Imperiul de nisip al lui Marius Oprescu: cum a devastat un baron PSD județul Olt sub privirile complice ale autorităților
Există în România un tip aparte de feudalism modern, unul în care terenurile arabile și albiile râurilor nu sunt stăpânite prin titluri nobiliare, ci prin rețele de firme interpuse, oameni de paie și funcționari care știu exact când să întoarcă privirea. Județul Olt este unul dintre laboratoarele perfecte ale acestui sistem, iar protagonistul principal al acestui experiment de prădare sistematică a resurselor naturale este Marius Oprescu, președintele Consiliului Județean Olt și unul dintre cei mai puternici baroni ai PSD din sudul României. Ceea ce s-a întâmplat în zona Piatra Olt nu este o eroare administrativă, nu este o neglijență birocratică și cu siguranță nu este un accident. Este un model de afaceri construit cu răbdare, cu meticulozitate și cu sprijinul tăcut al unui aparat de stat capturat.
Investigațiile recente ale Administrației Naționale Apele Române au scos la suprafață ceea ce sursele locale știau de ani buni, dar ce nimeni cu putere de decizie nu părea dispus să audă: pe mai bine de o sută de hectare de teren arabil din apropierea localității Piatra Olt au funcționat exploatări ilegale de agregate minerale, fără nicio autorizație legală de gospodărire a apelor. Nu câteva luni. Nu un an. Cel puțin cinci ani. Cinci ani în care utilaje grele au sfâșiat pământul, în care benzile transportoare au cărat nisip și pietriș în valoare de milioane de euro, în care statul român a pierdut redevențe, taxe și impozite, iar locuitorii zonei au privit neputincioși cum câmpurile se transformă în lanțuri de lacuri artificiale. Și în care, în tot acest timp, inspectorii de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Olt nu au văzut nimic. Sau, mai exact, nu au vrut să vadă.
Iată ce a fost nevoie pentru ca această situație să iasă la lumină: inspectori dintr-un alt județ, Dolj, trimiși de Administrația Bazinală a Apelor Jiu, au traversat granița administrativă și au făcut ceea ce colegii lor olteni evitau de ani de zile să facă. Un control încrucișat. O simplă verificare de rutină care a deschis o cutie a Pandorei de o dimensiune greu de imaginat pentru cei care nu au stat niciodată pe marginea unei balastiere ilegale întinsă cât treizeci de stadioane de fotbal.
Rețeaua: cum funcționează imperiul prin interpuși
Înțelegerea mecanismului acestei prădări necesită trasarea cu atenție a liniilor care leagă oameni, firme și funcții publice. Marius Oprescu, șeful Consiliului Județean Olt, a fost asociat în patru firme cu Claudiu Postolache. Toate patru sunt închise astăzi. Dar Postolache nu a dispărut. Dimpotrivă, fostul partener de afaceri al baronului PSD a crescut spectaculos, ajungând să controleze un imperiu de cincisprezece companii cu o cifră de afaceri cumulată de aproape 223 de milioane de lei în 2024 și un profit net de 22,5 milioane de lei. Perla acestui imperiu este Mineralport SRL, o firmă care se ocupă, deloc surprinzător, cu exploatarea nisipului în balastiere.
Coincidența care ar trebui să ridice semne de întrebare oricărui anchetator serios este legătura dintre Mineralport SRL și o altă firmă implicată în același scandal, Pond Star GMT. Administrator al Mineralport SRL a fost, în trecut, Marius Petrișor Codin, același om care conduce acum Pond Star GMT, cealaltă companie surprinsă exploatând ilegal nisip și pietriș lângă Piatra Olt. Nu vorbim de o coincidență, vorbim de o constelație bine organizată de firme și persoane care gravitează în jurul aceluiași centru de putere și care operează după aceeași logică: extrage cât poți, câtă vreme nimeni cu autoritate reală nu se uită.
Claudiu Postolache a reacționat cu nonșalanța caracteristică oamenilor obișnuiți să se simtă protejați. „Sunt numai minciuni, e comandă politică”, a spus el pentru G4Media. Această formulă reflexă, această apărare pavloviană prin invocarea conspirației politice, nu rezistă la cel mai elementar contact cu realitatea. Inspectorii ABA Jiu nu au venit cu o agendă politică. Au venit cu aparate de măsurare, cu experți în topografie și batimetrie și au găsit ce au găsit: o exploatare pe 60 de hectare fără nicio autorizație legală. Nu o opinie. O constatare. Un fapt consemnat în procese verbale cu valoare juridică. Firma a fost amendată cu 40.000 de lei și a fost deschis un dosar penal.
