Ei sunt șefii absoluți ai unei națiuni umilite și umile. Ei sunt apostolii negri ai apocalipsei ce va să vină peste noi și peste țară. Au lăsat totul în ruine. Țara mea e țara lor. Ei ne-au furat trecutul, prezentul și viitorul. ”Ne-au distrus!” – o campanie marca Anchetatorii.ro, despre devalizarea României.
În ţara noastră erau o mulţime de fabrici şi uzine în care se lucra la foc continuu. Românii nu se plângeau de lipsa locurilor de muncă, iar economia era înfloritoare. De 35 de ani suntem mințiți cu nerușinare că industria ceaușistă era un morman de fiare vechi și energofagă. Acea industrie energofagă a permis statului român să își achite toată datoria externă. După 89, Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis au devalizat țara și au pus toată industria la pământ. Au căzut coloși în care s-au investit miliarde de dolari cu tehnologii de ultimă generație, totul spre placul Moscovei, Bruxelles-ului și Washingtonului. Astăzi avem o datorie externă colosală în valoare de 164 de miliarde de euro la final de 2023. Anul acesta Guvernul lui Iohannis condus de Nicu și Marcel urmează să îndatoreze țara cu alte zeci de miliarde deoarece doresc să se mențină la putere până în 2028.
În 1993 se semnează un acord de asociere cu Uniunea Europeană și astfel asasinarea siderurgiei și a ecconomiei românești este comandată de la Bruxelles. România trebuia să reducă producția de oțel, de la 14 milioane de tone, la 2 milioane de tone în fiecare an. Pentru aplicarea acestui plan se trece la distrugerea fizică a instalațiilor, astfel încât să nu mai poată fi repuse în funcțiune. La schimb, Uniunea Europeană ne lasa să exportăm în Europa fără taxe. Rusia pe partea cealaltă a avut grijă să radă de pe suprafața pământului combinatele românești cu ajutorul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. În fiecare zi o să discutăm despre distrugerea coloșilor industriali ai României. Cum am ajuns de la fabrici și uzine la mall-uri și ruine. O să dedicăm acest prim material liderului de sindicat Virgil Săhleanu de la TEPRO Iași.
Brandurile Iașiului, Lactis, Unirea, Avicola, Zimbru sau Ţigarete sunt azi istorie. Mafia de partid și de stat a pus la pământ coloşi industriali cu zeci de mii de angajaţi şi cifre de afaceri ameţitoare. Coloşi precum Fortus, Tepro, Nicolina sau Terom au fost devalizaţi, însă, după 1990 prin privatizări frauduloase. Până în acest moment, în ciuda multiplelor anchete declanşate de procurori, niciuna dintre uriaşele ţepe economice trase la Iaşi nu s-a terminat cu condamnări penale. Fabrica de Ţigarete este exemplul cel mai trist al decăderii industriei la Iaşi.
TEPRO IAȘI – Virgil Săhleanu, asasinat de mafia de partid și de stat pentru că și-a apărat fabrica și muncitorii
La data de 7 septembrie 2000, Virgil Săhleanu, liderul de sindicat de la Tepro Iași a fost asasinat la comanda cehului Frantisek Priplata. Ani mai târziu, statul român s-a văzut nevoit, tot el, să despăgubească comanditarul asasinatului cu milioane de euro.
Anul acesta se împlinesc 24 de ani de la crima care a șocat România și a închis gura liderilor de sindicat din întreaga țară care se opuneau privatizărilor frauduloase de către mafia de partid și de stat.
Primul naș al mafiei de partid și de stat este Adrian Năstase. Năstase și guvernul său mafiot au deschis calea spre cele mai mari nelegiuri din perioada postdecembristă, fiind mai apoi duse la apogeu de către mafia PDL-istă păstorită de Traian Băsescu și clanurile mafiote din jurul său ce sug și azi sângele națiunii române.
Uzina Metalurgică Iași a fost deschisă în 1962 și a fost ani de zile cel mai mare producător de țevi sudate din Europa de Est. În perioada de glorie, întreprinderea avea 6.000 de angajați. În 1989 fabrica avea o producţie anuală de peste 600 de milioane de dolari. Uzina înregistrează profit şi în anii de după Revoluţie. Cu toate acestea, Fondul Propietății de Stat decide, în decembrie 1997, să vândă pachetul majoritar pe care îl deţine la Tepro.
Virgil Săhleanu s-a născut la data de 9 ianuarie 1946 în satul Cacica (județul Suceava). A absolvit cursurile Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava și apoi pe cele ale Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Iași, secția motoare termice, obținând calificarea de inginer mecanic. Virgil Săhleanu era tată a trei copii.
A fost repartizat ca inginer la Uzina Mecanică Suceava. A fost transferat apoi ca inginer la SC TEPRO SA Iași – cea mai mare uzină de țevi sudate din lume până în 1989 (fosta Uzină Metalurgica din Iași și actualmente SC Arcelor Mittal Iași). În timp, în anul 1986, el a devenit inginer șef la Secția sculărie-confecții metalice.
