În politica românească, traseismul nu mai are nevoie de doctrină, ci doar de memorie scurtă. Iar în cazul Radu Nicolescu, memoria trebuie forțată să funcționeze, pentru că traseul nu începe în fotografia recentă, cu fundal PSD și mesajul „Puternici, împreună”, ci mult mai devreme, în zona PNL Sector 6, în familia Nicolescu, în Guvernul Ludovic Orban și în companiile municipale care au făcut din București un laborator de funcții, indemnizații, lucrări și provizorate administrative.
Punctul de plecare este familia. Daniela Nicolescu, mama lui Radu Nicolescu, apare în spațiul public ca figură liberală legată de PNL Sector 6. Europa Liberă a scris în decembrie 2019 că Daniela Nicolescu a fost numită secretar de stat la Ministerul Economiei, după ce, cu aproximativ trei săptămâni înainte, fiul său, Radu Nicolescu, fusese desemnat consilier de stat în Cancelaria premierului Ludovic Orban. Același material arată că Daniela și Radu Nicolescu au înființat în 2008 firma Etis Design, firmă indicată ca sponsor al campaniei pe Facebook a PNL pentru prezidențiale și al paginii lui Ionel Dancă, șeful Cancelariei premierului.
Aici nu avem încă o infracțiune constatată. Avem ceva politic mai interesant: o succesiune. Firma apare în circuitul de promovare politică al PNL, fiul ajunge în Cancelaria premierului liberal, mama ajunge secretar de stat într un minister, iar totul se petrece în jurul aceluiași ecosistem PNL Sector 6. HotNews consemna aceeași ecuație: Daniela Nicolescu, prim vicepreședinte PNL Sector 6, numită secretar de stat prin decizie semnată de Ludovic Orban, iar Radu Nicolescu numit în Cancelaria prim ministrului, în vreme ce Etis Design era prezentată ca sponsor al campaniei online a PNL și al paginii lui Ionel Dancă.
Banii dau greutate poveștii. Expert Forum, într un raport privind finanțarea partidelor politice în 2020, trece Etis Design SRL cu suma de 1.041.250 lei și menționează că firma este deținută de Radu Nicolescu. Când o firmă din zona unui om politic apare cu peste un milion de lei în circuitul cheltuielilor politice, iar omul ajunge apoi în aparatul guvernamental, discuția nu mai este despre voluntariat de partid, ci despre mecanismul prin care partidul, campania și funcția publică încep să semene primejdios cu aceeași încăpere administrativă.
Radu Nicolescu nu este singur în această fotografie. Soția sa, Adina Nicolescu, apare în presă ca aleasă locală în Sectorul 6, iar Libertatea scria în 2020 că Radu Nicolescu fusese numit în Consiliul de Administrație al Poștei Române, că mama sa Daniela Nicolescu era secretar de stat, iar soția sa, Adina Nicolescu, era consilier local la Consiliul Local Sector 6. Asta este deja arhitectură de familie politică: mama în Guvern, fiul în Cancelarie și apoi în consilii de administrație, soția în legislativul local.
În paralel, apare Lucian Dubălaru. Presa a relatat că Dubălaru ar fi nașul lui Radu Nicolescu și că Ciprian Ciucu ar fi promovat, pe lista PNL Sector 6, persoane din zona familiei Nicolescu, inclusiv pe Lucian Dubălaru și pe Adina Nicolescu. Aceasta trebuie formulată corect: relația de cumetrie este o relatare de presă, nu un act oficial consultat. Dar politic, informația este relevantă, pentru că arată percepția internă asupra grupului din jurul PNL Sector 6. Stiripesurse scria explicit că Lucian Dubălaru este nașul lui Radu Nicolescu, că Adina Nicolescu este soția acestuia și că Daniela Nicolescu, mama lui Radu, fusese numită secretar de stat după desemnarea fiului său în Cancelaria premierului Orban.
Ciprian Ciucu intră în această construcție nu ca personaj decorativ, ci ca pivot local. Presa a prezentat momentul listelor PNL Sector 6 ca pe un episod de monopol politic al familiei Nicolescu asupra pozițiilor eligibile, cu Ciucu în rolul celui care ar fi împins în față oamenii din acest cerc. Din nou, nu vorbim despre o hotărâre judecătorească, ci despre documentarea unei tensiuni politice publice. Dar într un editorial despre caracatița locală, valoarea nu stă doar în penal, ci în tipar: aceleași nume, aceleași relații, aceleași funcții, aceeași organizație locală.
