recompensat-o pe directoare cu nota 9,78 pentru activitatea recentă, auditorii publici externi au emis o „concluzie contrară” în urma controlului derulat pentru perioada 2024-2025. Conform raportului de audit de conformitate ad-hoc, neconformitățile descoperite la nivelul instituției publice sunt „semnificative și generalizate”.
Schema „Light Design” și suprapunerea contractelor pe bani publici
Una dintre cele mai frapante descoperiri vizează modul în care au fost externalizate și plătite anumite servicii artistice din banii instituției. Teatrul a încheiat multiple contracte de prestări servicii pentru „light design” direct cu un salariat propriu. Problema majoră constatată de auditori este că atribuțiile de serviciu ale acestui angajat prezentau deja, în anumite limite, elemente similare cu obiectul respectivelor contracte. Practic, instituția a ales să plătească suplimentar un angajat pentru a presta activități ce se suprapuneau parțial cu însăși fișa postului său.
Mai mult, aceste contracte cu caracter creativ au fost încheiate fără a include clauze exprese privind transmiterea sau cesionarea drepturilor patrimoniale de autor asupra operelor rezultate. Această omisiune blochează posibilitatea teatrului de a exploata în mod nelimitat creațiile pentru care a plătit din buget și generează, pe lângă probleme de trasabilitate juridică, riscuri directe de plăți neeconomicoase.
Mascarea angajărilor prin contracte civile în plină criză bugetară
În contextul în care, în perioada 2024-2025, Guvernul a impus restricții severe care au limitat angajările în instituțiile publice și au blocat posturile vacante, conducerea teatrului a recurs la o practică la limita legii. Instituția a angajat și a decontat lunar servicii prestate de diverse persoane fizice în temeiul Codului civil. Însă aceste servicii nu aveau un caracter ocazional. Activitatea a fost furnizată neîntrerupt, în unele cazuri pe perioade mai mari de doi ani.
Auditorii au stabilit că prestatorii desfășurau, în realitate, o activitate dependentă: lucrau 8 ore pe zi, li se stabileau obligații identice cu ale personalului angajat cu contract individual de muncă și lucrau în condiții de dependență față de programul și logistica unității de spectacole. Pentru clarificarea regimului fiscal și recuperarea unor potențiale sume datorate la bugetul general consolidat, a fost solicitată intervenția Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (DGRFP) Ploiești pentru efectuarea unui control fiscal.
Probleme grave s-au descoperit și la pontajul angajaților. Foile colective de prezență, precum și rapoartele asupra repetițiilor și spectacolelor, au fost întocmite fără a se evidenția orele de începere și de sfârșit ale programului de lucru pentru personalul artistic și tehnic. Această procedură defectuoasă a creat riscul ca instituția să efectueze cheltuieli de personal pentru ore de muncă neprestate. Drept urmare, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Prahova a fost sesizat oficial încă de la finalul lunii ianuarie 2026 pentru a verifica realitatea timpului de lucru pontat și legalitatea contractelor de muncă.
Pe plan financiar, instituția nu are proceduri actualizate și nu a definit clar în politicile contabile modul de înregistrare a producțiilor artistice, furnizând astfel autorităților și publicului situații financiare cu informații trunchiate.
Cum s-a ajuns la evaluări de excelență pe un management defectuos
O explicație fundamentală pentru modul în care doamna Mihaela Rus a putut primi o notă de aproape 10 de la Primărie stă într-o scăpare birocratică flagrantă. Contractul de management, încheiat între directoare și Consiliul Local al Municipiului Ploiești, nu a fost modificat corespunzător, prin acte adiționale, pentru a reflecta modificările aprobate în Programul minimal al activității artistice.
Consecința directă a acestei lipse de actualizare a fost imposibilitatea unei evaluări corecte. Din cauza necorelării documentelor, în anul 2024, implementarea Programului minimal a fost notată marginal, doar ca un subcriteriu, iar în 2025 nici măcar nu a mai reprezentat o obligație contractuală fermă în baza căreia să poată fi judecată performanța conducerii.
Concluziile rapoartelor oficiale demonstrează că, în spatele cortinei, teatrul s-a transformat într-o instituție în care angajările au fost mascate sub umbrela contractelor civile, banii pe servicii s-au dus suplimentar către propriii angajați, iar performanța a fost măsurată pe acte adiționale inexistente. Documentul Curții de Conturi cere clar stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea banilor, obligând autoritățile locale să ia măsuri ferme.