Cinci ani de excavații și nimeni nu a văzut nimic
Cazul Pond Star GMT este, în sine, o lecție despre cum funcționează captivitatea instituțională în România profundă. În 2021, inspectorii Ministerului Mediului ajung la balastieră, constată ilegalitățile, amendează firma cu 80.000 de lei și îi ridică avizul de gospodărire a apelor. Până aici, sistemul funcționează, teoretic, cum ar trebui. Dar ce se întâmplă după? Absolut nimic. Pond Star GMT nu mai obține niciodată un alt aviz. Și totuși continuă să extragă. Timp de cinci ani. Fără oprire. Fără consecințe. Sub privirile inspectorilor de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Olt, care n-au mai făcut niciun control eficient în zonă până când colegii din Dolj nu au venit să o facă în locul lor.
Datele preliminare ale Apelor Române arată că între 2021 și 2026, pe amplasamentul verificat au fost excavate aproximativ 40 de hectare, unde s-au format deja iazuri ca urmare a adâncimii excavațiilor. Fotografiile comparative din Google Earth, comparând zona din 2020 cu cea din 2026, documentează transformarea radicală a peisajului. Câmpuri au dispărut, înlocuite de lacuri artificiale. Pământul arabil, odată fertil, a fost iremediabil distrus. Și pentru fiecare tonă de nisip extrasă, statul român ar fi trebuit să primească o redevență de 0,50 euro. N-a primit nimic. Sau, mai exact, a primit șaizeci și cinci de mii de lei în amenzi, o sumă ridicolă în raport cu valoarea materialului extras din cel puțin o sută de hectare de exploatare.
Familia Bădiță și geometria unui faliment convenabil
Povestea Pond Star GMT nu se rezumă doar la nisip extras ilegal. Este și povestea unui om de afaceri cu un trecut penal, a unui faliment orchestrat și a unor firme fantomă care populează adresele celebre ale capitalismului de carton românesc. Gheorghe Bădiță, omul de afaceri din Piatra Olt care a fondat Pond Star GMT în 2009 împreună cu câteva firme americane înregistrate în aceeași zi, a fost condamnat cu suspendare la trei ani și șase luni de închisoare într-un dosar DIICOT de returnări ilegale de TVA. Nu înainte de a construi un mic imperiu local în agricultură și exploatări de minerale.
Firma Merconf SRL a familiei Bădiță a intrat în insolvență în 2018 și ulterior în faliment, cu sechestru pe bunuri pentru o datorie de peste 13,7 milioane de lei către stat. ANAF l-a dat în judecată pe Gheorghe Bădiță în nume personal pentru recuperarea banilor. Și totuși, în tot acest timp, balastiera de lângă Piatra Olt a continuat să funcționeze. Mai mult, Bădiță și-a mai deschis o firmă de construcții în 2022, Metavers Construct & Proiectare SRL, cu sediul declarat pe strada Argentinei nr. 25 din București, o adresă celebră în universul firmelor fantomă românești. ANAF a identificat la acea adresă nu mai puțin de 1.895 de societăți comerciale active la finele lui 2023, inactivând fiscal în bloc toate aceste companii în august 2025. Firma lui Bădiță era printre ele, și totuși în 2024 declarase o cifră de afaceri de 1,5 milioane de lei cu un profit de aproape 600.000 de lei.
Familia Bădiță ar fi mutat deja afacerile pe o firmă nou înființată, Olet SRL, al cărei acționar ar fi un om de paie. Niciuna dintre firmele familiei nu are website sau date de contact publice. Un profil tipic pentru firmele care preferă să opereze în umbră, departe de orice transparență voluntară.
Craiova, stația de betoane și ruta nisipului ilegal
Ancheta Apelor Române nu s-a oprit la Piatra Olt. Inspectorii au extins verificările până la Craiova, unde una dintre firmele vizate deține un punct de lucru ce include un depozit de agregate, o stație de betoane și o stație de asfalt. Conform constatărilor preliminare, toate aceste instalații sunt alimentate cu material provenit din exploatările ilegale de la Piatra Olt. Practic, nisipul scos fără autorizație din subsolul județului Olt lua forma betonului și a asfaltului care putea ajunge în orice proiect de construcție sau infrastructură din regiune.
Echipele ABA Jiu au efectuat măsurători cadastrale și topobatimetrice pentru stabilirea exactă a volumelor extrase, transportate și depozitate în cele două locații. Aceste volume urmează să fie înaintate organelor de cercetare penală. Este crucial ca anchetatorii să urmărească în mod riguros întregul lanț al valorii, de la excavație până la produsul finit, pentru a cuantifica prejudiciul real adus statului și pentru a identifica toți beneficiarii acestui circuit ilicit. Dacă materialul extras a intrat în lucrări publice finanțate din bani europeni sau de la bugetul de stat, dimensiunea fraudei devine exponențial mai gravă.