Apoi vine etapa CMMTB, probabil cea mai utilă pentru a înțelege cum se transformă partidul în administrație. CV ul public al lui Radu Nicolescu îl indică la Compania Municipală Managementul Traficului București ca director general în perioada martie 2021 până în septembrie 2022, apoi director general adjunct din octombrie 2022 până în martie 2023 și din nou director general din martie 2023. Același CV îl trece anterior prin Cancelaria prim ministrului, în perioada Guvernului Orban, și prin Consiliul de Administrație al Institutului Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică.
Aici apare din nou Lucian Dubălaru. Un document public al Secretariatului General al Guvernului îl indică pe Lucian Dubălaru cu funcția de consilier la cabinetul consilierului de stat Radu Nicolescu. Aceasta este legătura oficială înainte de CMMTB: Dubălaru nu apare doar ca om din același mediu politic, ci ca om aflat în cabinetul lui Radu Nicolescu la nivel guvernamental.
Ulterior, Dubălaru apare în declarațiile publice de avere cu venituri salariale de la CMMTB, iar perioada se suprapune cu prezența lui Radu Nicolescu în conducerea executivă a companiei. Aici formularea trebuie să fie exactă: documentele publice consultate arată că Dubălaru a avut venituri salariale de la CMMTB, iar CV ul lui Radu Nicolescu arată că acesta era în conducerea companiei. Nu am identificat în sursele consultate fișa postului lui Dubălaru în CMMTB, dar simultaneitatea administrativă există și merită verificată.
De ce contează CMMTB? Pentru că nu vorbim despre o companie oarecare, ci despre societatea municipală care gestionează semaforizare, semnalizare rutieră, marcaje, indicatoare, monitorizare și management de trafic. Chiar pagina publică a CMMTB își prezintă serviciile în această zonă: semaforizare, semnalizare rutieră, marcaje și indicatoare rutiere, monitorizare și control trafic.
Iar Sectorul 6 apare din nou. În perioada în care Radu Nicolescu era la CMMTB, compania intră în proiecte cu relevanță directă pentru Sectorul 6, inclusiv lucrări de semaforizare, monitorizare și dirijare trafic pentru zona Prelungirea Ghencea, proiect comunicat public ca important pentru sector. Revista 22 consemna că CMMTB are misiunea de a implementa și dezvolta sistemul modern de management al traficului în București, iar presa a prezentat implicarea companiei în proiectele mari de semaforizare și trafic.
Aici se leagă episodul stâlpișorilor galbeni și al parcărilor vopsite. Oficial, Primăria Sectorului 6 și structurile sale au comunicat de mai multe ori lucrări de montare de stâlpișori, refacere marcaje și reorganizare a parcărilor. Dar pista juridică mai delicată este alta: CMMTB putea executa lucrări de semnalizare, indicatoare, marcaje și instalații de dirijare a circulației. Însă, dacă în practică societatea cumpăra stâlpi flexibili și îi revindea către autorități sau structuri locale, atunci discuția nu mai este doar despre lucrare, ci despre posibil comerț mascat sub eticheta managementului de trafic.
Obiectul de activitate contează. Sursele publice indică pentru CMMTB zona CAEN 4321, lucrări de instalații electrice, iar ONRC explică această clasă ca lucrări de instalații electrice. Alte surse de clasificare CAEN includ în această clasă instalații electrice, cablaje, sisteme de iluminat, alarme și semnalizatoare electrice.
În achizițiile publice apar însă și stâlpi. Platforma SICAP AI listează achiziții ale CMMTB, inclusiv „Stâlp galben flexibil pentru parcare” în 2025, cu CPV pentru stâlpi de semnalizare. Această informație nu dovedește singură o neregulă, dar deschide întrebarea pe care Curtea de Conturi ar trebui să o pună: CMMTB cumpăra pentru lucrări proprii, pentru montaj în cadrul unui contract, sau funcționa ca intermediar comercial de produse rutiere?