În perioada 1991-1994 a fost membru în Biroul Permanent al Comitetului Executiv Iași al PRM. Prin decizia nr. 69/27.02.1995, directorul general al SC Tepro modifică unilateral contractul individual de muncă, destituindu-l din funcția de inginer șef și transferându-l ca inginer la Serviciul prognoză, strategie și marketing. Săhleanu își cere drepturile în justiție și prin decizia civilă nr. 1575/14.02.1996 a Judecătoriei Iași, se dispune reintegrarea contestatarului pe același post cu plata despăgubirilor până la acea dată.
Pentru a evita reintegrarea acestuia pe post, prin decizia nr. 405/21.07.1995, directorul general îi desface abuziv contractul de munca, concediindu-l deși procesul se afla pe rol. Decizia civilă nr. 1403/11.03.1996 a Tribunalului Iași reconfirmă hotărârea Judecătoriei. Prin decizia nr. 63/24.01.1997 a Curții de Apel Iași, hotărârea de a fi reangajat pe funcție cu plata despăgubirilor devine definitivă și irevocabilă, iar din 17 martie 1997 este învestită cu titlu executor.
În anul 1998 SC TEPRO SA a fost privatizată de către stat, fiind cumpărată către firma cehă Zelezarny Veseli („Fierarii Veseli”). În ianuarie 1999, patronatul a hotărât concedierea a peste o mie de salariați.
În data de 12 februarie 1999, Virgil Săhleanu a fost ales ca președinte al Sindicatul Liber TEPRO Iași de către Adunarea Generală Extraordinară a sindicatului. În paralel, a fost și membru al Biroului Executiv Uniunea Sindicală Teritorială “Cartel Alfa” din Iași. Trei zile mai târziu, Sindicatul TEPRO Iași a declanșat un conflict de muncă, acuzând concedierea a 1.278 de salariați și privatizarea frauduloasă a SC TEPRO SA de către SC Zelezarny Veseli din Cehia. Ca urmare a acestor evenimente, prin decizia nr. 307/18.02.1999, Virgil Săhleanu a fost concediat de către Administrația SC TEPRO Iași.
Deși concediat, el și-a continuat activitatea sindicală în afara întreprinderii, cu sprijinul FNS METAROM, el reușind să anuleze în justiție concedierea celor 1.278 salariați și în același timp intervenind la autoritățile de stat pentru anularea contractului de privatizare care a transformat o firmă profitabilă într-una falimentară. A organizat mai multe greve și mișcări de protest la adresa investitorului ceh Zelezarny Veseli, pe care îl acuza că vrea să falimenteze fabrica.
Virgil Săhleanu a fost amenințat cu moartea în această perioadă, i s-au intentat trei procese de către administrația SC TEPRO SA, el ripostând prin efectuarea demersurilor pentru judecarea proceselor la Curtea Europeană de la Strasbourg. S-a pensionat la 1 martie 2000, când a cumulat vechimea minimă cu sporuri, de pensionare.
Atacul împotriva liderului de sindicat a fost negociat direct de Frantisek Priplata cu patronul unei firme pază, Cătălin Ciubotaru, după cum rezultă din sentința prin care afaceristul ceh a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru instigare la omor.
Pe 4 septembrie 2000, Priplata i-a spus lui Ciubotaru că dacă nu rezolvă rapid problema “Săhleanu” îi va rezilia contractul pentru paza combinatului Tepro. Firma patronată de Ciubotaru obținuse un contract de aproape 400 de milioane de lei vechi pe lună pentru paza uzinei Tepro, dar nu reușise să-și intre în rol din cauza opoziției sindicatului. Frantisek Priplata a negociat, în acea zi, cu Ciubotaru un preț pentru agresarea lui Virgil Săhleanu. Cei doi s-au înțeles pentru 3000 de dolari. Priplata i-a fixat lui Ciubotaru și un termen final până la care trebuia rezolvată „problema Săhleanu”: 14 septembrie 2000. Atunci urma să ajungă la Iași patronul ceh Zedenek Zemek, reprezentat de Priplata în privatizarea Tepro. Planul era ca sindicalistul să stea măcar 2- 3 săptămâni în spital, perioadă în care firma de pază să preia controlul securității combinatului, iar protestele salariaților Tepro să înceteze.
Pentru aplicarea planului, doi agenţi ai firmei de pază din Vaslui s-au deplasat în două rânduri la Iași ca să îl atace pe sindicalist. Ei l-au urmărit mai multe zile pe Săhleanu, însă sindicalistul era mereu însoțit, astfel încât nu au reuşit să se apropie de el. Pe 5 septembrie 2000, a doua zi după ultimatumul lui Priplata, Cătălin Ciubotaru le-a cerut angajaților săi să urgenteze atacul asupra sindicalistului. Mai mult, el le-a promis că dacă vor reuși să-l asasineze le va dubla banii promiși. În dimineața zile de 7 septembrie 2000, Virgil Săhleanu a ieșit singur din apartament, a coborât scările, iar când a ajuns la parterul blocului a fost atacat de cei doi angajați ai firmei de pază. Unul dintre ei l-a lovit cu pumnul, având prinsă de degete o rozetă metalică de robinet, iar celălalt l-a tăiat în zona gâtului cu un cuțit. Loviturile de cuțit au continuat până ce Virgil Săhleanu și-a pierdut cunoștința. Cei doi asasini au fugit după atac înapoi la Vaslui, iar Virgil Săhleanu a decedat la spital în aceeași zi.