Captivitatea instituțională: cine protejează și pe cine
Cea mai tulburătoare dimensiune a acestui caz nu este nici mărimea exploatărilor, nici conexiunile politice, nici prejudiciul adus mediului înconjurător, oricât de grave ar fi toate acestea. Cea mai tulburătoare dimensiune este inacțiunea cronică și sistematică a instituțiilor locale responsabile cu controlul. Reclamații au existat de ani de zile. Un control a avut loc în 2021. Avizul a fost retras. Amenda a fost dată. Și apoi a căzut cortina. Cinci ani de liniște instituțională perfectă în timp ce excavatoarele lucrau zi și noapte, benzile transportoare funcționau și camionajele duceau materialul ilegal mai departe în lanțul economic.
Nu este posibil ca Sistemul de Gospodărire a Apelor Olt să nu fi știut. Nu este posibil ca Garda Națională de Mediu din Olt să nu fi primit niciun semnal. Când noii acționari ai Pond Star GMT au sesizat, pe 19 martie 2026, Garda Națională de Mediu, Administrația Bazinală de Apă Olt, Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale și Poliția Olt, a trebuit să treacă mai bine de zece zile înainte ca activitățile ilegale de pe amplasament să fie oprite complet. Zece zile în care, cu reclamație formală depusă la toate instituțiile competente, excavatoarele au continuat. Acesta nu este un tablou al instituțiilor copleșite de sarcini. Acesta este tabloul instituțiilor capturate.
Cine răspunde pentru acești cinci ani de complicitate tăcută? Cine sunt inspectorii care nu au venit? Care sunt procesele verbale de control din 2022, 2023, 2024 și 2025 efectuate de SGA Olt la balastierele din zona Piatra Olt? Dacă nu există, de ce nu există? Dacă există și nu au constatat nimic, cum se explică că o simplă echipă din Dolj a găsit în câteva ore ceea ce inspectorii olteni nu au descoperit în ani de zile? Acestea sunt întrebări la care Ministerul Mediului, Apele Române și parchetul ar trebui să ceară răspunsuri clare, sub sancțiunea unor consecințe reale pentru funcționarii care au ales să nu-și facă treaba.
Dosarele penale sunt deschise. Amenzile au fost date. Volumele extrase urmează să fie cuantificate. Dar istoria recentă a României este plină de dosare care se deschid și se închid fără condamnări definitive, de amenzi care nu se execută, de prejudicii care nu se recuperează. Pentru ca această investigație să nu se transforme într-unul din acele capitole uitate ale cronicii de prădare a resurselor naturale ale acestei țări, sunt necesare câteva lucruri concrete și urgente.
Ancheta penală trebuie să urmărească întregul lanț, nu doar firmele din prima linie, ci și beneficiarii economici finali, inclusiv cei care au achiziționat materiale de construcție cu origine ilegală. Conexiunile dintre Marius Oprescu și Claudiu Postolache trebuie examinate cu rigoarea cuvenită, iar traseul banilor din aceste exploatări trebuie urmărit cu instrumente financiare-fiscale adecvate. Funcționarii din cadrul instituțiilor de control ale județului Olt care ar fi trebuit să acționeze și nu au acționat trebuie anchetați pentru neglijență în serviciu sau, dacă există indicii de corupție, pentru fapte mai grave. Prejudiciul de mediu trebuie evaluat integral, inclusiv costul refacerii terenurilor arabile și al ecosistemului afectat, iar cel care a exploatat ilegal trebuie să plătească.
Și, poate mai important decât orice: sistemul de control încrucișat care a permis inspectorilor din Dolj să descopere ceea ce cei din Olt nu vedeau trebuie generalizat. Captivitatea instituțională locală este o realitate cu care România se confruntă în fiecare județ unde un baron politic a reușit să colonizeze, în timp, toate structurile de putere. Singurul antidot eficient este exterioritatea controlului: inspectori care nu datorează nimănui nimic local, anchete declanșate din afara rețelei și, mai ales, o presă care nu se lasă intimidată.
Nisipul de la Piatra Olt a fost scos ilegal, vândut, transformat în beton și asfalt și a generat profituri private imense. Pământul arabil al județului Olt a plătit prețul. Contribuabilul român a plătit prețul. Ecosistemul local a plătit prețul. Singurii care nu au plătit, deocamdată, sunt cei care au orchestrat și protejat tot acest sistem. Aceasta este ecuația morală a cazului de la Piatra Olt. Și această ecuație trebuie rezolvată.