Aici stă fisura. Una este să ai contract de execuție, deviz, amplasament, materiale puse în operă, recepție și responsabilitate tehnică. Alta este să cumperi stâlpișori, să îi treci printr o companie municipală și să îi livrezi mai departe ca marfă, sub acoperirea unei activități de management al traficului. Dacă a fost lucrare, se verifică devizul, montajul, recepția, prețul unitar și justificarea tehnică. Dacă a fost furnizare, se verifică obiectul de activitate, adaosul, codul CPV, traseul facturilor și temeiul contractual. Asta nu se rezolvă cu postări pe Facebook, ci cu facturi, situații de lucrări și note de recepție.
Nu este, ni se va spune, traseism. Este dialog democratic. Este maturizare. Este colaborare. Este interes public. Aceeași poezie de uzură, recitată de fiecare dată când un om de partid își schimbă culoarul fără să își schimbe nicio idee. Numai că aici nu vorbim despre un simplu militant care pleacă de la un partid la altul. Vorbim despre un traseu în care se adună funcții publice, bani de partid, consilii de administrație, familie politică, legături locale și companii municipale.
Așadar, cronologia este limpede. Daniela Nicolescu, mamă, PNL Sector 6, secretar de stat în Guvernul Orban. Radu Nicolescu, fiu, Etis Design, PNL Sector 6, Cancelaria premierului Orban, Poșta Română, ICI, CMMTB, Compania Municipală Parking. Adina Nicolescu, soție, Consiliul Local Sector 6. Lucian Dubălaru, prezentat de presă drept nașul lui Radu Nicolescu, consilier în cabinetul lui Radu la Guvern, apoi salarizat de CMMTB, ulterior vizibil în administrația Sectorului 6. Ciprian Ciucu, pivotul local al PNL Sector 6 și primarul în jurul căruia au gravitat listele, oamenii și instituțiile locale. Ludovic Orban, premierul prin care familia Nicolescu a făcut saltul spre Guvern. Ionel Dancă, șeful Cancelariei, a cărui pagină apare în contextul promovării finanțate de Etis Design. Alexandru Cumpănașu, prin Coaliția Națională pentru Modernizarea României, unde Radu Nicolescu a fost indicat ca lider al filialei Sector 6.
Aceasta nu este o poveste despre un singur om. Este o hartă. Iar harta arată cum se circulă prin stat atunci când ai partidul potrivit, familia potrivită, relația potrivită și răbdarea potrivită. PNL Sector 6 nu apare ca simplă organizație locală, ci ca pepinieră. Guvernul Orban nu apare ca simplu episod politic, ci ca rampă. CMMTB nu apare ca simplă companie de trafic, ci ca intersecție între funcții, bani publici și proiecte locale.
Caracatița nu înseamnă întotdeauna dosar penal. Uneori înseamnă rotație administrativă. Înseamnă mamă, fiu, soție, naș, cabinet, partid, consiliu local, companie municipală, consiliu de administrație, semafor, stâlpișor și parcare vopsită. Înseamnă oameni care nu se pierd niciodată, ci doar se transferă. Înseamnă funcții care par provizorii, dar rețele care par permanente.
De aceea, întrebarea publică nu este dacă Radu Nicolescu avea voie să existe politic. Evident că avea. Întrebarea este alta: câte funcții, câte contracte, câte venituri, câte numiri și câte legături de familie sau cumetrie trebuie să apară în jurul aceluiași cerc până când instituțiile statului încetează să mai creadă în coincidențe?
Iar dacă episodul doi are o concluzie, ea este simplă: în Sectorul 6, caracatița nu s-a ascuns în adâncuri. A stat la suprafață, în declarații, CV uri, campanii, funcții, companii municipale și poze politice. Trebuia doar cineva să lege punctele.
Curtea de Conturi a României, Direcția Națională Anticorupție, Agenția Națională pentru Achiziții Publice Agentia Nationala de Integritate și toate instituțiile competente trebuie să verifice. Nu peste cinci ani. Nu după ce se prescrie memoria publică. Acum.
Considerați acest material nu ca pe o sentință, ci ca pe o invitație publică adresată instituțiilor abilitate ale statului de a scoate adevărul la lumină. Documentele există, semnăturile există, bugetele există, funcțiile există, iar traseul administrativ merită verificat cu seriozitate, asta daca nu cumva interesele sunt altele. Dacă totul este legal, atunci controlul va confirma acest lucru. Dacă nu, atunci tăcerea devine complicitate, iar inacțiunea devine parte din problemă.
