Trădătorul Simion a obosit. După ce s-a bătut cu pumnii în pieptul de aramă că va răsturna munții și va rezolva dintr-un condei suspendarea președintelui Nicușor Dan, în momentele sale de maximă confuzie –, George Simion a abandonat subit orice urmă de plan. E penibil rău, dar absolut previzibil. Rămas fără suflu și fără vreo idee coerentă, s-a agățat din nou de placa stricată a „alegerilor anticipate”. Evident, nu va exista niciun fel de scrutin anticipat, dar fanfaronada trebuie să continue pe ecrane. Până la urmă, naivii trebuie duși cu zăhărelul încă o tură ca să bage mâna în buzunar și să își plătească la timp cotizațiile.
Pentru acest lider de carton, adunările de partid au încetat de mult să mai fie foruri politice. S-au transformat în ședințe jalnice de terapie, unde un individ debusolat le cerșește supușilor iubire și validare. Membrii vin, se așază cuminți și ascultă aceleași prostii debitate mecanic, aceleași nimicuri absolute cu care sunt hrăniți cu forța de vreo cinci ani încoace. Nu se stabilește nimic concret, nu se construiește nimic viabil, pentru că, să fim sinceri, nimeni nu se mai așteaptă să iasă ceva inteligent din aceste reuniuni. La final, într-un puseu de dramatism ieftin, se jură că merge „până la capăt” și cere unitate. O „unitate” care se traduce exclusiv prin supunere oarbă față de el, șeful absolut. Se mai aruncă o fumigenă la care doar cei prezenți mai au energia să adere, și ședința de psihanaliză de duzină ia sfârșit.
Dar sub crusta de aplauze forțate, scaunul lui Simion se clatină periculos. Panica a început să se instaleze, pentru că numărul nemulțumiților din interior crește, iar aceștia nu mai reacționează conform scenariului. Strategia lui uzuală – aceea de a-și provoca și șicana adversarii interni până când aceștia cedează nervos și pleacă din partid – a dat chix. Oamenii care în mod normal ar fi trântit ușa pur și simplu refuză să îi mai facă pe plac. Și nu vorbim despre aplaudaci de ocazie, ci despre persoane importante, educate și pricepute. Oameni care știu să acționeze metodic și să ducă un plan de uzură până la capăt. Prins în propria capcană, Iuda Simion realizează acum că a rămas blocat în casă cu cei pe care voia să îi evacueze.
Adevărul crud este că acest politician de carton a fost mereu un jucător doar la masa copiilor, capabil să domine exclusiv oameni naivi sau mult mai slabi decât el. Când a fost aruncat în jocul cel mare, s-a dovedit a fi fix ceea ce bănuia toată lumea: un pion nesemnificativ. Băieții din sistem s-au jucat cu el cum au vrut, luându-l de mână și ducându-l în turul doi cu aceeași lejeritate cinică cu care au dus-o pe vremuri și pe Viorica Dăncilă. Doar i-a pus Pahonțu girofarul deasupra capului și s-a crezut președinte. Să fim serioși, la cum a fost aranjată tabla de șah, sistemul putea să ducă în turul doi și un bou; rezultatul ar fi fost același, doar pentru ca apoi să dea cu el de pământ la momentul oportun.
Așa că ne rămâne doar să privim epava unei iluzii politice. Ceea ce ni se tot vindea drept „marea speranță a românilor” s-a dovedit a fi doar un proiect furat de sistem prin trădătorul Simion, un balon de săpun umflat cu demagogie, care acum se sparge, lăsând în urmă o realitate tristă și un lider disperat să mai pară, măcar pentru o clipă, relevant.
