Surse politice și judiciare aruncă în aer scena aviației românești: Anca Boagiu, fost ministru al Transporturilor, este vizată de acuzații grave privind subminarea sistematică a companiei naționale TAROM. Anchetatorii verifică ipoteza conform căreia deciziile luate de Boagiu, începând cu anul 2000, au fost piese dintr-un plan complex de sabotaj, al cărui beneficiar final pare să fie compania privată din Republica Moldova, HiSky, controlată de Iulian Scorpan și Victor Sula.
Declinul controlat al TAROM, care se zbate astăzi să evite falimentul, nu este rezultatul ghinionului, ci efectul unei „inginerii” administrative semnate de Anca Boagiu în urmă cu 24 de ani. În prezent, în timp ce TAROM este forțată să abandoneze rute istorice și profitabile, operatorul moldovean HiSky preia rapid cotele de piață cedate, o „coincidență” care ridică mari semne de întrebare având în vedere actualele legături ale fostului ministru cu administrația de la Chișinău.
„Păcatul originar”: Decizia din 2000 care a condamnat TAROM la datorii veșnice
Rădăcina dezastrului financiar al TAROM se află în Hotărârea nr. 1.267 din 7 decembrie 2000, promovată de ministrul de atunci, Anca Boagiu. Prin această decizie, șapte terenuri însumând 25 de hectare, inclusiv hangarele TAROM, au fost smulse din patrimoniul companiei aeriene și cedate gratuit către Aeroportul Internațional Henri Coandă (actuala CNAB).
Rezultatul acestei manevre a fost unul absurd: TAROM a ajuns să plătească chirii exorbitante pentru propria infrastructură către o altă companie a statului. Această decizie a generat, în ultimele două decenii, datorii colosale care au sufocat operatorul național. La sfârșitul lunii iunie, datoriile TAROM către bugetul de stat se ridicau la 22,5 milioane de euro, mare parte provenind din acest mecanism de „vămuire” internă între entitățile statului.
Sindicaliștii acuză direct: „Ministerul Transporturilor își sabotează propria companie din timpul mandatului Ancăi Boagiu”. Mai mult, deși Curtea Constituțională a emis decizii (în 2016 și 2021) care arată că statul rămâne proprietar și utilizatorul nu poate valorifica comercial bunurile date în folosință gratuită, CNAB a continuat să factureze TAROM, ignorând legea sub privirile complice ale autorităților.
Legătura Moldovenească: TAROM cedează, HiSky încasează
Partea cea mai suspectă a acestei ecuații economice apare în contextul actual. Anca Boagiu, artizanul datoriilor TAROM, a revenit în prim-plan nu doar ca membru în Consiliul de Administrație al TAROM (din 15 iunie 2024), ci și în calitate de consultant pentru pregătirea aderării Republicii Moldova la UE.
Surse din anchetă sugerează că această dublă calitate ascunde un conflict de interese major. În timp ce TAROM a fost constrânsă să renunțe la rute strategice, precum București-Londra sau București-New York, declarându-le „nerentabile” din cauza datoriilor, compania privată HiSky, venită din Republica Moldova, a intrat agresiv exact pe aceste segmente.
Practic, TAROM a fost decapitalizată și forțată să facă pasul în spate, lăsând cale liberă competitorului protejat de cercuri de interese apropiate fostului ministru.
Vânzarea sloturilor de la Londra: O afacere păguboasă sub pretextul salvării
Situația a devenit critică recent, când TAROM a renunțat la sloturile de pe aeroportul Heathrow (Londra) – unele dintre cele mai valoroase active din aviație – pentru a stinge o parte din datoria către CNAB. Cele 14 sloturi au fost vândute către Qatar Airways pe 14 august, la un preț ținut secret, dar estimat a fi mult sub cel al pieței (în 2016, un pachet similar s-a vândut cu 60 de milioane de euro mai mult).
Această vânzare disperată nu a rezolvat problema de fond, ci doar a amputat potențialul comercial al TAROM, în timp ce banii s-au mutat dintr-un buzunar al statului (TAROM) în altul (CNAB), statul român deținând pachete majoritare la ambele companii (97,22% la TAROM și 80% la CNAB).
Soluția ignorată intenționat: Medierea
Experții juridici susțin că vânzarea sloturilor și amenințarea cu insolvența sunt măsuri extreme și inutile, dacă s-ar fi dorit cu adevărat salvarea companiei. Rodica Vlaicu, președinta Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, a explicat pentru Jurnalul că litigiul dintre cele două companii de stat se putea rezolva rapid și ieftin prin mediere sau arbitraj intern.
„Se poate rezolva prin mediere în 2-6 luni. Nu era nevoie să vândă sloturile și să piardă ruta Londra. Datoriile puteau fi reprogramate sau stinse prin cedarea de pachete de acțiuni, fără a decapitaliza operativ compania”, susține Vlaicu.
Faptul că Ministerul Transporturilor a ignorat aceste soluții juridice simple, preferând executarea silită și vânzarea activelor valoroase, întărește ipoteza anchetatorilor: scopul nu este salvarea TAROM, ci eliberarea pieței pentru noii jucători, cu Anca Boagiu suspectată a fi „arhitectul” din umbră al acestei preluări ostile de piață.
