Ani de zile am crezut că anumite episoade negre din relația dintre justiție și presă au rămas definitiv în trecut. Am crezut că dosarul Gazeta este o lecție învățată, un exemplu despre cum nu trebuie tratată presa într-o societate democratică. Am crezut că noile generații de magistrați, educate în spirit european și departe de reflexele sistemului comunist, vor înțelege rolul jurnalistului și necesitatea protejării libertății de exprimare.
M-am înșelat!
Privind sentințele și atitudinile care vin în ultima perioadă din instanțele clujene, impresia este că presa de investigație a devenit din nou o țintă. Nu una declarată, ci una lovită metodic, prin decizii, interpretări și practici care transmit un mesaj simplu: jurnalistul incomod trebuie descurajat.
Este greu să vorbești despre rea-credință. Pentru aceasta ar trebui să presupui existența unei strategii. Mai degrabă pare să fie vorba despre altceva: lipsă de înțelegere, lipsă de perspectivă și o incapacitate tot mai evidentă de a înțelege rolul presei într-o societate democratică.
Roba neagră ar trebui să simbolizeze echilibrul și dreptatea. În schimb, uneori pare că a fost înlocuită cu mantia rece a indiferenței. Ciocanul justiției pare abandonat, iar în locul lui apare tot mai des coasa care taie fără să distingă între abuz și interes public.
De la Dana Gârbovan, personal aveam mai multe așteptări. De-a lungul anilor a avut interviuri și în Gazeta de Cluj și în multe alte publicații, apariții în studiouri în care era clar o Ioana d’Arc a sistemului de justiție, porecla pe care a câștigat-o de la Gazeta de Cluj. Aveam măcar așteptarea să le explice tinerelor generații ce înseamnă presa, ce înseamnă jurnaliștii în societate și cât de tare trebuie și ei, la rândul lor, protejați, și că nu oricine face această meserie și îți trebuie mult mai multe, nu doar curaj.
Pentru că ceea ce se întâmplă ridică întrebări serioase.
Ultimul atac direcționat este o sentință controversată în care un dezvoltator imobiliar, care își amenința clienții și îi făcea viermi după ce le-a blocat drumul de acces spre parcarea vândută și le mai cerea și o sumă de bani suplimentară, și este și cercetat penal pentru că a construit ilegal un bloc, a câștigat nu doar o sumă frumoasă de bani, dar a reușit să câștige cheltuieli de judecată de 150% mai mari decât suma solicitată. Asta după ce primul judecător a amânat pronunțarea 1 an de zile ca să mimeze cumva o judecată mai profundă.
Mai avem și judecătorul care deja este la al treilea termen, în care ne solicită numele jurnaliștilor care au scris articole despre celebrul interlop violent Adrian Groșan – care de luni bune se află în arestul preventiv și vine în instanță cu cătușe. Acest Groșan vine și spune în fața judecătorului că el dorește despăgubiri și să ștergem toate articolele despre el, articole care scriu că interlopul a fost eliberat sau rămâne în arest preventiv. Și pentru asta judecătorul ne pune în vedere ca la următorul termen trebuie să îi spunem numele colegelor sau colegilor care au folosit pseudonim pentru a-și proteja identitatea în fața acestui personaj violent, care este acuzat că a intrat în casă peste oameni, că a pus pistolul la cap celebrului Torino în centrul Clujului.
O rog pe doamna Gârbovan, printr-o notă anonimă trimisă la redacție, să ne spună ea cum să îi răspundem colegului judecător, cum să ne trimitem colegii la eșafod sau să mințim instanța că le-am scris noi articolele, ca să ne trezim și noi cu mașinile vandalizate sau incendiate, ca și alți colegi.
Când un jurnalist ajunge să se teamă mai mult de sala de judecată decât de subiectul pe care îl investighează, ceva este profund greșit. Discutăm clar despre intimidare prin efect. Iar efectul este vizibil.
Interlopii, dezvoltatorii controversați, personajele cu probleme penale și cei deranjați de apariția numelui lor în presă încep să înțeleagă că pot obține în instanță ceea ce nu au reușit să obțină prin presiuni directe: TĂCEREA! Poate că acesta este cel mai grav lucru.
De aceea, pentru mulți, vă adresez încă o dată cea mai amară urare:
Să dea Dumnezeu să fiți judecați și voi, și copiii voștri, așa cum îi judecați astăzi pe alții.
